Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 13 de la 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 708/32/2008, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.l., în contradictoriu cu intimații P.C. și B.D., împotriva rezoluției din 3 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 735/II/2/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul să plătească 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la nr. 708/32 din 29 octombrie 2008 petiționarul P.l. în contradictoriu cu intimații P.C. și B.D. a formulat plângere împotriva rezoluției din 3 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 735/II/2/2008.
În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că executorul judecătoresc B.D., la data de 21 aprilie 2008, la orele 7,45, a pus în executare o sentință civilă doar în baza unui certificat semnat de două grefiere, fără somație și fără să respecte prevederile procedurale. Cercetarea penală efectuată în cauză a fost superficială și nu s-a cerut și filmul efectuat de jandarmi.
Prima instanță a constatat că plângerea formulată este nefondată.
Prin rezoluția procurorului din data de 20 august 2008 dată în dosarul nr. 764/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc B.D. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.
Neînceperea urmăririi penale față de avocat P.C., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.
Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut faptul că urmare a cererii din 18 aprilie 2008 formulată de P.C., înregistrată la B.E.J. B.D. din Onești sub nr. 69/2008 din 18 aprilie 2008 și a certificatului de soluție eliberat în dosarul nr. 1826/270/2008 cuprinzând dispozitivul sentinței civile nr. 183 din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Onești de reintegrare în spațiu a reclamantei P.C., având în vedere că hotărârea judecătorească în cauză este executorie fără somație, executorul judecătoresc B.D. a solicitat prin adresa nr. 69 din 18 aprilie 2008 sprijinul organelor de ordine pentru data de 21 aprilie, ora 8,00, dată la care în mod corect a reintegrat în spațiu pe reclamanta P.C.
Judecătoria Onești, prin sentința civilă nr. 1916 din 27 iunie 2008 din dosarul nr. 2096/270/2008, a respins contestația la executare formulată de persoana vătămată P.l.
Referitor la sentința civilă nr. 3351 din 25 octombrie 2007 a Judecătoriei Onești s-a constatat că hotărârea este dată tot pe calea ordonanței președințiale care este executorie fără somație, modalitate în care a și fost pusă în executare.
Cu privire la aspectul invocat de petiționarul P.l., că i-a fost refuzată de către executorul judecătoresc B.D. punerea în executare a sentinței civile nr. 1641 din 30 mai 2008 din dosarul 2480/270/2008 al Judecătoriei Onești de reintegrare în spațiu, din relațiile solicitate nu a rezultat ca fiind înregistrată la B.E.J. B.D. o astfel de cerere, acesta din urmă precizând că petiționarul P.l. nu a formulat în scris o astfel de cerere, întrucât nu a fost de acord cu onorariul stabilit de executor.
Împotriva acestei soluții, petiționarul a formulat plângere la procurorul general care prin rezoluția din 3 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 735/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea, ca nefondată, pentru aceleași considerente.
În condițiile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere în fața instanței de judecată.
Instanța, analizând probele administrate de organele de urmărire penală și în special copia dosarului de executare silită, vizionând filmarea realizată cu executarea silită din data de 2 noiembrie 2007, a constatat că soluțiile pronunțate de organele de urmărire penală sunt legale, faptele executorului judecătoresc nerealizând conținutul vreunei infracțiuni.
Față de aspectele mai sus arătate, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., instanța a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.l. în contradictoriu cu intimații P.C. și B.D., împotriva rezoluției din 3 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 735/Ii/2/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul P.l., criticând-o, arătând în scris că atât parchetul, cât și instanța au omis cu bună știință faptul că această executare silită s-a efectuat fără a îndeplini condițiile minime obligatorii prevăzute în C. proc. civ. art. 372.
Recurentul petiționar a menționat că așa cum a arătat de fiecare dată executarea s-a efectuat într-o zi de luni ora 8,00 dimineața, numai pe baza unei cereri a intimatei P.C., avocat, către biroul executorului judecătoresc B.D., depusă la cabinetul acestuia vineri ora 15,30 la sfârșitul programului de lucru. Zilele de sâmbătă și duminică, fiind zile nelucrătoare, executorul nu a intrat în posesia unui titlu executoriu în ziua de luni la ora 8,00, ora la care judecătoria nici nu începuse programul de lucru.
