Deliberând în cauză pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Harghita, secția penală, prin sentința penală nr. 342 din 27 octombrie 2008 în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.G., la pedeapsa de:
- 24 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și în consecință; a fost dispusă revocarea suspendării condiționate, conform art. 83 C. pen., pentru condamnarea anterioară la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 461, din 21 decembrie 2006 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și alăturarea acesteia în cumul aritmetic condamnării în cauză, în final inculpatul urmând să execute, în regim de detenție, prin aplicarea și a unui spor de 2 luni închisoare, pedeapsa totală principală de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata de 8 ani (pedeapsa complementară).
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa principală aplicată timpul reținerii/arestării preventive de la 15 iulie 2008 la zi.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul, potrivit art. 191 C. proc. pen., la plata sumei de 3970 lei din care suma de 500 lei a reprezentat onorariu pentru apărătorul din oficiu către Baroul de Avocați Harghita, avansat din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
În fapt, s-a reținut că, în după-amiaza zilei de 6 iulie 2008, în jurul orelor 14,30, inculpatul a trecut pe strada prin fața locuinței victimelor S.V. și S.M. din comuna Gorund, județul Harghita, la care a lucrat anterior ca zilier, fiind invitat de S.M., soțul acesteia nefiind de față, să servească o cafea și un pahar de apă minerală. În timp ce inculpatul a servit din sărățelele puse pe masă, victima S.V. a ieșit din camera învecinată, a intrat în bucătărie și l-a întrebat pe inculpat cine este, inculpatul i-a reproșat faptul că a uitat că în urmă cu trei zile a lucrat în gospodăria sa, la care victima a luat un vătrai de fier cu ajutorul căruia a încercat să-l lovească pe inculpat, care a parat lovitura cu mâna dreaptă.
Inculpatul a ripostat în mod violent, ridicând un taburet din lemn masiv cu care a lovit-o în zona capului pe S.V., care a căzut în stare de inconștiență, a lovit-o apoi în cap pe victima S.M. cu același taburet, care a intervenit în apărarea soțului, strigând după ajutor.
Văzând că cele două victime dau semne de viață, inculpatul le-a aplicat în continuare alte lovituri cu o toporișcă, iar în final cu un cuțit de bucătărie până când au decedat [arme care le-a ascuns ulterior, cuțitul în patul în care era căzută victima S.M., iar toporișca în bucătărie, sub un dulap]. La plecarea din locuința victimelor, inculpatul a sustras o verighetă din aur de pe mâna victimei S.M., verighetă pe care a predat-o mamei sale V.E., fără să spună nimic în legătură cu proveniența ei.
După săvârșirea faptei inculpatul a stat ascuns în raza comunei Atid, până în ziua de 15 iulie 2008 când a fost depistat și reținut de organele de poliție.
Situația de fapt amintită a fost stabilită pe baza probelor strânse/ administrate pe parcursul întregului proces penal respectiv declarația părții vătămate S.S., declarațiile de inculpatului V.G., declarațiile martorilor J.M., B.I., S.I., F.G., F.A., V.I. și V.E.
Inculpatul audiat la cercetarea judecătorească a recunoscut săvârșirea infracțiunii în condițiile arătate în actul de sesizare arătând că nu poate explica mobilul faptei deoarece nu era în dușmănie cu victimele, nu a urmărit niciun folos material sau alte scopuri dinainte premeditate.
În cauză a fost efectuată expertiza medico-legală a inculpatului, întocmit de către I.N.M.L. Mina Minovici București, concluzionându-se că deși inculpatul V.G. prezintă tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământ în raport cu fapta pentru care a fost cercetat.
Raportul medico-legal, întocmit de către S.J.M.L. Harghita, a stabilit, de asemenea, în coroborare cu celelalte probe în acuzare sus-menționate, că leziunile de violență constatate la necropsie s-au putut produce prin loviri repetate cu un instrument tăietor-înțepător, toate leziunile constatate la necropsie au caracter vital.
Reținerea săvârșirii infracțiunii în sarcina inculpatului, atrage pe cale de consecință, răspunderea penală a acestuia și necesitatea aplicării unei pedepse în vederea apărării valorilor sociale amenințate, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere, pericolul social concret ridicat al infracțiunii împrejurările/modalitatea în care a fost comisă, persoana inculpatului și antecedentele sale penale, corespunzătoare recidivei post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. [a fost definitiv condamnat anterior la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 461 din 21 decembrie 2006, a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc].
