Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 558/ F din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, după cum urmează:
- pentru inculpatul O.M., din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen;
- pentru inculpata E.M.M. (fostă Ș.), din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen;
- pentru inculpatul F.N., din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 13 alin. (4) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 13 C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 13 alin. (4) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata E.M.M., fostă Ș., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul F.N., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
S-a aplicat tuturor inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, pentru inculpații O.M. și E.M.M. și de 5 ani, pentru inculpatul F.N., calculat de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 863 C. pen., s-a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpații O.M., E.M.M. (fostă Ș.) și F.N. să se supună următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-au adus la cunoștința inculpaților dispozițiile art. 864 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la suspendarea pedepsei accesorii pentru toți inculpații.
S-a luat act că părțile vătămate B.N., B.V. și C.A.M., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat de la inculpatul O.M. suma de 190 lei și de la inculpata E.M.M. (fostă Ș.), suma de 150 lei.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1100 lei depusă la C.E.C. Slobozia, județul Ialomița, conform recipisei nr. 33/253360101 din data de 27 decembrie 2005.
Inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul O.M., în perioada noiembrie 2004 - 15/16 decembrie 2005, împreună cu alte persoane, a recrutat și găzduit pe partea vătămată C.A.M. și Ie-a transportat pe părțile vătămate C.A.M., B.N. și B.V., minore, în scopul exploatării sexuale a acestora.
Inculpata E.M.M. (fostă Ș.), în perioada noiembrie 2004 - 15 decembrie 2005, împreună cu alte persoane, a recrutat, găzduit și transportat pe părțile vătămate minore B.N. și B.V., în scopul exploatării sexuale a acestora.
Inculpatul F.N., în perioada octombrie 2004 - aprilie 2005, împreună cu alte persoane, a găzduit pe partea vătămată B.V. și a transportat pe părțile vătămate B.N. și B.V., minore, în scopul exploatării sexuale a acestora.
Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- în cursul urmăririi penale: cu declarațiile inculpaților, ale părților vătămate și ale martorilor B.E., B.M., Ș.I., L.V., G.V., D.D., T.V., N.N., V.D., T.V.S., C.D., M.Ș., L.I., I.V., N.G., cu procesele-verbale de constatare, procesele-verbale de confruntare, procesele-verbale de recunoaștere după fotografii și planșele foto.
- în cursul cercetării judecătorești au fost audiate părțile vătămate B.N., B.V. și C.A.M., inculpații O.M. și F.N. (inculpata E.M.M. prevalându-se de dispozițiile art. 70 C. proc. pen., astfel că nu a dorit să dea declarație) și martorii G.V., D.D., L.V., Ș.I., B.E., B.M., T.V., C.D., V.D., M.Ș., L.I., N.N., T.V.
Cu privire la martorii din lucrările parchetului respectiv I.V., T.V.S. și N.G., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., fiind în interesul aflării adevărului să se țină seama de declarațiile martorilor legal audiați în faza de urmărire penală, aflați în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în fața judecătorului pentru a da o nouă declarație.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul O.M., care a solicitat achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât probele administrate în cauză nu au făcut dovada vinovăției sale.
Prin decizia penală nr. 212 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.M. împotriva sentinței penale nr. 558/ F din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală.
A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut că, cererea inculpatului O.M. vizând achitarea sa este nefondată, întrucât prima instanță a analizat, în mod riguros, întreg materialul probator administrat în cauză, atât cel din faza de urmărire penală, cât și cel din cursul cercetării judecătorești, care demonstrează, cu prisosință că inculpatul a efectuat activități de trafic de persoane minore, pe care Ie-a obligat să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, iar o cotă parte din banii primiți de acestea era luată de inculpat.
Părțile vătămate au declarat, în mod constant, faptul că inculpatul O.M. le cerea bani rezultați din „activitățile prestate” și că erau transportate cu mașina acestuia la diferite hoteluri pe raza județului Ialomița.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.M. care, prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, pct. 10 și pct. 18 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul inculpatului a susținut că:
- în faza de urmărire penală, dosarul a fost instrumentat în mare parte, de un organ necompetent, respectiv cercetările au fost efectuate de organele de poliție și nu sub supravegherea unui procuror, așa cum prevăd dispozițiile legale în vigoare, fapt ce atrage nulitatea hotărârilor pronunțate în primă instanță și în apel;
- hotărârile pronunțate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, iar ambele instanțe nu au analizat criticile formulate de inculpat;
- pe fondul cauzei, prima instanță neapreciind corect probele administrate, a comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, apărătorul inculpatului a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv la Tribunalul Ialomița.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Înalta Curte constată că susținerile recurentului inculpat, în sensul că mare parte din dosarul de urmărire penală ar fi fost instrumentat de un organ necompetent, respectiv că cercetările s-au efectuat de organele de poliție și nu de către un procuror, sunt nefondate.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute în această lege se efectuează de către procuror.