Sentința civilă nr. 1183 din data de 18 aprilie 2008 vineri, a fost redactată și semnată în cursul zilei de luni, 21 aprilie 2008, iar legalizarea acesteia, chiar dacă s-a trecut data de 21 aprilie 2008 sunt convins că s-a făcut ulterior acestei date, procurorul de caz ar fi trebuit să cerceteze registrul de evidență al cererilor de la Judecătoria Onești.
În cazul acestei executări silite nimeni nu vorbește de ore, ci numai de zile, însă orele sunt foarte importante, întrucât datorită lor se poate deduce fără drept de tăgadă că executarea s-a făcut ilegal.
Recurentul petiționar a mai precizat că așa cum a arătat și în plângerea către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 27 iunie 200, i-a mai fost făcută o executare, în condiții similare pentru a i se lua din locuință bunuri comune, motivându-se a fi bunuri ale cabinetului de avocat, fără a prezenta niciun act doveditor din care să reiasă că acelea sunt bunurile reclamate (lipsă factură cu bunurile respectiv, serii, certificate de calitate, certificate de garanție etc.) și cu care să se probeze în fața executorului în anul 2007, luna octombrie.
Totodată, recurentul petiționar a menționat că își rezervă dreptul de a întregi motivele de recurs după ce i se va comunica sentința penală nr. 13 din 22 ianuarie 2009, pentru a vedea și considerentele pe care Ie-a avut în vedere și Curtea de Apel Bacău.
La termenul de astăzi, în recurs, s-a prezentat recurentul petiționar P.l. și asistat de apărător ales, avocat C.V., lipsind intimații B.D. și P.C., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Apărătorul recurentului petiționar, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și desființarea rezoluțiilor procurorului, cu restituirea cauzei la procuror pentru efectuarea unei cercetări complete, susținând că actele premergătoare sunt incomplete. De asemenea, apărătorul a mai arătat că executorul judecătoresc nu putea executa un dispozitiv al sentinței civile, consemnat în certificatul de grefă, ci doar pe soluția integrală, definitivă, ștampilată. Totodată a susținut că executarea s-a efectuat în afara orelor legale, luni dimineața la ora 8,00, deși vineri se judecase cauza și nu era redactată hotărârea. Față de aceste mențiuni a solicitat să se constate că există indicii flagrante de săvârșire a infracțiunilor reclamate, depunând la dosar concluzii scrise la care a anexat fotocopii ale unor extrase din doctrină și jurisprudență.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
În concluziile scrise depuse de recurentul P.l., prin apărător, la care au fost anexate fotocopiile unor extrase din doctrină și jurisprudență, aflate la dosarul Înaltei Curți, s-a solicitat admiterea recursului formulat contra sentinței penale nr. 13 de la 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău pentru nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, apreciindu-se că instanța de judecată a dat dovadă de superficialitate în ce privește analizarea cazului dedus judecății, respingând toate cererile pe care Ie-a formulat, că a încălcat dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.D.L.F.O. care prevăd că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială careva hotărî asupra drepturilor”.
De asemenea, recurentul petiționar, prin apărător a considerat că instanța de judecată a fost imparțială, ca urmare a calității intimaților, respectiv P.C. fiind avocat la Baroul Onești, iar executorul judecătoresc B.D. este fiu de avocați.
Totodată, recurentul, prin apărător a considerat că instanța a încălcat și principiul dreptului de acces la justiție, care așa cum considera curtea europeană nu este un drept abstract, ci un drept concret în raport cu circumstanțele fiecărei cauze, existând un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Cu bună știință, instanța și procurorul nu au luat măsurile necesare și adecvate pentru restabilirea ordinii de drept, apărarea relațiilor sociale vătămate și sancționarea persoanelor vinovate.
Recurentul a mai menționat că aspectele sesizate de el în plângerea penală depusă la parchet, la 27 iunie 2008, nu au fost verificate. Executorul judecătoresc este asimilat cu funcționarul public, iar B.D. în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu știință Ie-a îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta i-a cauzat o vătămare a intereselor sale legitime, în sensul că a rămas fără locuință, că a solicitat realizarea cercetărilor penale sun aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.