2. În cauză a declarat apel, inculpatul V.G., criticând sentința pentru nelegalitate/netemeinicie sub aspect procedural, primele declarații i-au fost luate prin constrângere și fără interpret, și substanțial pentru nereținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare (recunoașterea faptei) și pedeapsa greșit individualizată prea mare în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen.
Sub aspectul încălcării dreptului material s-a cerut și înlăturarea calculului aritmetic ca efect al aplicării în cauză a dispozițiilor art. 83 C. pen.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel invocate cât și din oficiu sub celelalte chestiuni de fapt/drept deduse judecății în conformitate cu dispozițiile art. 378 raportat la art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Situația de fapt, a fost corect reținută de către prima instanță concordantă cu probele administrate în cauză, (procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele criminalistice, rapoarte medico-legale, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor) atestând în mod indubitabil că, în ziua de 06 iulie 2008, în jurul orelor 14,30, trecând prin fața locuinței victimelor, inculpatul s-a gândit să le facă o vizită, fiind primit în casă de către victima S.M. care l-a servit cu sărațele, cafea și apă minerală. Cealaltă victimă S.V., aflată într-o încăpere alăturată s-a trezit din somn, a intrat în bucătărie, l-a interpelat pe inculpatul cine este. Deranjat de atitudinea victimei care nu l-a cunoscut, astfel cum a arătat ulterior, inculpatul a acționat violent, lovind ambele victime cu un taburet de lemn. Văzând că victimele sunt încă în viață, inculpatul a luat o toporișca de bătut carnea și le-a aplicat mai multe lovituri, iar în final folosind un cuțit de bucătărie a aplicat alte 3 - 4 lovituri fiecărei victime, toată activitatea infracțională a inculpatului, ce a avut ca urmare decesul celor două victime, având o durată de aproximativ 45 minute.
Inculpatul audiat în cursul urmăririi penale și la cercetare judecătorească, în apel a invocat dreptul la tăcere în conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. (1) C. proc. pen., a recunoscut fără rezerve uciderea celor două victime la data și împrejurările descrise anterior.
Încadrarea juridică corespunzătoare infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 și 176 alin. (1) lit. b) C. pen., este justificată avându-se în vedere că au fost ucise în aceiași împrejurare 2 persoane, prin cruzimi.
Susținerile inculpatului în sensul că declarațiile date în cursul urmăririi penale i-au fost luate prin constrângere și că nu a avut asigurat interpret, având etnie maghiară nu cunoaște limba oficială română, sunt neîntemeiate.
Din lucrările dosarului rezultă că inculpatul a recunoscut necondiționat săvârșirea infracțiunii declarațiile fiind legale cu respectarea garanțiilor procesuale/procedurale prevăzut de art. 670 și 171 C. proc. pen., mai ales că aceste susțineri cu caracter singular au fost făcute pentru prima dată la judecata în apel.
Din actele dosarului nu rezultă că inculpatul a solicitat interpret în cursul urmăririi penale, declarațiile sale în fața procurorului fiind luate în prezența unui avocat, fără ca inculpatul să fi acuzat necunoașterea limbii oficiale române în calitate de etnic maghiar cu cetățenie română [la judecata în fond/apel s-a asigurat traducerea dezbaterilor de către un interpret autorizat de către Ministerul Justiției].
Având în vedere că inculpatul este recidivist, a ucis cele două victime fără niciun motiv, prin cruzimi, după care a fugit și s-a ascuns, instanța de control judiciar a apreciat că pedeapsa de 24 de ani închisoare aplicată de către prima instanță este corect individualizată și nu se impune a fi redusă, fiind respectate în integritate dispozițiile art. 72 C. pen.
Curtea, a admis după apelul inculpatului pentru alte considerente, din oficiu.
Potrivit art. 83 alin. (1) și (4) C. pen., „dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut pentru recidivă”.
Așadar, instanța de fond în mod corect a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 461 din 21 decembrie 2006 de către Judecătoria Ordoheiu Secuiesc și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 24 de ani aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, însă a greșit când a aplicat sporul de 2 luni închisoarea deoarece, potrivit art. 83 alin. (3) C. pen., acest spor nu se poate aplica, astfel că instanța de control judiciar l-a înlăturat.
În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, prin decizia penală nr. 17/ A din 6 februarie 2009, a admis apelul inculpatului, a casat sentința și rejudecând a înlăturat ca nelegal aplicat sporul de 2 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 24 ani și 10 luni închisoare și interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară (fiind menținute ca legale și temeinice celelalte rezolvări juridice adoptate în primă instanță prin sentința atacată).
