Asupra recursului de fata,
În baza actelor si lucrărilor dosarului, constata următoarele:
Prin sentința penala nr. 6 din 3 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penala, pronunțată în dosarul nr. 1868/33/2007, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare italiene cu privire la executarea mandatului de arestare emis, la data de 11 octombrie 2007, de către Biroul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul din Milano sub nr. EA/652/99/ST în dosarul nr. 3351/03R.ES pe numele cetățeanului roman P.L., în vederea executării pedepsei de 7 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano, sentință rămasă definitivă la data de 1 octombrie 2002.
S-a constatat, totodată, că prin încheierea penală nr. 93 din 6 noiembrie 2007 s-a dispus arestarea preventivă a numitului P.L. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 6 noiembrie 2007. A fost menținută starea de arest a persoanei solicitate.
În partea introductivă a acestei hotărâri s-a dispus amendarea apărătorului ales, avocat N.M.P. cu suma de 5000 lei, în baza art. 198 alin. (3) C. proc. pen., constatând că nu se dovedește motivul obiectiv al lipsei apărătorului ales și că acesta nu și-a îndeplinit obligația legală de a asigura substituirea.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut in esența următoarele:
S-a reținut astfel că autoritățile italiene au solicitat predarea numitului P.L., în vederea executării pedepsei de 7 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano, sentință rămasă definitivă la data de 1 octombrie 2002, persoana solicitată fiind condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la lipsire ilegală de libertate, participare la tentativă de prostituție, participarea la ajutorul și facilitarea intrării ilegale pe teritoriul Italiei, participare la prostituție și exploatarea victimelor acesteia, participare la falsificarea unui pașaport.
Examinând actele si lucrările dosarului instanța de fond a reținut ca mandatul de arestare emis îndeplinește toate cerințele impuse de Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 224/2006, dispunând procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reținerea și prezentarea acesteia în fata instanței.
- Persoana solicitată P.L. a fost identificată la data de 6 noiembrie 2007 și prezentată în aceeași zi în fața Curții de Apel Cluj, iar în conformitate cu prevederile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi luată, în cauză fiind îndeplinite condițiile de formă ale mandatului de arestare provizorie, în vederea efectuării procedurilor de extrădare măsura fiind necesară pentru a preveni orice impediment de natură a aduce atingere acestor proceduri.
Reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (3) și art. 88, art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată, văzând că în cauză nu au fost identificate motive de refuz a executării mandatului european de arestare, instanța a admis cererea formulată de autoritățile italiene cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 11 octombrie 2007 pe numele cetățeanului roman P.L., dispunând totodată predarea acestuia autorităților solicitante.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată P.L., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul încălcării dreptului la apărare al acestuia.
Recurentul avocat N.M.P., a criticat hotărârea sub aspectul dispoziției referitoare la amendarea sa, precizând că în data de 6 martie 2008 a absentat în mod justificat, cererea sa de amânare neavând un caracter abuziv, fiind determinată de motive obiective precizate instanței de fond.
Concluziile apărătorului recurentului persoanei solicitate, ale reprezentantului Ministerului Public, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, conform dispozițiilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise pentru considerentele care urmează:
Examinând cauza, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat în mod corect dispunând arestarea provizorie persoanei solicitate P.L., reținând că, din documentele anexate dosarului cauzei rezultă că persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano, sentință rămasă definitivă la data de 1 octombrie 2002, pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la lipsire ilegală de libertate, participare la tentativă de prostituție, participarea la ajutorul și facilitarea intrării ilegale pe teritoriul Italiei, participare la prostituție și exploatarea victimelor acesteia, participare la falsificarea unui pașaport.
Judecând cauza în fond, instanța a respins cererea apărătorului, angajat în cauză, de amânare a cauzei pe considerentul că are de susținut o cauză la Tribunalul Mureș, cu motivarea că aceasta nu este justificată. În această situație, instanța a desemnat un apărător din oficiu și a procedat la judecarea cauzei.
Procedând astfel, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor legale privind garantarea dreptului de apărare consfințit și garantat de Constituție în art. 24, C. proc. pen., în art. 6 și de art. 6 C.A.D.O.L.F., așa cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 din 1 noiembrie 1998.
Astfel, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 171 alin (4) C. proc. pen., care prevede „Când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat (..) la termenul de judecată fixat și nici nu asigură substituirea (..) instanța ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să îl înlocuiască, acordând un termen de minim 3 zile pentru pregătirea apărării.”
Simpla desemnare a unui apărător din oficiu, fără a-i da acestuia posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului nu duce la îndeplinirea obligației de asigurare a asistenței juridice. Numirea unui apărător din oficiu, în modalitatea arătată nu asigură nici necesitatea respectării dispozițiilor art. 6 paragraful 3 lit. c) din C.E.D.O.
Potrivit art. 6 pct. 3 lit. b) din Convenție, orice acuzat are dreptul să dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, iar conform art. 6 alin. (4) și (5) C. proc. pen., orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. Corelativ acestui drept, alin. (5) al art. 6 stabilește obligația organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului sau învinuitului, numai dacă acesta nu are apărător ales.
Înalta Curte are în vedere în aceeași șrstgrrs'i^lfol^^ de
Curtea Europeană în cauza C. c. Germaniei (25 septembrie 1992), în
considerentele căreia s-a reținut că relația confidențială client - avocat nu
poate fi considerată una absolută, fiind supusă anumitor limite, în cazul în
care instanța trebuie să decidă dacă interesele justiției impun ca acuzatul să
fie apărat sau ni de avocatul ales de el. Instanța trebuie să țină cont de
intenția acuzatului, dar poate și trece peste această intenție, dacă există
motive relevante și suficiente pentru a considera că aceasta este în interesul
justiției.
În speță măsura dispusă, de natură a încălca dreptul la apărare al persoanei solicitate, prin lipsirea acestuia de o apărare efectivă este departe de a fi în interesul bunei soluționări a cauzei.
Apreciind că măsura arestării preventive luată față de recurentul persoană solicitată P.L. se impune a fi menținută, pentru a preveni orice impediment de natură a aduce atingere soluționării cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 va menține măsura arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile.
Totodată, Înalta Curte constată că lipsa apărătorului ales al persoanei solicitate, avocat N.M.P., la termenul din 6 martie 2008 a fost justificată pe considerentul că are de susținut o cauză la Tribunalul Mureș, motiv pentru care a arătat că este în imposibilitate de prezentare, dispoziția instanței de fond de amendare a aceștia fiind nefondată. Înalta Curte, calificând cererea acestuia de scutire de plata amenzii ca recurs împotriva hotărârii prin care s-a dispus amendarea acestuia, va fi înlătura dispoziția de amendare a apărătorului ales N.M.P. ca urmare a admiterii recursului declarat de acesta.
Prin urmare, față de cele învederate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de recurenta persoană solicitată P.L. și de avocat N.P., în nume propriu împotriva sentinței penale nr. 6 din 3 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penala, pronunțată în dosarul nr. 1868/33/2007, va casa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond numai în ceea ce-1 privește pe recurentul persoană solicitată P.L.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenta persoană solicitată P.L. și de avocat N.M.P., în nume propriu, împotriva sentinței penale nr. 6 din 3 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penala.
Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Cluj, numai în ceea ce-l privește pe recurentul persoană solicitată P.L.
Înlătură dispoziția de amendare a apărătorului ales N.M.P. cu suma de 5000 lei.
Menține starea de arest a recurentului persoană solicitată. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2008.