De asemenea, recurentul, prin apărător a mai precizat că împotriva numitei P.C. a formulat plângere penală sub aspectul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., deoarece cu intenția de a câștiga apartamentul situat în Onești, str. M. Bravu, județul Bacău ce făcea obiectul dosarului de partaj bunuri comune, a determinat executorul judecătoresc să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu.
Având în vedere că cercetarea penală, cât și verificarea instanței de judecată sunt superficiale și nu a fost stabilită corect situația de fapt încât s-a decis că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, în baza art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 13 de la 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, desființarea rezoluției nr. 764/p/2008 din 20 august 2008 și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva persoanelor indicate în plângerea penală, precum și faptul ca instanța să indice faptele și împrejurările ce urmează a fi constate.
Recurentul petiționar, prin apărător a mai arătat că B.D. a comis infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., deoarece în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, a îndeplinit un act în mod defectuos și prin aceasta i-a cauzat o vătămare a intereselor sale legale.
În concret, executorul B.D. a pus în executare o hotărâre civilă care nu era redactată, a venit în data de 21 aprilie 2008, orele 8,00, cu organele de poliție, încălcându-i dreptul de proprietate și dreptul la intimitate.
Se consideră, că, în primul rând a încălcat dispozițiile art. 2732 C. proc. civ., care prevede „orice executare silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori la unui înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu.”
Deși, nu este admisibil să se pună în executare silită numai dispozitivul hotărârii, executorul judecătoresc cu știință și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, realizând executarea silită în baza certificatului de grefă în care s-a consemnat dispozitivul sentinței.
Se consideră, de asemenea că au fost încălcate cu bună știință dispozițiile art. 374 C. proc. civ., în baza căruia nicio hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C. proc. civ.
Art. 376 alin. (1) C. proc. civ., precizează că se investesc cu formulă executorie hotărârile, ori în cazul de față sentința civilă nr. 1183 a fost pronunțată vineri 18 aprilie 2008. în aceeași zi s-a eliberat la cererea doamnei P.C., certificatul de grefă.
Recurentul petiționar, prin apărător consideră că nu este admis să se pună în executare numai dispozitivul hotărârii, punerea în executare se face pe baza întregii hotărâri, deoarece, potrivit art. 261 C. proc. civ. (text care stabilește cuprinsul hotărârii), dispozitivul reprezintă numai o parte a hotărârii fiind menționat la pct. 4 elementele sale constitutive. Hotărârile pronunțate reprezintă un tot unitar indivizibil, iar investirea cu formulă executorie se dispune cu privire la sentință în ansamblul ei (Tribunalul București, decizia nr. 163 din 9 februarie 2007).
Sentința civilă nr. 1183 s-a pronunțat vineri 18 aprilie 2008, ora 14,30, iar certificatul de grefă s-a redactat și semnat în aceeași zi, la ora 15,00 - 16,00, ore la care programul de lucru al judecătoriei se termină, certificatul de grefă nu este semnat de președinte, fiind semnat numai de grefierul șef și grefier.
Cererea de executare silită s-a depus de către P.C. la executorul judecătoresc tot vineri 18 aprilie 2008, ora 15,45 - 16,30, după încheierea programului său de lucru, împreună cu certificatul de grefă, fiind înregistrată sub nr. 69/2008. Hotărârea a fost redactată de judecător ulterior la 21 aprilie 2008.
Tot la 18 aprilie 2008, ora 16, P.C. a depus personal la Postul de Jandarmi Onești adresa executorului prin care se solicita o patrulă de jandarmi pentru executarea de luni 21 aprilie 2008, ora 8.
Recurentul petiționar, prin apărător, a solicitat să se facă verificări la grefa instanței, Judecătoria Onești pentru a se stabili data când P.C. a depus cererea pentru eliberarea formei definitive a sentinței, dar nu s-a realizat acest fapt, fiind evident că s-a eliberat forma definitivă a hotărârii după executarea silită.
La data de 21 aprilie 2008, fiind luni, la 3 zile (în care se includ și zilele nelucrătoare de sâmbătă și duminică) după depunerea cererii, la ora 7,45, a sunat la ușa apartamentului său, executorul judecătoresc care era însoțit de P.C. și 4 jandarmi, care au filmat tot timpul.