Conform art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, iar în baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., s-a computat din pedeapsă timpul arestării preventive în continuare cu începere de la 27 octombrie 2008 la zi.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în cauză s-a dispus a rămâne în sarcina statului onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei către Baroul de Avocați Tg. Mureș fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
2. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpatul V.G., cale de atac nemotivată în condițiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., susținută oral prin apărător pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul reducerii pedepsei prin reținere de circumstanțe atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. a) sau b) C. pen., corespunzător cazului de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului probator administrat pe parcursul întregului proces penal în limitele caracterului devolutiv și căii de atac de față, în raport cu motivele invocate cât și din oficiu potrivit art. 38514 alin. (2) raportat la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
Conform art. 73 C. pen., următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante:
- depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate și;
- săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Pentru a se putea pretinde că fapta s-a săvârșit în condițiile legitimei apărări depășite [(art. 44 alin. (3) C. pen.)], în mod necesar trebuie să fie îndeplinite elementele legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen., adică să fi existat un atac material direct, imediat și injust, un pericol grav prin atacul dezlănțuit, pentru persoana sau drepturile celui atacat, precum și necesitatea de a înlătura atacul; depășirea legitimei apărări presupune existența tuturor acestor elemente, ea referindu-se doar, la împrejurarea că riposta celui atacat este mai gravă decât agresiunea victimei; riposta care a depășit atacul trebuie să fi fost produsă însă din cauza tulburării sau temerii ca efect al atacului victimei [prevederile art. 45 C. pen., referitoare la starea de necesitate au în vedere situația în care pericolul iminent pentru valorile enumerate în cuprinsul textului, pericol a cărui înlăturare se urmărește prin săvârșirea faptei, este generat de un eveniment accidental, iar nu de o activitate deliberată a unei persoane].
În ceea ce privește ultima circumstanță atenuantă legală deși art. 73 lit. b) C. pen., nu cere în mod expres ca între actul provocator și infracțiunea săvârșită de către cel provocat să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții, rezultă implicit din conținutul său pentru că numai activitatea ilicită de o anumită gravitate poate fi de natură să genereze în psihicul infractorului o tulburare sau o emoție atât de intensă încât să explice săvârșirea infracțiunii, pe care, altfel, în condiții normale, făptuitorul nu ar fi comis-o.
Materialul probator administrat în cauză (proces-verbal de cercetare la fața locului fotografii judiciar, operative, rapoarte medico-legale, declarațiile martorilor în coroborare cu recunoașterea inculpatului) atestă în mod indubitabil, astfel cum s-a reținut în mod corect în cuprinsul deciziei atacate prin care a fost examinată/soluționată cererea similară cu caracter generic formulată în apel, că la data de 6 iulie 2008 în jurul orelor 14,30 trecând prin fața locuinței victimelor inculpatul s-a gândit să le facă o vizită, iar după ce a fost primit în casă de către victima S.M. și l-a servit cu sărațele, cafea și apă minerală, victima S.V., care se afla într-o cameră alăturată și dormea, a intrat în bucătărie, l-a întrebat pe inculpatul cine este și în aceste condiții inculpatul a acționat violent, lovindu-le pe ambele victime cu un taburet de lemn. Văzând că victimele sunt în viață, inculpatul a luat o toporișca de bătut carnea și le-a aplicat victimelor mai multe lovituri, după care a luat un cuțit de bucătărie și a aplicat 3 - 4 lovituri fiecărei victime, toată activitatea infracțională a inculpatului durând aproximativ 45 de minute.
În acest context factual ce atestă inexistența elementelor legitimei apărări/stării de necesitate depășite ori ale provocării (lipsa unui atac material direct, imediat și injust, respectiv a unei activități ilicite de o anumită gravitate din partea victimei S.V. vârstă de peste 70 ani, aptă să producă o tulburare puternică inculpatului în vârstă tânără de 20 ani) motivul de recurs privind aplicarea în cauză a prevederilor art. 73 lit. a) și b) C. pen., este neîntemeiat.
Uciderea în aceeași împrejurare a celor două victime în vârstă de peste 70 ani, în condițiile și modalitatea anterior descrise realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 și 176 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. [„prin cruzimi” și „asupra a două persoane”] prin aplicarea art. 37 lit. a) și art. 83 C. pen., în raport cu care pedeapsa aplicată de 24 ani și 8 luni închisoare și interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., este legală și temeinică, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 și 35 C. pen.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului fiind obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 190 alin. (4) și (6) C. proc. pen.
Conform art. 38516 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., se deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2008 la 24 martie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2008 la 24 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2009.