Conform art. 213 C. proc. pen., organul de cercetare penală (organul de poliție) este obligat să efectueze acte de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența lui. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent, care potrivit art. 268 alin. (2) C. proc. pen., le poate confirma.
Ca atare, din dispozițiile legale mai sus-citate rezultă că, dacă activitatea de urmărire penală a fost efectuată, în parte, de organul de cercetare penală (organul de poliție), însă, potrivit art. 213 și art. 268 alin. (2) C. proc. pen., procurorul competent a confirmat toate aceste acte efectuate de organele de cercetare penală, în aceste condiții nu se poate vorbi de nulitatea urmăririi penale.
În cauză, se constată că, în momentul depistării infracțiunii flagrante de trafic de minori, organele de poliție au efectuat acte de cercetare ce nu sufereau amânare, după care dosarul a fost preluat de procurorul de caz, care a confirmat aceste acte, astfel că nu poate fi admisă cererea recurentului inculpat de a se constata nulitatea urmăririi penale, dosarul fiind instrumentat de organul de urmărire penală competent.
Totodată, Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile recurentului inculpat în sensul că:
- hotărârile pronunțate, în primă instanță și în apel, nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, iar ambele instanțe, nu au analizat criticile pe care Ie-a formulat;
- printr-o apreciere eronată a probelor administrate, ambele instanțe au comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a sa.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar, pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.
Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
Pe de altă parte, hotărârea este supusă casării, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.
Motivarea hotărârilor de către instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora și prin prevederile art. 6 & 1 din C.E.A.D.O.L.F. Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. (cauza A. c. României, hotărârea din 28 aprilie 2005; C.E.D.O., cauza B. c. României, hotărârea din 15 februarie 2007), deși obligația instanțelor naționale de a motiva hotărârile pronunțate nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, noțiunea de proces echitabil presupune că instanța națională trebuie să examineze în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse dezbaterii.
Înalta Curte constată că, în cauză, situația de fapt a fost corect reținută de ambele instanțe, care au făcut o evaluare justă a materialului probator administrat, hotărârile pronunțate fiind motivate în fapt și în drept.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, părțile vătămate B.N. și B.V. sunt surori, iar în cursul anului 2004, mai exact în luna noiembrie, la locuința acestora a venit inculpata E.M.M., cu o mașină condusă de inculpatul F.N. Inculpata E.M.M. (zisă M.) a invitat-o pe partea vătămată B.N. acasă la ea, aceasta din urmă fiind de acord.
La locuința din Slobozia a inculpatei E.M.M., partea vătămată B.N. a aflat de la o fată pe nume R. că aceasta se prostitua în folosul inculpatei E.M.M.
Cu aceeași ocazie, inculpata E.M.M. a întrebat-o pe partea vătămată dacă dorește și ea să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, în schimbul unor sume de bani, întrucât ea îi va face rost de clienți, o va caza la ea acasă, iar banii obținuți vor fi împărțiți între cele două, propunere acceptată de partea vătămată B.N.
Totodată, la locuința inculpatei E.M., partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul O.M. (zis B.), cei doi aducându-i la cunoștință că va trebui să întrețină raporturi sexuale și cu bărbați recomandați de acesta din urmă.
Conform înțelegerii intervenite între cei doi inculpați și partea vătămată B.N., banii primiți de aceasta din urmă de la bărbații cu care întreținea relații sexuale, urmau a fi dați inculpatei E.M.M., care îi remitea o cotă parte și inculpatului O.M.
Partea vătămată B.N., timp de aproximativ două săptămâni a locuit în apartamentul inculpatei E.M.M., întreținând raporturi sexuale, în diverse locații, cu mai mulți bărbați, fiind trimisă în acest scop de ambii inculpați.