A solicitat procurorului și instanței să verifice filmul realizat de jandarmi pentru a stabili ora de începere și de terminare a executării, dar cererea a fost respinsă. Ora legală de începere a oricărei executări silite este ora 8, însă în cazul de față nu s-a respectat ora, executarea fiind începută la ora 7,45.
În timpul cercetărilor a fost luată declarație numai executorului judecătoresc, care a pretins ca în certificat să consemneze faptul că hotărârea este „executorie, fără somație”, dar nu se menționează și formula „executorie fără trecerea unui termen”.
Recurentul petiționar, prin apărător a mai menționat că, chiar dacă s-a folosit de instanță în hotărâre formula executorie, fără somație, nu îndreptățea executorul să realizeze executarea numai pe baza certificatului de grefă. Programul de lucru la Judecătoria Onești începe la ora 8 și este evident că la ora 7,45 când executorul s-a prezentat la apartament nu avea hotărârea redactată, dar mai mult hotărârea trebuia să aibă și sigiliul cu mențiunea definitivă. Pe filmul realizat de jandarmerie se poate verifica actul care i-a fost prezentat de executor, în baza căreia s-a realizat executarea silită, stăruind în cererea de verificare a acestui film.
În ce privește pe intimata P.C., aceasta nu a fost audiată și nu s-au făcut niciun fel de cercetări.
Recurentul petiționar, prin apărător a menționat că a făcut dovada că la data executării silite se afla în curs de judecare în dosarul Judecătoriei Onești nr. 5858/170/2007 cu obiect partaj de bunuri comune, iar prin hotărârea din acest dosar i s-a atribuit în natură apartamentul, iar el a rămas fără locuință și a declarat apel, având termen de judecată la 4 mai 2009. De asemenea, recurentul, prin apărător a mai arătat că P.C. era plecată din apartament la data de 10 octombrie 2007 și pentru ca să-și preconstituie probe în partaj a deschis acțiunea civilă de reintegrare în spațiu pe cale de ordonanță președințială, la data de 14 aprilie 2008 a primit termen de judecată la 4 zile, respectiv la 18 aprilie 2008, când judecata s-a desfășurat fără citarea sa. Profitând de relațiile pe care le are în judecătorie a obținut în aceiași zi certificatul de grefă și a deschis dosarul de executare, ea având asigurat spațiu de locuit la adresa din acțiune și nu a desfășurat de mult timp profesia de avocat în apartament, sediul profesional, fiind declarat la apartament numai în acte. Anterior, în luna octombrie 2007 obținuse printr-o altă cerere de ordonanță președințială (dosar 5970/2007), calculatorul necesar profesiei, pretinzând că este în apartament și el refuză să-l predea, fapt neadevărat.
Recurentul petiționar, prin apărător a considerat că cercetarea penală nu este completă, temeinică, procurorul nu a strâns toate probele pentru a stabili vinovăția intimaților, nu a indicat nici mijloacele de probă în baza cărora s-a dat soluția în acest dosar, fapt pentru care a solicitat trimiterea dosarului în vederea completării urmăririi penale.
Examinând recursul declarat de recurentul petiționar P.C. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, prima instanță, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.l.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc B.D. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., întrucât faptele nu există, precum și de neîncepere a urmăririi penale față de avocat P.C., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.
