Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 504 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Bacău a hotărât următoarele:
În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea pedepsei de 120 lei (RON) amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 339 din 12 august 2002 a Judecătoriei Buhuși și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă V.R.
Constată că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 6.000 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că în perioada iunie-septembrie 2003, prin inducerea lor în eroare, inculpatul M.C. le-a racolat și transportat în orașul Milano, Italia, pe părțile vătămate C.M. și V.R., în vederea practicării prostituției, activitate de pe urma căreia a realizat importante sume de bani.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză : sesizarea organelor de cercetare penală, declarațiile părților vătămate, declarația martorei A.M., procese-verbale de verificare a intrărilor-ieșirilor din țară, acte de stare civilă, procese-verbale de înregistrare a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 7 din 13 ianuarie 2009, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Reiterând criticile formulate în calea de atac a apelului, inculpatul M.C. a declarat recurs solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Inculpatul M.C.(fost R.) a racolat tinere femei pe care le-a trimis în Italia, unde locuia fosta sa soție, R.A., care prelua tinerele și le exploata prin practicarea prostituției.
În vara anului 2003, inculpatul le-a racolat pe C.M. și V.R. din Buhuși pentru care a procurat documentele de călătorie necesare, a rezolvat problema transportului, suportând personal toate cheltuielile, și le-a asigurat că în Italia vor munci într-un bar unde șef este soția sa.
La Milano, cele două părți vătămate acostau clienți în barul unui patron italian și întrețineau relații sexuale contra cost, jumătate din câștiguri revenindu-i A.R. Partea vătămată V.R. nu a rezistat presiunilor psihice și șantajului la care era supusă, revenind în țară.
Declarațiile inițiale ale părților vătămate se coroborează atât între ele, cât și în raport de celelalte dovezi ale cauzei. Părțile vătămate au fost contactate de inculpat care, prin amenințări și/sau promisiuni a încercat să le determine să-și schimbe declarațiile, apelând în acest sens și la martora A.(mama părții vătămate C.M.).
Inculpatul s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Înalta Curte constată că materialul probator face dovada vinovăției inculpatului, fiind stabilite în mod concret și amănunțit atât modalitatea de săvârșire a faptelor, cât și sumele de bani încasate de soția inculpatului, R.A., de pe urma practicării prostituției de către cele două victime, întreaga activitate infracțională fiind gândită, organizată și realizată de către cei doi făptuitori, împreună.
Nefiind temeiuri de achitare și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.
Onorariul apărătorului din oficiu al intimatelor părți civile se va suporta din fondul aceluiași minister.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.(fost R.)C. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatelor părți civile, se va suporta din fondul M.J.L.C.
Definitivă.