Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 657 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în dosarul nr. 11424/3/2006, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulata de Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului R.V.G., din infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată de O.U.G. nr. 123/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată de O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată de O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicabilă art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.G., la un an închisoare.
În baza art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată de O.U.G. nr. 123/2005 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.
S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și dispune arestarea inculpatului.
În baza art. 14 si 346 raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la 795,60 EURO despăgubiri civile către partea civila E.A.I. și la 132,51 EURO despăgubiri civile către părțile civile V.G., B.E.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut, prin actul de sesizare al instanței, că la data de 17 august 2006, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Poliția sectorului 6 – S.I.F., au efectuat un control la punctul de lucru al SC D.S.C. SRL, situat în București, unde funcționa o sală de Internet și se închiria persoanelor fizice 8 (opt) calculatoare cu programe și jocuri din cele 12 instalate. S-a constatat că pe șase calculatoare era instalat sistemul de operare W. 98, iar pe două calculatoare sistemul de operare W. XP. De asemenea, pe calculatoare erau instalate jocurile:
- GTA - WICE CITY pe un calculator,
- FIFA WOLD CUP pe șapte calculatoare;
- MOTO RACE pe trei calculatoare;
- RED ALERT pe opt calculatoare;
- COUNTER STRIKE pe șapte calculatoare; WAR CRAFT pe două calculatoare;
- FIFA 2005 pe opt calculatoare;
- DIABOLO pe șapte calculatoare. În cadrul cercetărilor penale a fost identificat R.V.G. în calitate de administrator al SC D.S.C. SRL care, în declarațiile date în faza de urmărire penală, a prezentat o serie de documente, facturi fiscale, privind cumpărarea a 5 licențe pentru programul W. 98, una licență pentru programul W. XP, două licențe pentru jocul HALFLIFE COUNTER STRIKE și câte o licență pentru jocurile WARCRAFT, FIFA 2005 și DIABOLO.
La data de 11 ianuarie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de R.V.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1399 și art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată și completată de O.U.G. nr. 123/2005, măsură confirmată de procuror.
Fiind audiat învinuitul la data de 20 februarie 2007, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, împrejurarea că a instalat programe pe calculatoare și a închiriat publicului jocuri pe care Ie-a descărcat de pe Internet și a motivat lipsa licențelor pentru unele programe invocând mijloacelor materiale precare.
În ceea ce privește încadrarea juridică, prima instanță a reținut că preluând și reproducând fără autorizație pe calculatoarele găsite în punctul de lucru din str. Brașov, programele W. 98 și W. XP, fără a deține licențele legale de utilizare a acestora de la titularii drepturilor de autor, drepturi apărate pe teritoriul României de O.R.D.A., administratorul SC D.S.C. SRL., inculpatul R.V.G., a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată și completată de O.U.G. nr. 123/2005.
De asemenea, fapta de a difuza jocuri pe calculator prin închirierea acestora în scopuri comerciale, fără obținerea licențelor legale de la titularii drepturilor de autor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată și completată de O.U.G. nr. 123/2005.
Prima instanță a mai reținut că societățile comerciale V.U.G., B.E. și E.A.I. reprezentate de S.P.A. B. & A., s-au constituit părți civile și au precizat că nici un moment nu au vândut sau cesionat reproducerea și închirierea programelor de jocuri pe calculator.
În cursul urmăririi penale companiile V.U.G., B.E. s-au constituit părți civile cu suma de 132,51 EURO si 467,78 lei, iar Compania E.A.I. cu suma de 2808,62 lei, cereri care au fost menținute în faza cercetării judecătorești, așa cum rezulta din adresa din 25 ianuarie 2008, depusa la dosarul cauzei.
