Examinând recursul de față constată:
Prin încheierea din 9 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în baza art. 3001 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 160b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului M.P.C.
S-a reținut în esență că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că acestea impun în continuare menținerea privării de libertate a inculpatului.
Inculpatul a declarat recurs susținând că nu se mai justifică menținerea în stare de arest.
Curtea constată că recursul nu este fondat.
Inculpatul M.P.C. a fost cercetat, arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 20 din Legea nr. 678/2001 și ale art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 20 din Legea nr. 678/2001.
Prin sentința penală nr. 34 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Prahova, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile menționate la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Din pedeapsa închisorii s-a scăzut durata reținerii și a arestării preventive de la 11 iunie 2008 la zi, fiind menținută starea de arest.
În esență s-a reținut că în perioada 2003-2006 în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu M.N., mama sa, prin înșelăciune și violențe a recrutat, transportat și cazat pe O.A.C., S.G.S. și A.C.E., precum și pe minorele P.I.C. și P.A., pe care le-au exploatat sexual pe teritoriul Spaniei.
Fiind investită cu judecarea cauzei în apel Curtea de Apel Ploiești a procedat în condițiile legii la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
În cauză legal și temeinic, față de faptele în materialitatea lor, care sunt deosebit de grave și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum și de materialul probator aflat la dosar, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.C. împotriva încheierii 9 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze minori și de familie, în Dosarul nr. 5390/105/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.