Astfel, în dosarul nr. 764/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, procurorul a valorificat în procesul de apreciere actele premergătoare efectuate, respectiv fotocopiile înscrisurilor depuse în susținerea plângerii de către persoana vătămată și anume a procesului-verbal de asigurare a dovezii întocmit la 12 octombrie 2007; a adeverinței nr. 92 din 7 mai 2008 a Asociației de Proprietari; a sentinței civile nr. 1183 de la 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Onești, județul Bacău, pronunțată în dosarul nr. 1826/270/2008, având ca obiect ordonanță președințială, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta P.C. împotriva pârâtului P.l., dispunând reintegrarea reclamantei în apartamentul situat în Onești, str. Mihai Bravu, județul Bacău, executorie, fără somație, sentință ce cuprinde și mențiunile referitoare la persoana care a redactat și respectiv a dactilografiat, aceeași dată de 21 aprilie 2008, cu privire la redactare și dactilografiere, hotărârea fiind legalizată la aceeași dată de 21 aprilie 2008, conform mențiunii de pe ștampila aplicată de către instanță și ca urmare a achitării taxei aferente cu chitanța nr. 41994/2008 în valoare de 2 lei; a certificatului eliberat de Judecătoria Onești în dosarul nr. 1826/270/2008 eliberat la 18 aprilie 2008 de pe soluția pronunțată; fotocopia cererii olografe a numitei P.C., datată 18 aprilie 2008 și adresată executorului judecătoresc B.D. de pe lângă Judecătoria Onești, prin care solicită punerea în executare a sentinței civile nr. 1183 din 18 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1826/270/2008 al Judecătoriei Onești împotriva pârâtului P.l.; a adresei formulată de B.E.J. B.D. în dosarul nr. 69/2008, datată 18 aprilie 2008 către Postul de Jandarmerie Onești, în care solicita în executarea ordonanței nr. 1183/2008 pronunțată În dosarul nr. 1826/270/2008 din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Onești a delega două patrule de jandarmi, luni 21 aprilie 2008, ora 8,00, care să însoțească executorul judecătoresc al instanței la domiciliul debitorului P.l., cu domiciliul indicat, unde urmează a fi pusă în executare ordonanța nr. 1183/2008; a procesului-verbal de executare silită din data de 21 aprilie 2008, ora 8,00, întocmit de în dosarul nr. 69/2008, în care se consemnează modalitatea punerii în executare a sentinței indicate, inclusiv mențiunea că P.l. nu se opunea la executare, purtând toate semnăturile persoanelor care au fost de față la executare; declarația olografă a executorului judecătoresc B.D. dată la 13 august 2008; fotocopiile cererii numitei P.C., a sentinței civile nr. 1183/2008 a Judecătoriei Onești, a certificatului de pe soluția pronunțată de instanță, a chitanței de plată onorariu de executare ce poartă Seria nr. 162 și data de 21 aprilie 2008, a adresei către Postul de Jandarmeria Onești efectuată de executor, a procesului-verbal din 21 aprilie 2008, ora 8,00, întocmit de executorul judecătoresc; a adresei B.E.J. B.D. către Judecătoria Onești în care se comunică ca răspuns la adresa nr. 2096/270/2008 din 11 iunie 2008 că executarea din 21 aprilie 2008 s-a efectuat în baza titlului executoriu a cărei copie i-a comunicat-o cu adresa din 2 iunie 2008, dosarul având termen pe 25 iunie 2008; a sentinței civile nr. 1916 de la 27 iunie 2008 a Judecătoriei Onești, pronunțată în dosarul nr. 2096/270/2008 prin care a fost respinsă contestația la executate formulată de contestatorul P.l. în contradictoriu cu intimata P.C., în ale cărei considerente a reținut că ". Prin sentința civilă nr. 1183, pronunțată de Judecătoria Onești, județul Bacău în data de 18 aprilie 2008 s-a admis cererea formulată de intimata P.C. împotriva contestatorului P.l. și pe cale de consecință s-a dispus reintegrarea intimatei în apartamentul situată în strada Mihai Bravu din municipiul Onești, județul Bacău, sentință care este executorie, fără somație. întrucât contestatorul nu a înțeles reintegrarea intimatei în locuința comună dobândită în timpul căsătoriei pe cale amiabilă, intimata P.C. a formulat cerere de executare silită în data de 18 aprilie 2008 la B.E.J. B.D. cu sediul în onești, bulevardul Republicii, județul Bacău, iar în data de 21 aprilie 2008, în jurul orei 8,00; în baza titlului executoriu depus a pornit executarea silită împotriva contestatorului, privind reintegrarea intimatei în locuința dobândită împreună în timpul căsătoriei. În sensul arătat mai sus, executorul judecătoresc B.D., după punerea în executare, întocmește procesul verbal de executare silită cu data de 21 aprilie 2008. Instanța, pentru verificarea legalității de punere în executare silită a sentinței civile nr. 1183 din 18 aprilie 2008 a solicitat B.E.J. B.D. în copie certificată dosarul. Instanța constată că într-adevăr cererea intimatei a fost înregistrată la acest birou în data de 18 aprilie 2008, iar sentința invocată, în baza căreia s-a dispus reintegrarea a fost legalizată la data de 21 aprilie 2008, iar tot în aceeași zi s-a pornit și executarea silită împotriva contestatorului, act pe care instanța îl consideră legal, întrucât s-au respectat întocmai dispozițiile codului de procedură civilă privind executarea silită. Față de considerentele arătate mai sus, în baza art. 399 și următoarele C. proc. civ., se va respinge contestația la executare silită pornită de către contestatorul P.l., împotriva intimatei P.C., ca fiind neîntemeiată.”; cererea persoanei vătămate P.l. adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, formulată în dosarul nr. 764/P/2008 prin care se solicită aprobarea studierii dosarului.