În timpul cercetării judecătorești, deși instanța a făcut numeroase demersuri, nu s-a putut proceda la audierea inculpatului, deoarece acesta deși legal citat nu s-a prezentat în instanța, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 323 și urm. C. proc. pen., instanța a luat în considerare declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală în care acesta a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, respectiv faptul că a instalat programe pe calculatoare și a închiriat publicului jocuri pe care Ie-a descărcat de pe internet, fără a poseda licențe, datorita mijloacelor sale materiale precare.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, respectiv din declarațiile inculpatului care s-au coroborat cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza, prima instanța a constatat că situația de fapt reținută prin actul de sesizare este corecta si ca fapta inculpatului R.V.G. care a preluat si reprodus fără autorizație pe calculatoarele găsite în punctul de lucru din str. Brașov, programele W. 98 si W. XP, fără a deține licențele legale de utilizare a acestora de la titularii drepturilor de autor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată și completată de O.U.G. nr. 123/2005, iar fapta aceluiași inculpat de a aduce la cunoștința publicului opera de arta prin copierea, instalarea si difuzarea jocurilor pe calculator prin închirierea acestora in scopuri comerciale, fără obținerea licențelor legale de la titularii drepturilor de autor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată și completata de O.U.G. nr. 123/2005, fapte pentru care acesta urmează a fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei aplicate.
Instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului în sensul reținerii si a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., prin rechizitoriul omițându-se reținerea concursului de infracțiuni si reținerea dispozițiilor art. 13 C. pen., având în vedere modificările legislative survenite prin apariția O.U.G. 123/2005.
La individualizare pedepsei prima instanța a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunilor, modul de operare, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care deși nu este cunoscut cu antecedente penale și în faza de urmărire penala a avut o atitudine sincera, ulterior a tergiversat soluționarea judecării cauzei, depunând la dosar adeverințe medicale eliberate de S.A.P. si care nu au fost susținute de nici un alt act medical în sprijinul diagnosticelor menționate pe aceste adeverințe, refuzând prezentarea în instanța.
Fata de toate aceste considerente tribunalul a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare in regim de detenție, urmând să se facă aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., dar intr-un cuantum minim, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., astfel încât acesta va executa, în final, pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, tribunalul a reținut ca activitatea infracțională a inculpatului, a creat prejudicii părților civile, așa cum a rezultat din adresele de constituire de părți civile, între aceasta activitate săvârșită cu vinovăție de inculpat și prejudiciul creat existând o strânsă legătura de cauzalitate.
Prima instanță, în urma unei riguroase analize a ansamblului probator a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1396 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei pentru această infracțiune, Curtea a apreciat că ansamblul circumstanțelor enumerate de art. 72 C. pen., respectiv gradul relativ scăzut de pericol social al faptei, urmarea produsă concretizată, de asemenea, într-un prejudiciu relativ redus și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o conduită sinceră de-a lungul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptei cercetate, fără antecedente penale și a dovedit căință activă prin acoperirea integrală a prejudiciului, au dus la concluzia necesității redozării pedepsei.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, s-a constat că în conformitate cu art. 1431 alin. (3) din aceeași lege, modificată, beneficiază de impunitate persoana care a recuperat integral prejudiciul produs în urma săvârșirii infracțiunii.
S-a constatat că inculpatul a depus la dosar recipisele de consemnare la C.E.C. a sumelor datorate părților civile, respectiv 800 și 135 euro către SC E.A.I. și V.G., B.E.
Ca urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1431 din Legea nr. 8/1996 modificată, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen., respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator, ca urmare a incidenței unei cauze de nepedepsire.
În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis recursul declarat de inculpat și a procedat la rejudecare în sensul menționat anterior.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
A admis apelul declarat de inculpatul R.V.G.
Împotriva sentinței penale nr. 657 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală. A desființat în parte sentința penală și în fond rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat ia art. 10 lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1431 din Legea nr. 8/1996 modificată, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen., respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator, ca urmare a incidenței unei cauze de nepedepsire.
În baza art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa amenzii în cuantum de 3.000 lei (RON).