Ulterior, cu prilejul unei vizite pe care partea vătămată B.N. a făcut-o părinților săi, fiind însoțită de inculpații E.M.M. și F.N., inculpata E.M.M. Ie-a adus la cunoștință părinților acesteia, că fiica lor stă în gazdă la ea și că i-a găsit un loc de muncă în Slobozia.
Cu același prilej, întrucât partea vătămată B.V. (sora părții vătămate B.N.) se afla în vizită la părinții săi, inculpata E.M.M. a întrebat-o dacă dorește și ea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, în schimbul unor sume de bani, situație acceptată de aceasta.
Astfel, partea vătămată B.V. a stat timp de două săptămâni, conform înțelegerii dintre inculpații E.M.M. și F.N., la locuința din Slobozia a acestuia din urmă, întreținând raporturi sexuale cu diverși bărbați, în schimbul unor sume de bani. De menționat este faptul că nora inculpatului F.N., respectiv martora G.V., era verișoară cu părțile vătămate B.N. și B.V.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, inculpații au avut cunoștință de faptul că cele două părți vătămate sunt minore, întrucât, la controlul efectuat la data de 16 decembrie 2005, cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaților, în poșeta inculpatei E.M.M., au fost găsite mai multe certificate de naștere, printre care și cel al părții vătămate B.N., conform mențiunilor consemnate în procesul-verbal de la dosar urmărire penală.
În perioada de două săptămâni, cât B.V. a locuit la inculpatul F.N. iar B.N. la inculpata E.M.M., cele două părți vătămate au fost transportate cu mașina de către inculpați în locurile indicate, atât de inculpata E.M.M., cât și de inculpatul O.M., pentru a întreține relații sexuale cu clienți găsiți de aceștia.
Inculpații O.M. și E.M.M. erau sunați pe telefoanele mobile, după care fetele erau transportate cu mașina la diferiți clienți, pentru a întreține relații sexuale, contra unor sume de bani, care erau apoi împărțite și cu inculpații. Transportul se efectua uneori de către inculpatul F.N. cu mașina, alteori de către inculpații O.M. și E.M.M., tot cu mașina.
Ulterior, partea vătămată B.V. a plecat din locuința inculpatului F.N., stabilindu-se în apartamentul inculpatei E.M.M., împreună cu sora sa B.N.
În perioada toamna anului 2004 - aprilie 2005, părțile vătămate au fost transportate, fie de inculpatul O.M., fie de inculpatul F.N., fie de inculpații E.M.M. și O.M. împreună, la hotelurile S., P., H. și C. din Slobozia, la hotelul D. din Amara, jud. Ialomița ori la restaurantul C. din Fetești, unde au întreținut raporturi sexuale cu diverși clienți, banii obținuți fiind împărțiți cu cei trei inculpați.
Totodată, în cursul lunii aprilie 2005, cele două surori au fost transportate la o cabană de vânătoare situată în apropiere de orașul Cernavodă, unde au întreținut relații sexuale cu mai mulți cetățeni italieni, după ce inculpatul O.M. a purtat discuții cu un prieten de al său, zis „R.”.
De asemenea, partea vătămată B.V. a fost trimisă, în mai multe rânduri, de către inculpata E.M.M. să întrețină relații sexuale cu un bărbat pe nume V., la un magazin de mobilă aparținând acestuia.
Tot în luna aprilie 2005, după ce inculpații O.M. și E.M.M. au vorbit cu inculpatul F.N., acesta din urmă Ie-a transportat pe părțile vătămate B.N., B.V. și C.A.M. la Tulcea, unde pe un ponton situat lângă hotelul D. urmau să întrețină relații sexuale cu niște cetățeni elvețieni, lucru care însă nu s-a mai întâmplat, întrucât clienții elvețieni, aflând că acestea sunt minore, au refuzat să întrețină raporturi sexuale.
În perioada septembrie - decembrie 2005, toate cele trei părți vătămate au întreținut raporturi sexuale contra cost cu diverși bărbați, în municipiul București, clienții fiind găsiți de inculpatul O.M.
La data de 15 decembrie 2005, părțile vătămate au aflat de la inculpații O.M. și E.M.M. că la restaurantul A. din localitatea Drajna, jud. Călărași are loc o petrecere și „este nevoie de fete”.
Astfel, cele trei părți vătămate (alături de o altă fată) au fost transportate cu mașina de inculpatul O.M., de la Slobozia la Drajna, la restaurantul A., unde au întreținut raporturi sexuale cu diverși clienți, primind suma totală de 1400 lei RON.