Așadar, în rezoluția dată la 20 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 764/P/2008, procurorul a dispus soluțiile de neîncepere a urmăririi penale față de intimații B.D. și P.C. pentru infracțiunile pretins a fi comise ce au fost arătate, ca urmare a procesului de apreciere asupra actelor premergătoare efectuate, soluții pe care Ie-a motivat în fapt, evidențiind situația cauzei invocate, cât și în drept.
Prin rezoluția de la 3 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în lucrarea cu nr. 735/II/2/2008, în temeiul dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul P.l. împotriva rezoluției 764/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Înalta Curte consideră că, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., evidențiind în mod expres că urmare a analizării probelor administrate de organele de urmărire penală și în special copia dosarului de executare silită, a vizionării filmării realizată cu executarea silită din data de 2 noiembrie 2007, a constatat că soluțiile pronunțate de organele de urmărire penală sunt legale, faptele executorului judecătoresc nerealizând conținutul vreunei infracțiuni.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că prin actele concrete de executare efectuate de cei doi intimați, respectiv formularea cererii de către intimata P.C. și adresată intimatului B.D. cu privire la executarea silită a sentinței civile nr. 1183 din 18 aprilie 2008, cerere formulată la data de 18 aprilie 2008, sentința în integralitatea ei, fiind legalizată la data de 21 aprilie 2008 și pusă în executare silită în aceea zi, de către intimatul B.D., neexistând nicio opoziție la executare din partea debitorului, așa cum rezultă și din procesul-verbal de executare silită întocmit la data de 21 aprilie 2008, aceștia și-au exercitat atribuțiile, în limitele conferite de lege, cu respectarea dispozițiilor incidente în materia executării, care, de altfel au și fost confirmate prin respingerea contestației la executare formulată de contestatorul P.l. în contradictoriu cu intimata P.C., prin sentința civilă nr. 1916 de la 27 iunie 2008 a Judecătoriei Onești, pronunțată în dosarul nr. 2096/270/2008.
Astfel, Înalta Curte consideră că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., soluțiile neînceperii urmăririi penale față de cei doi intimați pentru faptele pretins a fi comise de fiecare și indicate în mod concret, iar, pe de altă parte, în mod legal și temeinic motivat, printr-o reală analiză asupra actelor premergătoare, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul P.l., împotriva rezoluției procurorului, prin care s-a dispus soluția menționată și astfel a menținut rezoluția dată.
Față de cele arătate, Înalta Curte nu poate reține criticile formulate în recurs de către recurentul petiționar P.l. cu privire la insuficienta cercetare efectuată de procuror, precum și neascultarea intimatei P.C., deoarece în cauză au fost efectuate verificări ce sunt de esența actelor premergătoare, de către procuror, acesta fiind în mod exclusiv organul de urmărire penală, care în condițiile prevăzute la art. 224 alin. (1) cu referire la art. 201 alin. (1) și art. 209 alin. (3) în ipoteza cazurilor prevăzute la art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., este în măsură să le considere, ca fiind suficiente.
Totodată, în contextul cauzei, prima instanță, în considerentele ce au fost prezentate, a făcut referiri concrete la actele premergătoare analizate, evidențiind în concret copia dosarului de executare silită și vizionarea filmării realizată la executarea silită din data de 2 noiembrie 2007, așa încât aceasta a perceput în mod nemijlocit modul în care a avut loc executarea silită.
În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.l. împotriva sentinței penale nr. 13 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.I. împotriva sentinței penale nr. 13 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.