Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 216/P/2006 din data de 23 mai 2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen, neînceperea urmăririi penale față de intimații-polițiști Ț.G., P.M., C.A.M., D.A.I. și M.D.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2), art. 189, 250 și 266 C. pen.
Plângerea petentului împotriva acestei soluții de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 665/II/2/2007 din data de 21 iunie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Prin sentința penală nr. 76 din 8 august 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, a fost admisă plângerea formulată de petiționar, au fost desființate ambele rezoluții și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați, pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a se stabili dacă leziunile petiționarului, din data de 28 iulie 2006, s-au produs prin lovire cu corp dur sau de un plan dur, eventual avizarea acesteia, și administrarea altor probe ce vor fi considerate necesare.
Împotriva sentinței au declarat recurs intimații Ț.G., P.M., C.A.M., D.A.I. și M.D.I.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 231 din 22 ianuarie 2008, a admis recursurile intimaților, a casat sentința atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță. Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte a apreciat că sentința este nelegală „ .. numai sub aspectul neindicării făptuitorilor, faptelor și încadrării juridice pentru care se va începe urmărirea penală”.
Procedând la rejudecarea cauzei, prin sentința penală nr. 163 din 10 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a admis plângerea formulată de petiționar și a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale „...împotriva făptuitorilor...” (fiind nominalizați intimații polițiști) pentru „...săvârșirea infracțiunilor...” [(fiind menționate infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2), 189, 250 și 266 C. pen.)].
Prin aceeași sentință a fost menținută dispoziția referitoare la efectuarea noii expertize, eventuala avizare a acesteia, și administrarea altor probe considerate ca necesare.
Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reținut că „se impune lămurirea contradicțiilor dintre cele 2 acte medicale și ... realizarea unei anchete efective cu privire la condițiile în care petentul a suferit vătămările ...” Pentru aceasta, s-a apreciat ca necesară „efectuarea unei noi expertize medico-legale la nivelul I.N.M.L. ... precum și avizarea acestei lucrări de către C.A.C.S. din cadrul aceleiași instituții”.
Împotriva acestei ultime sentințe, intimații au declarat prezentele recursuri, motivele fiind menționate în înscrisul de la dosar și expuse cu ocazia dezbaterilor, astfel cum s-au consemnat în partea introductivă a deciziei.
Cu privire la petiționarul D.D.F., Înalta Curte reține că acesta a formulat o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător la primul termen din data de 4 decembrie 2008. La termenul din 5 februarie 2009, petiționarul a lipsit, fiind prezent apărătorul ales, avocat B.U. Ulterior, nici petiționarul și nici apărătorul acestuia nu s-au mai prezentat la instanța de recurs.
La dosar s-a depus, în copie, ordonanța nr. l037/P/2006 din 23 noiembrie 2006 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, prin care învinuitul D.D.F. a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât, în urma efectuării calcului retroactiv, prin expertiza medico-legală s-a stabilit că „... valoarea alcoolemiei în momentul accidentului în care a fost implicat învinuitul în calitate de conducător auto a fost de 0,55 %o”.
Recursurile sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta.
În partea expozitivă a deciziei de casare, Înalta Curte a menționat că „... instanța de fond a făcut o amplă și pertinentă motivare a trimiterii cauzei la procuror, indicând în concret faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce mijloace de probă”. De asemenea, aceeași instanță de recurs a precizat că „... sentința primei instanțe este nelegală numai sub aspectul neindicării făptuitorilor, faptelor și încadrării juridice pentru care se va începe urmărirea penală ...”.
În consecință, Înalta Curte constată că, în rejudecare, prima instanță a făcut precizările solicitate de instanța de recurs (indicarea făptuitorilor, faptelor și încadrării juridice pentru care se va începe urmărirea penală).
În raport cu cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., recursurile intimaților urmează a fi respinse ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intimații Ț.G. P.M., C.A.M., D.A.I. și M.D.I. împotriva sentinței penale nr. 163 din 10 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenții intimați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.