Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 552 din 4 mai 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală:
1) În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, privind pe inculpatul B.M., din două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 13 octombrie 2004), a fost condamnat inculpatul B.M., la 12 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 21 octombrie 2004), a mai fost condamnat același inculpat, la 14 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la 13 ani închisoare (fapta din 13 octombrie 2004)
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 21 octombrie 2004), l-a mai condamnat la 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen. și s-a aplicat inculpatului B.M. pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat la zi, din durata pedepsei aplicate, durata arestării preventive, începând cu 3 noiembrie 2004 și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost respinsă cererea inculpatului privind reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002, ca nefondată.
2) În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul I.P., din două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a), b și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2), lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2), lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.P. la 10 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 21 octombrie 2004), a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I.P. pentru două infracțiuni prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul I.P. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a computat la zi, din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2004 și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul I.P., cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.
3) În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul R.A.M. din două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.M. la 10 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită și a aplicat inculpatului pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 11 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită și a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită și a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită și a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul R.A.M. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a dedus prevenția de la 27 ianuarie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpații T.A. și S.V. din câte două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) și alin. (3) C. pen., în câte două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen.
4) În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A. la 10 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a mai condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul T.A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) și b) C. pen.
5) În baza art. 211 alin. (2) Iit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la 11 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., a mai condamnat pe inculpatul S.V. la pedeapsa de 13 închisoare.
În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la 6 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul S.V. la 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul S.V. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul S.V. este arestat în altă cauză.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatelor B.I.A. și B.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., și art. 998 – art. 999 C. civ., au fost admise, în parte, acțiunile civile exercitate de partea civilă A.B.N.T. Turcia, prin mandatar E.Ș. și s-a dispus:
Restituirea către partea civilă a 12 televizoare color marca O., aflate la C.C.D. a Poliției Oraș Buftea, în baza dovezilor seria nr. 0007256 din 16 decembrie 2004 și AT nr. 0007257 din 16 decembrie 2004, în valoare de 3.36S Euro.
Au fost obligați inculpații B.M., I.P., R.A.M., S.V. și T.A. la plata sumei de 49.245 Euro, reprezentând contravaloarea a 148 de televizoare marca O.
S-a constat că suma de 127.021,56 dolari S.U.A. nu intră în cuantumul prejudiciului (contravaloarea autocamionului).
S-a constat că sumele de 3.000 Euro și 5.000 Euro reprezintă cheltuieli de judecată și nu intră în cuantumul prejudiciului.
Au fost respinse, ca nedovedite, pretențiile civile în sumă de 75.000 Euro, reprezentând beneficiu nerealizat (50.000 Euro) și 25.000 Euro contravaloarea actelor de transport.
Au fost obligați aceeași inculpați, în solidar, la plata sumei de 20.000.000 lei (ROL), către partea civilă E.K.
S-a dispus restituirea către partea civilă SC I.A.T. SRL a bunurilor ridicate de la inculpatul R.M.A. și aflate la C.C.D. a I.P.J. Ilfov:
- 20 baxuri a câte 12 cutii cu săpun marca D. Baby soap;
- 4 baxuri a câte 6 flacoane cu pudră marca D.;
- 20 bucăți truse cosmetice;
- 27 bucăți săpunuri marca D.;
- 21 bucăți pachete șervețele marca D.;
- 7 bucăți flacoatve cu pudra marca D.;
- 3 săculețe cu inscripția A.A..
Au fost obligați aceeași inculpați, în solidar, la plata sumei de 13.245 Euro, în echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea produselor A.A. și D. sustrase.
S-a constatat că suma de 84.000 dolari S.U.A. nu intra în cuantumul prejudiciului (contravaloarea autotrenului).
Au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenții civile.
A obligat, în solidar, pe aceeași inculpați la plata sumei de 1.500 Euro, către partea civilă M.K.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.A.M. a pistolului marca V.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații I.P., B.M., R.A.M., T.A. și S.V. la plata a câte 13.000.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
A fost respinsă cererea SC A., de obligare a inculpatelor la plata sumei de 8.000 Euro, reprezentând cheltuieli de judecată, ca nedovedite.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 1.500.000 lei (ROL) pentru inculpații S.V. și T.A., s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpații B.M., I.P., R.A.M., T.A. și S.V. se cunosc de mai mult timp, între aceștia existând fie legături de afaceri, fie simple relații de amiciție.
