Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Sentința penală nr. 661/ PI din 15 octombrie 2008, Tribunalul Timiș, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.;
- în baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.L.M., la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art., 64 lit. a) și b) C. pen.
- în baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art., 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă durata arestării preventive, de la 1 august 2007 la z, și a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părților civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara suma 1.623,91 de lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate M.H., iar acesteia din urmă 300 lei, cu titlu de daune materiale și 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut, în esență, că:
În seara zilei de 31 iulie 2007, partea vătămata M.H., însoțită de un prieten, martorul T.D. s-a deplasat de la Arad la Timișoara cu scopul de merge la discoteca H. din Complexul Studențesc. În aceste împrejurări, partea vătămată a consumat băuturi alcoolice (aproximativ 200 - 300 ml de vodcă). În jurul orelor 02 - 03 dimineața, aceștia s-au hotărât să mănânce un kebab, astfel ca au început sa se deplaseze prin complex, ajungând în fața localului „Preț a manger”. În fața acestui local se afla inculpatul, însoțit de martorul T.A.C. (de precizat este faptul ca cei patru nu se cunoșteau). Inculpatul Ie-a adresat părții vătămate si însoțitorului sau, întrebarea „vreți busuioc si calendare” ?, împrejurare în care partea vătămată a ripostat verbal, probabil pe fondul consumului de alcool, vădit deranjată de interpelarea inculpatului. Au urmat alte replici ale inculpatului, context în care, acesta a scos din buzunarul de la pantaloni un briceag și a lovit-o pe partea vătămata în stomac, după care a fugit; după lovitura de briceag partea vătămată a căzut la pământ, iar martorul T.D., fără a fi realizat că partea vătămată fusese lovită cu un cuțit, a alergat după inculpat, care, i-a .aplicat și acestuia (martorului) o lovitură de cuțit; la rândul lui inculpatul a fost lovit cu piciorul de către T.D., situație în care cuțitul i-a căzut din mână; apoi inculpatul a fost depistat și reținut de o patrulă de poliție.
În urma loviturii primite, partea vătămata a fost internata la spital constatându-se că a suferit o leziune abdominală ce a determinat extirparea splinei.
Din cuprinsul raportului de constatare medico - legală privitoare la victimă a rezultat că, urmare agresiunii săvârșită de inculpat au fost necesare 25 zile îngrijiri medicale în condițiile în care nu intervin complicații, stabilindu-se că viața victimei a fost pusa în primejdie, și că leziunile produse au condus la pierdere unui organ intern.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice, s-a reținut că inculpatul a inițiat conflictul verbal și că nu sunt îndeplinite condițiile incidenței circumstanței atenuante legala a provocării, deoarece actul provocator a fost indus de conduita sa, care a determinat-o pe parte vătămată să se întoarcă din drum.
Instanța de fond, având în vedere și faptul că inculpatul purta asupra sa un cuțit, ceea ce denotă o poziție subiectiva care ar contrazice ideea de a se simți tulburat, a apreciat că o astfel de persoană care are un comportament predispus la agresiune.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul P.L.M., care a solicitat schimbarea încadrării juridice, în art. 182 alin. (2) C. pen., și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, cu suspendarea condiționată a executării.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 1/ A din 12 ianuarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că nu se impune schimbarea încadrării juridice, avându-se în vedere că inculpatul, în momentul când a luat hotărârea infracțională a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit dar a acceptat posibilitatea producerii lui, constatându-se că partea vătămată și-a pierdut splina cu consecințe negative și pentru viitor; cu privire la individualizarea pedepsei și a modalității de executare Curtea de Apel a apreciat că aceasta a fost corectă în raport de prevederile art. 72 C. pen.
Împotriva sus-identificatei decizii inculpatul P.L.M. a declarat, în termen legal recursul de față, solicitând, prin apărător, schimbarea încadrării juridice, din tentativă la infracțiunea de la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă săvârșită în condițiile ce fac incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen. și în consecință aplicarea unei pedepse a cărei executare să poată fi suspendată în condițiile art. 861 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond, confirmată de instanța de apel, a stabilit că încadrarea juridică dată faptei a fost cea legală iar pedeapsa corect individualizată, menită să asigure realizarea funcției educativ-preventive, avându-se în vedere periculozitate ridicată, împrejurările în care fapta a fost comisă precum și urmările acesteia.
Solicitarea inculpatului de schimbarea a încadrării juridice în sensul de a se retine în favoarea sa incidența circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită. Pentru a beneficia de prevederile art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul trebuia să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice emoții sau tulburări, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violența, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o o altă acțiune ilicită gravă.
Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că inculpatul nu s-a aflat în nici una din situațiile prevăzute de textul de lege menționat, cu atât mai mult cu cât acesta a avut inițiativa conflictului și, mai ales purta asupra sa un cuțit cu lama de 5 cm. (ceea ce, desigur, îi insufla un sentiment de securitate), cuțit cu care a și aplicat victimei, într-o zonă vitală a corpului, o lovitură care i-a pus viața acestuia în primejdie și a dus la pierderea unui organ, faptă care întrunește, cu certitudine elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, cum, de altfel în mod corect au stabilit atât prima instanță cât și cea de apel.
Totodată, se constată că instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de numai 5 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, prin acordarea semnificației cuvenite unor circumstanțe atenuante judiciare (art. 74 C. pen.) și se apreciază că o nouă reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii mai accentuate a acestuia și al aplicării art. 861 C. pen., nu se justifică.
Înalta Curte apreciază, în context, că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului este suficientă pentru reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, încât nu este cazul modificării ei și că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L.M. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 12 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 1 august 2007, la 20 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2009.