A constatat prejudiciul integral acoperit prin depunerea recipisei de consemnare la C.E.C. cu seriile TA nr. 0737318 și 0737319.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, și art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., privind greșita încadrare juridică dată faptei, prin reținerea nejustificată a dispozițiilor art. 13 C. pen.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 și 17 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată prin O.U.G. nr. 123/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., amenda penală de 3000 RON aplicată de către instanța de apel, este nelegală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoare de la 3 ani la 12 ani.
Fapta inculpatului de a închiria mărfuri pirat (jocuri de calculator copiate de pe internet), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată prin O.U.G. nr. 123/2005, aprobată prin Legea nr. 329/2006, activitatea desfășurată de acesta constituind „închiriere”, astfel cum este definită această noțiune în art. 143 din aceeași lege.
Potrivit art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată și completată prin O.U.G. nr. 123/2005, publicată în M. Of. nr. 843 din 19 septembrie 2005, cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se sancționează și închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat.
Pedeapsa prevăzută la alin. (3) al acestui text de lege, este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Întradevăr prin Legea nr. 329/2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 123/2005 (M. Of. nr. 657/31.07.2006), nu a fost modificat textul art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, astfel încât, în cauză, nu se constată o succesiune de legi penale în timp, de la data săvârșirii infracțiunii (17 august 2006) și până la data judecării cauzei, condițiile de incriminare și tratamentul sancționator al faptei fiind aceleași.
Drept urmare, pedeapsa stabilită de instanța de apel, amenda penală, nu se încadrează între limitele de pedeapsă prevăzute de lege, închisoarea de la 3 ani la 12 ani.
În raport de gradul de pericol social concret al faptei, prejudiciul produs, acoperit de inculpat și circumstanțele personale ale acestuia, conduita sinceră, lipsa antecedentelor penale și starea de sănătate, elemente reținute în mod justificat și de instanța de apel, urmează ca inculpatului să i se aplice o pedeapsă neprivativă de libertate, făcându-se o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de circumstanțele personale ale acestuia.
Cu privire la dispozițiilor art. 13 C. pen., acestea vor fi înlăturate, în raport de faptul că, de la data săvârșirii faptei respectiv 17 august 2006, și până la data judecării cauzei, nu s-a constatat existența unei succesiuni de legi penale în timp, în mod neîntemeiat instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 13 C. pen., în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei prevăzute de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată și completată, dispoziții care de altfel în mod corect, nu au fost aplicate de instanța de fond.
Astfel, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatului R.V.G., iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei; urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei precum și a modalității de executare, instanța a avut în vedere pericolul social concret ce a rezultat din modul de săvârșire a faptei, constând în aceea că la data de 17 august 2006, inculpatul a fost depistat de organele de poliție în timp ce, în calitate de administrator al SC D.S.E. S.R.L., ce deținea o sală de Internet în București, închiria publicului, în scop comercial, jocuri de calculator descărcate fără drept de pe internet, iar pentru programele W. 98 ori W. XP, instalate pe șase, respectiv două calculatoare, nu deținea licențe legale de utilizare de la titularii drepturilor de autor precum și față de celelalte date ce caracterizează persoana acestuia, nu are antecedente penale, starea de sănătate, atitudinea de sinceritate de care a dat dovadă în fata instanțelor, toate acestea conducând la reintegrarea socială și la riscul minim de a comite alte fapte antisociale.
Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 238 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat R.V.G.
Va casa în parte decizia recurată numai cu privire la individualizarea pedepsei precum și la greșita aplicare a dispozițiilor art. 13 C. pen. și rejudecând:
Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și, va condamna pe inculpatul R.V.G., la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată. Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, determinat conform art. 82 C. pen.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București conform dispozitivului ce va preceda prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 238 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat R.V.G.
Casează în parte decizia recurată numai cu privire la individualizarea pedepsei precum și la greșita aplicare a dispozițiilor art. 13 C. pen.
Rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen.
Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și condamnă pe inculpatul R.V.G., la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată.
Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, determinat conform art. 82 C. pen.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2009.