Pe drumul de întoarcere către Slobozia, în noaptea de 15 decembrie 2005, mașina condusă de inculpatul O.M. în care se aflau persoanele mai sus-arătate, a fost oprită spre verificare de către organele de poliție. Cu acest prilej, deși inculpatul O.M. a declarat că se întorc de la discotecă, părțile vătămate B.N. și B.V. au arătat însă că locuiesc fără forme legale în apartamentul inculpatei E.M.M., întreținând raporturi sexuale cu diverși bărbați, în schimbul unor sume de bani pe care le împărțeau cu inculpații.
Partea vătămată C.A.M. a declarat că, locuiește de mai multă vreme în apartamentul inculpatului O.M. și întreține raporturi sexuale cu diverși bărbați, banii obținuți în acest mod, fiind împărțiți cu inculpatul O.M.
Cu acea ocazie s-a încheiat procesul-verbal de depistare, iar sumele de bani găsite asupra părților vătămate au fost ridicate și depuse la C.E.C.
Cercetările efectuate în cauză au mai stabilit, în ceea ce o privește pe partea vătămată C.A.M. faptul că, anterior celor două momente prezentate mai sus, respectiv cel de la Hotelul D. din Tulcea, cu clienții elvețieni și cel de la restaurantul A. Drajna, jud. Călărași, l-a cunoscut pe inculpatul O.M., în luna mai 2005, prin intermediul unei prietene, acesta ducând-o la un client din Fetești, cu care partea vătămată a întreținut raporturi sexuale, iar din banii primiți i-a dat inculpatului O.M. suma de 40 lei RON.
Cu altă ocazie, același inculpat a dus-o într-o noapte la Amara, unde într-o casă partea vătămată a întreținut raporturi sexuale cu un bărbat necunoscut, iar din banii obținuți, inculpatul O.M. a primit suma de 50 lei RON.
Într-o altă împrejurare, inculpatul O.M. a dus-o cu mașina pe partea vătămată C.A.M., noaptea, la Hotelul S. din Slobozia, unde într-o cameră aceasta a întreținut raporturi sexuale cu un bărbat, iar din banii obținuți i-a dat inculpatului O.M. suma de 100 lei RON.
Ulterior, inculpatul O.M. i-a spus părții vătămate că poate locui la el acasă, C.A.M. fiind de acord, astfel că din luna iunie 2005 inculpatul a dus-o în mai multe rânduri cu mașina, în diverse locații (la hotelurile P., H., S. din Slobozia și D. din Amara), unde partea vătămată întreținea relații sexuale cu bărbații contactați de inculpatul O.M.
Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că faptele de trafic de minori, comise de inculpatul F.N. s-au situat în perioada octombrie 2004 - aprilie 2005, acesta fiind plecat din țară, conform actelor depuse la dosar, în perioada septembrie - noiembrie 2005.
Situația de fapt descrisă mai sus a rezultat din analiza coroborată a tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, părțile vătămate fiind racolate de inculpați și acceptând să se prostitueze în folosul acestora.
Fiind audiat, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul O.M. a avut o atitudine oscilantă, trecând de la o recunoaștere parțială a faptelor, la o negare totală a acestora.
Înalta Curte constată că invocarea nevinovăției de către inculpat în raport de faptele săvârșite, contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Astfel, inculpata E.M.M. a declarat că inculpatul O.M. venea la ea acasă și le lua pe cele două surori, B.N. și B.V., ducându-le în diverse localuri din zona Drajna, cu scopul ca acestea să întrețină raporturi sexuale contra unor sume de bani cu diverși clienți. Totodată, inculpatul O.M. le transporta pe fete cu mașina personală, inculpata E.M.M. arătând că toate aceste aspecte i-au fost relatate de părțile vătămate.
În declarația de la dosar, aceeași inculpată a mai arătat faptul că la ea acasă veneau bărbați care spuneau să sunt trimiși de inculpatul O.M. sau de prieteni de-ai acestuia și care îi solicitau să plece cu cele două fete să întrețină raporturi sexuale.
Pe de altă parte, în cursul urmăririi penale cele trei părți vătămate au relatat amănunțit modul de derulare a faptelor, B.N. și B.V. păstrându-și aceeași poziție și cu ocazia confruntărilor cu inculpatul F.N.
