Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 287 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost condamnat inculpatul P.N. la pedeapsa de 19 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și b C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 – art. 175 lit. b) și c) C. pen.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 10 ianuarie 2008 la zi.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Între inculpat și tatăl său, victima P.I., a existat o stare conflictuală mai veche generată de dorința obsesivă a inculpatului de a dispune de banii de pensie ai tatălui său sau pentru a dobândi proprietatea locuinței părintești, cel puțin în calitate de coproprietar după dezbaterea succesiunii.
Pe fondul acestor discuții la data de 8 ianuarie 2008, surescitat și de refuzul victimei de a anula procura notarială către martora M.C. și de a semna o astfel de procură în favoarea lui, inculpatul a declanșat un nou conflict și a aplicat tatălui său, în vârstă de 76 ani, - multiple lovituri cu pumnii și picioarele, în special în zona capului, iar în final l-a izbit cu capul de un șifonier.
În urma violențelor exercitate asupra sa, victima a suferit leziuni grave care i-au cauzat decesul.
Din constatările raportului medico-legal nr. 22/2 din 3 martie 2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului mixt, traumatic și hemoragic, urmare a hematoamelor multiple bilaterale, rezultând 12 coaste fracturate pe mai multe linii, atât pe partea dreaptă, cât și pe partea stângă.
Același raport medico legal a mai evidențiat că leziunile traumatice au fost produse cu puțin timp înainte de deces, prin lovituri repetate cu corpuri dure, la nivelul capului și membrelor superioare și comprimare la nivelul gâtului și toracelui.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului-verbal de sesizare, procesului-verbal de cercetare la fața locului, raportului de constatare medico-legală de necropsie, planșelor foto executate în cauză, raportului de constatare privind examinarea petelor de sânge ridicate de la locuința victimei și inculpatului, raportului de expertiză psihiatrică asupra inculpatului, depozițiilor martorilor M.C., R.P., T.M. și C.A., mijloace de probă coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut constant în faza de urmărire penală fapta reținută în sarcina sa, iar în faza de cercetare judecătorească a confirmat incidentul din dimineața zilei de 8 ianuarie 2008 (filele 15-16 din dosarul Tribunalului Constanța și fila 20 din dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Curtea de Apel Constanța, prin Decizia penală nr. 1/P din 13 ianuarie 2009 a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs invocând dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșită, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prin urmare, este evident că atingerea dublului scop – educativ și preventiv al pedepsei – este condiționat de caracterul adecvat al acestuia, instanței revenindu-i sarcina asigurării unei optime corelări între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata și modalitatea de executare a pedepsei, pe de altă parte.
Prin aplicarea unei pedepse se urmărește să se obțină reeducarea inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, astfel ca pedeapsa aplicată să fie adoptată persoanei făptuitorului.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este între 15 și 25 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
În speță, aceste criterii de individualizare au fost avute în vedere de instanța de fond și verificate de instanța de apel, iar pedeapsa aplicată, orientată spre media limitelor prevăzute de textul sancționator, corespunde scopului pedepsei așa cum a fost definit de dispozițiile art. 72 C. pen.
Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 10 ianuarie 2008 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 1/P din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2008 la 16 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.