Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reținut că, inculpatul, în calitate de administrator al SC I.S. SRL a folosit și a stocat în format digital în cadrul societății, programul de calculator fără acordul titularului de drepturi, a închiriat calculatoarele fundației pe care o coordona către diverse persoane fizice în scopul rulării programelor reproduse pe acestea și fără a avea consimțământul titularilor de drepturi și că a vândut sisteme de calcul pe care erau reproduse programe de calculator fără consimțământul titularilor de drepturi.
Prin sentința penală 75 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu s-a dispus:
- achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c). C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că prin probele administrate nu s-a făcut dovada că această faptă a fost săvârșită de inculpat, iar acțiunea penală se poate exercita doar împotriva celui care a săvârșit infracțiunea;
- achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a). rap. la art. 10 lit. d). C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 33 lit. a). C. pen., reținându-se că deși inculpatul ar fi vândut un calculator cu soft preinstalat, fără a avea licență, nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi implicat în instalarea soft-ului personal, sau că ar fi dat cuiva indicații în acest sens, și prin urmare, faptei îi lipsește intenția;
- achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d). C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 33 lit. a). C. pen., reținându-se de asemenea că faptei îi lipsește latura subiectivă, întrucât inculpatul nu a avut cunoștință despre împrejurarea că pe calculatoarele fundației sunt reproduse programe fără licență și nici nu a realizat vreun profit personal în urma acestor închirieri.
Urmare a soluțiilor de achitare pronunțate de instanța de fond, în temeiul prev. art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a respins și acțiunea civilă formulată de partea civilă M.C.
Apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 75 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă au fost respinse ca nefondate de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin Decizia penală nr. 78/A din 11 septembrie 2008.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și partea civilă M.C.
În susținerea recursului său, Parchetul a invocat art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., constând în comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare. S-a susținut în recurs că, din probele administrate rezultă că inculpatul avea calitatea de asociat unic și administrator al SC I. SRL, fiind singura persoană cu drept de decizie în firmă, calitate în care a achiziționat licențe de programe în mod separat de componente hard și a dispus decontarea facturilor prin care s-au achiziționat acestea, astfel încât, în mod cert, acesta cunoștea diferența și sensul unei componente hard sau a unei componente soft.
Din declarațiile martorului M.C. și ale inculpatului rezultă că martorul i-a solicitat inculpatului să-i vândă un calculator pe care să instaleze programele necesare vizionări și ascultării de fișiere multimedia (filme și muzică). În fața instanței de fond, inculpatul și-a modificat declarația, în sensul că el a solicitat reprezentanților firmei X.T.C., de la care a comandat să configureze un calculator cu componentele hardware capabile să ruleze filme, muzică etc., în scopul de a induce în eroare instanța de judecată. Cu toate acestea, prin dispoziția dată, este evident că inculpatul avea reprezentarea că se vor instala de către angajați programe fără licență și prin urmare că se încalcă legea dreptului de autor, astfel încât, se face vinovat de distribuire de mărfuri pirat, în scop comercial.
Apărarea inculpatului, luată în considerare ca fiind credibilă, de către cele două instanțe, în sensul că nu a avut cunoștință despre faptul că sistemele de calcul vândute prin firma pe care o administra se vând cu programe instalate fără licență și de evidentă rea-credință.
Nu se poate accepta o astfel de apărare, deoarece inculpatul în calitatea sa de administrator este direct răspunzător pentru activitatea firmei, astfel încât, are obligația să depună diligentă, în desfășurarea activității în limite legale și pentru că era singura persoană interesată material în numărul de vânzări în condiții cât mai atractive pentru clienți, respectiv, în vânzarea de calculatoare cu programe instalate, la un preț care nu include și valoarea licenței pentru aceste programe.
Este lipsit de sens, să se creadă că niște simpli angajați ai firmei, ar instala din proprie inițiativă, fără dispoziția administratorului, programe pe calculatoarele vândute clienților, așa cum au apreciat instanțele de fond și de apel.
Prin urmare, s-a apreciat că vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1366 alin (2) din Legea nr. 8/1996 a fost pe deplin dovedită.
Cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 1399 și ale art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, s-a arătat că din probatoriul administrat s-a făcut dovada săvârșirii acestor infracțiuni de către inculpat, cu vinovăție.
În cauză, s-a constatat că atât pe calculatoarele SC I. SRL cât și pe cele aparținând Fundației G.C.M. erau instalate programe de calculator fără licență, iar inculpatul administra ambele societăți.
Chiar dacă, în cauză, nu s-au putut stabili persoanele care au instalat programele pe calculatoarele aparținând atât societății cât și fundației, inculpatul în calitatea sa de președinte și administrator de drept al acestora, prin faptul că nu a luat măsuri active pentru intrarea în legalitate, fie prin achiziționarea licențelor pentru programe, fie prin desemnarea unui angajat cu cunoștințe în domeniu care să verifice legalitatea instalării și utilizării programelor pentru calculator, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
În sensul Legii nr. 8/1996 modificată, art. 143 prin „închiriere" se înțelege „punerea la dispoziție spre utilizare pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial, direct sau indirect".
Or, în speță, programele pentru calculator au fost puse la dispoziție pentru o perioadă limitată cursanților, ele fiind instalate, stocate și rulând pe calculatoarele pe care aceștia desfășurau activități de învățare, pentru aceste cursuri, percepându-se taxe de școlarizare, astfel, încât închirierea programelor pentru învățare se realiza contra unui avantaj economic.
Din programa didactică pentru modulul de informatică, pentru școala postliceală de informatică, disciplina Sisteme de operare, anul I rezultă că exista obligația de predare a sistemului de operare W.(98, M.E., 2000 și X.P.) programe ce au fost depistate de organele de poliție ca fiind instalate pe calculatoarele aparținând fundației și închiriate în vederea desfășurării cursurilor.