Martorul D.D. a arătat că, a întreținut relații sexuale cu partea vătămată B.V., aflând de la aceasta că locuiește acasă la inculpata E.M.M., care îi găsește clienți, iar banii obținuți astfel, îi împărțea cu inculpata E.M.M.
Martorul L.V. a declarat că, lucrând ca recepționer la hotelul D. din Amara, a văzut cum veneau de mai multe ori, fete tinere aduse de inculpatul O.M. pentru a întreține relații sexuale cu diferiți clienți, în schimbul unor sume de bani (una dintre fete fiind C.A.M.). Același martor a mai arătat că, inculpații E.M.M. și F.N. veneau de multe ori la Hotelul D. din Amara cu trei fete V., N. și R. Cei doi inculpați nu intrau în hotel, iar fetele întrețineau în camerele hotelului raporturi sexuale cu diverși bărbați, aspect pe care i l-a confirmat și V. (B.V.) în cadrul relației pe care a avut-o cu aceasta.
Martorul N.N. a declarat că a aflat de la un ospătar de la restaurantul S. din Slobozia că inculpata E.M.M. este o persoană la care se poate apela pentru „a avea compania” unor fete la diverse petreceri, martorul precizând că a apelat-o pe inculpată, comunicându-i numărul de fete ce urma a fi trimis la petrecerile respective. Între fetele recunoscute din fotografii de acest martor s-au aflat și părțile vătămate B.N., C.A.M. și B.V.
Martorul T.V. a declarat la urmărirea penală că a recunoscut-o din fotografii pe partea vătămată B.V., că inculpatul O.M. a venit în Slobozia Nouă (la locul de muncă al martorului) însoțit de mai multe fete, între care și B.V., inculpatul fiind cel care se ocupa cu plasarea de tinere, acestea urmând să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați. Martorul a declarat totodată că el și prietenii lui se înțelegeau la telefon cu inculpatul O.M. să le aducă fete, pentru a întreține relații sexuale cu acestea.
Martorul T.V.S. a declarat că a aflat de la B.V. că, atât ea cât și sora sa B.N., precum și o altă fată I., întrețin raporturi sexuale cu bărbați în schimbul unor sume de bani, iar când se întorc în domiciliul inculpatei E.M.M. îi dau acesteia toți banii astfel obținuți.
Martorul M.Ș. a declarat că a obținut de la o cunoștință numărul de telefon al unei persoane pe nume M. (inculpata E.M.M.), persoană despre care a aflat că are mai multe fete care se întâlnesc cu bărbați și întrețin raporturi sexuale cu aceștia, în schimbul unor sume de bani.
Împrejurarea că, în cursul cercetării judecătorești, cu motivarea generică că ar fi fost supuși unor violențe psihice sau fizice ori unor intimidări din partea organelor de poliție, nedovedite de altfel, părțile vătămate ori parte din martorii audiați au revenit asupra depozițiilor inițiale, nu poate conduce la constatarea nevinovăției inculpatului O.M.
Prin asemenea retractări, fără o justificare credibilă, plauzibilă, se divizează artificial procesul penal și se încearcă minimalizarea necesității și importanței urmăririi penale, practica dovedind de cele mai multe ori că declarațiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele inițiale ale urmăririi penale.
Cu privire la apărarea formulată de recurentul inculpat, în sensul că înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că, părțile vătămate nu au fost cazate în unitățile hoteliere la care se face referire în actul de inculpare, neidentificându-se elemente care să justifice situații de cazare frauduloasă, Înalta Curte consideră că, atâta vreme cât răspunsurile unităților hoteliere nu survin unei solicitări oficiale, în condițiile în care apărarea ar fi putut să adreseze o cerere în acest sens instanței de judecată, trebuie privite cu circumspecție, având un caracter extrajudiciar și nu pot fi reținute ca o dovadă irefutabilă a nevinovăției inculpatului.
Fată de cele menționate mai sus, constatându-se că, toți cei trei inculpați au comis fapte identice, cu caracter repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, respectiv obținerea de foloase de pe urma traficării unor persoane de sex feminin, minore, în scopul practicării de către acestea din urmă de raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra unor sume de bani, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva deciziei penale nr. 212 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, precum și sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate B.N., B.V. și C.A.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva deciziei penale nr. 212 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, precum și sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate B.N., B.V. și C.A.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2009.