Asupra cauzei penale de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 ianuarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
În motivarea contestației în anulare se arată de către contestator că, la termenul din 7 ianuarie 2009, instanța de recurs i-a respins în mod nejustificat cererea de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător, termen la care a fost în imposibilitate de a se prezenta datorită stării sănătății și de a încunoștința instanța despre această împrejurare.
Examinând contestația în anulare în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte reține că aceasta este inadmisibilă.
Prin decizia nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, reținându-se că respectiva încheiere nu poate fi atacată cu recurs având în vedere dispozițiile art. 141 C. proc. pen. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi admisibilă în principiu cererea de contestație trebuie să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul acesteia să se depună sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.
Cazurile de contestație în anulare sunt expres prevăzute de art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen., iar respingerea unei cereri pentru lipsă de apărare nu constituie potrivit acestor dispoziții legale un caz în care se poate formula contestație în anulare.
Referitor la cel de-al doilea motiv invocat de contestator în cererea sa, deși formal, se încadrează în dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestatorul nu a adus dovezi în sprijinul acestuia și nici nu a invocat existența unor astfel de dovezi la dosarul cauzei.
De altfel, la termenul din 7 ianuarie 2009, s-a prezentat pentru contestator mandatarul acestuia, numitul M.G. care a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.
Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele art. 391 C. proc. pen., pentru admisibilitatea în principiu, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.V.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.