Prin încheierea din 5 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului B.A.V.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr. 40 din 3 februarie 2009, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 329 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Și, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
S-a reținut că inculpatul, în perioada martie 2006 - aprilie 2007, a îndemnat și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată L.C.L., pe care, în perioada mai-noiembrie 2007, a găzduit-o și, prin folosirea de violențe, amenințări și lipsire de libertate, a obligat-o să practice prostituția pe raza municipiilor Cluj-Napoca și Turda, iar în perioada iunie 2004 - decembrie 2005, a procedat la fel cu partea vătămată majoră M.M.A.
În apelul declarat de inculpat împotriva sentinței sus amintite, la primul termen de judecată, instanța de apel a procedat la verificarea legalității și temeiniciei stării de arest a inculpatului, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în continuare, în sensul că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă în natura și gravitatea faptei penale pentru care inculpatul a fost deja condamnat în primă instanță, mijloacele folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunii, ca și în perioada îndelungată în care a obligat părțile vătămate, prin violență, să se prostitueze.
Periculozitatea inculpatului a fost pusă în evidență de declarația părții vătămate M.M.A., care a reliefat faptul că inculpatul a bătut-o în repetate rânduri, cu o rangă de fier și o bâtă de baseball, iar din declarația martorului M.M. a rezultat că inculpatul a bătut o parte vătămată care era gravidă, provocându-i nașterea prematură.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate.
Examinând hotărârea sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus după ce s-au constatat îndeplinite cerințele dispozițiile art. 143 C. proc. pen., și art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La luarea măsurii preventive și la menținerea acesteia ulterior s-a avut în vedere faptul că probele administrate în cauză conturează o presupunere rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, împrejurare certificată și de faptul că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului relevă o periculozitate ridicată a inculpatului pentru ordinea publică, dat fiind faptul că pe o perioadă îndelungată de timp și prin folosirea de amenințări și violențe, inculpatul a traficat cele două victime în scopul obținerii de foloase materiale.
În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, astfel că în mod justificat prima instanță a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Ca atare, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.A.V. împotriva încheierii din 5 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în dosarul nr. 2618/117/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2009.