În raport cu cele arătate, în recurs s-a apreciat că dacă s-ar fi făcut o analiză obiectivă a tuturor aspectelor rezultate din probatoriul administrat, instanțele nu ar fi reținut o stare de fapt eronată, ci una conformă cu probele, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată .
Față de cele arătate, subzistând motivul de recurs precizat, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei, pronunțându-se o soluție de condamnare a inculpatului.
Numita M.C., în recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 11 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a invocat motivele de recurs prev. de art. 3859, alin. (1), pct. 10,17 și 18 C. proc. pen. .
În motivarea recursului s-a arătat că „ Nici un calculator nu poate funcționa fără sistem de operare (cum ar fi M.W., L. etc.) Nici un alt fel de program pentru calculator (cum sunt aplicațiile pentru redactare de documente - Office pentru vizionare de filme sau pentru a asculta muzică – M.P., W., B.S.P. etc., jocurile pentru calculator) nu pot rula pe un calculator dacă pe acel calculator nu se află un sistem de operare, adică un sistem de bază.
I. Pentru faptele de pre-instalarea de programe pentru calculator fără licență pe calculatoarele vândute prin SC I. SRL și apoi de distribuire a acestor programe fără licență ( care constituie „mărfuri pirat" în înțelesul art. 1396 alin. (8) din Legea nr. 8/1996) către clienții cumpărători de calculatoare de la SC I. SRL
Instanța de fond a pronunțat în mod greșit achitarea inculpatului Luca Ioan pentru infracțiunea prevăzută de art. 1396 alin. 2 din Legea nr. 8 din 1996 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a spus că instanța a apreciat greșit că faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii și că „inculpatul nu a avut reprezentarea sau conștiința caracterului și a urmărilor faptei, cât și voința de a o săvârși". Pe baza declarației martorului B.C.I. s-a arătat că din moment ce anterior se comandau, pentru a fi vândute, calculatoarele cu licențe, este evident că inculpatul L.I. cunoștea faptul că pentru a fi utilizate legal programele de calculator, necesită licențe.
În sfârșit se critică nediscutarea în considerente a infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, respectiv, a faptei de instalare si stocare de programe pentru calculator fără licență pe calculatoarele vândute clienților-cumpărători de la SC I. SRL.
Conchizând asupra hotărârii atacate, partea civilă a arătat că din întreaga motivare a hotărârii rezultă că instanța de fond a reținut, în mod greșit, atât situația de fapt învederată de partea civilă și rezultă din rechizitoriu și probatoriul administrat, cât și argumentele de drept aduse în sprijinul învinuirii și a acțiunii civile, ceea ce a condus, la o soluție netemeinică și nelegală.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de partea civilă M.C., în raport de probele dosarului, Curtea constată că, acestea sunt întemeiate.
Într-adevăr, analiza celor două recursuri, în raport, nu numai de probatoriul cauzei, dar și de soluțiile pronunțate prin cele două hotărâri, date în cauză, demonstrează că, așa cum a arătat Parchetul, dar mai ales, partea civilă, hotărârile sunt supuse casării, conform art. 3859 alin. (4) pct. 10,17 și 18 C. proc. pen., în sensul că: instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului; a dat faptei, o altă încadrare juridică și a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecințe, pronunțarea unor soluții de achitare.
Astfel, instanța a pronunțat hotărâri criticabile sub aspectul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., nedispunând, în considerente și nepronunțându-se prin dispozitiv asupra infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, constând în fapta de instalare și stocare de programe pentru calculator, fără licență, pe calculatoarele vândute clienților, cumpărători, de la SC I. SRL, când n-a analizat și nu s-a pronunțat, asupra probelor invocate în rechizitor și de partea civilă și când, interpretându-le trunchiat ori superficial, a ajuns, la soluțiile de achitare, întemeiate pe art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Instanța a pronunțat hotărâri criticabile sub aspectul art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. atât atunci când nu a reținut ca infracțiune distinctă, cu încadrarea juridică corespunzătoare, a faptei asupra căreia a omis a se pronunța, așa cum, deja, am arătat, când și atunci când instanța a omis să pună în discuția părților cazul infracțiunii prevăzută de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 și a alin. (3) C. proc. pen., activitatea desfășurată de inculpat, fiind, fără discuție, o activitate comercială.
În sfârșit hotărârile sunt criticabile și, pe cale de consecință, casabile și pentru că soluțiile de achitare pronunțate, sunt rezultatul unei erori grave de fapt a instanței, în aprecierea, coroborarea și interpretarea faptelor și probelor dosarului, cu consecința reținerii greșite a lipsei caracterului penal al faptelor și a lipsei tragerii la răspundere penală a inculpatului, deși a comis, cu intenție, faptele ce i se impută.
Față cu cele arătate, Curtea, admițând cele două recursuri împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală va trebui să caseze decizia atacată, precum și sentința penală nr. 75 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu.
Casarea se va face, conform art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru a da posibilitatea inculpatului de a se apăra, în raport de încadrările juridice ale faptelor imputate și a nu-l lipsi de vreun grad de jurisdicție.
Cu ocazia rejudecării, se va audia, inculpatul cu privire la fiecare dintre faptele ce i se impută și se vor avea în vedere, toate motivele de recurs, invocate de parchet și partea civilă.
În cauză, prezentându-se apărător ales, se va achita onorariul parțial, în cuantum de 25 lei, pentru avocatul desemnat din oficiu, ce se va achita din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de partea civilă M.C. împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 75 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu și, trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei se va achita din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2009.