Deliberând asupra cauzei, constată:
Prin încheierea din ședința publică de la data de 18 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat Ș.G., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., considerând că se mențin temeiurile ce au determinat arestarea inițială, existând indicii temeinice că a săvârșit faptele pentru care a fost deja condamnat de Tribunalul București.
În termen legal, inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât lăsarea sa în libertate nu va prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce succed.
Prin sentința penală nr. 1538 din 23 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpat, la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că în toamna anului 2006, împreună cu coinculpatul D.S. și alții a organizat procurarea, deținerea și transportarea pe ruta Turcia-România a cantității de 10 kg heroină în vederea comercializării. În primăvara anului 2007, cu același coinculpat a organizat introducerea în România a 2947,1 grame heroină, în vederea comercializării.
Infracțiunea, prin specificul ei, este o faptă deosebit de gravă, care atentează la sănătatea populației și în special a tinerilor. Tocmai de aceea și limitele de pedeapsă sunt deosebit de aspre, fiind sancționate cu închisoarea de la 10 la 20 de ani. Pe de altă parte, cantitatea mare de stupefiante introdusă pe teritoriul țării în vederea comercializării reprezintă o altă coordonată ce trebuie avută în vedere la aprecierea pericolului social concret al infracțiunii.
Nu în ultimul rând, organizarea laborioasă pentru disimularea și transportul drogului din țara de origine în cea de destinație, organizația pusă la punct în acest scop, este un alt element ce caracterizează pericolul social concret al faptelor.
Existând indicii temeinice în sensul comiterii faptelor pentru care deja a fost condamnat în prim ciclu procesual, just a procedat instanța de apel când a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.G. împotriva încheierii din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 11875/3/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.