Inculpatul T.A. era angajatul inculpatului I.P., în calitate de șofer.
Atât inculpatul B.M. cât și inculpatul I.P. au intrat în conflict cu legea penală, săvârșind fapte penale, prin metoda cunoscută sub denumirea „maradona”, respectiv prin sustragerea de bunuri de la persoane, prin prezentarea unei calități nereale, de polițist.
Pe data de 05 octombrie 2004, inculpatul I.P. a închiriat de la SC A.C.M. SRL un autoturism marca O.V., de culoare argintie, perioada închirierii fiind 05 octombrie 15 octombrie 2004, dată la care autoturismul trebuia să fie restituit.
Pe data de 12 octombrie 2004, în jurul orelor 19,00 - 20,00, inculpatul B.M. s-a deplasat la studioul de înregistrări aparținând inculpatului I.P., loc unde, într-o discuție avută cu acesta, i-a propus să sustragă bunuri din autocamioanele tip T.I.R., prin metoda „maradona”.
La discuția inițială dintre cei doi inculpați a fost prezent și inculpatul T.A., acesta fiind angajat în calitate de șofer personal al inculpatului I.P.
Din inițiativa inculpatului B.M. și determinat de modul în care urma să fie comisă fapta, inculpatul I.P. i-a convocat telefonic la studioul de înregistrări și pe inculpații R.A.M. și S.V.
La data comiterii faptei, inculpatul R.A.M. era angajat la o firmă de pază, și prin natura serviciului dispunea de echipament adecvat operațiunilor de intervenție în forță cât și de un pistol.
Cunoscând aceste aspecte, inculpatul I.P. l-a contactat telefonic pe inculpatul R.A.M., solicitând-i să vină la studioul de înregistrări cu echipamentul de serviciu, solicitare acceptată de acesta cu mențiunea că și-a luat și pistolul aflat în dotare.
În prezenta tuturor inculpaților menționați, aceștia au stabilit în detaliu, modul în care vor sustrage bunurile.
Astfel, inculpații B.M., R.A.M., S.V. și T.A. urmau să se deplaseze cu autoturismul O.V., condus de inculpatul T.A., iar inculpatul I.P. cu un taximetru, pe raza comunei 1 Decembrie, loc unde urmau să comită fapta.
S-a stabilit ca, inculpatul I.P. să aștepte, la o oarecare distanță de locul unde se afla autoturismul marca O.P., și să îi contacteze telefonic pe ceilalți inculpați, în momentul în care, pe lângă locul unde se afla, trecea vreun autocamion T.I.R.
De asemenea, pentru săvârșirea faptei, inculpații s-au dotat cu cagule, cătușe, o paleta reflectorizantă asemănătoare cu cea din dotarea agenților din cadrul poliției rutiere, precum și un girofar pentru autoturism.
Având în vedere obiectele cu care s-au dotat inculpații, înainte de a se deplasa spre locul faptei, instanța a concluzionat că, fiecare dintre ei a cunoscut modul în care se va săvârși fapta, și au acceptat modalitatea de comitere.
Astfel, s-a reținut că fapta de sustragere urma să se comită prin oprirea unui T.I.R. în trafic, prin inducerea în eroare a șoferului cu ajutorul paletei reflectorizante și a prezenței girofarului de la autoturismul marca O.P., obiecte existente si în dotarea organelor de poliție, prin prezentarea unei calități nereale, aceea de ofițer de poliție, care dacă ar fi fost reală ar fi dat dreptul de a opri autoturismele în trafic, de a legitima șoferii, și de a-i reține, prin mascarea inculpaților cu ajutorul unor cagule, pentru a spori efectul intimidant și pentru ca inculpații să nu fie recunoscuți și prin imobilizarea părții vătămate cu ajutorul cătușelor.
Rezoluția infracțională a inculpaților a inclus, încă de la început, și exercitarea de acte de violență precum și punerea victimei în imposibilitate de a se apăra și de a anunța autoritățile, concluzie ce rezultă atât din dotarea inculpaților cu cătușe precum și cu bandă adezivă, obiecte care nu ar fi fost necesare dacă, hotărârea infracțională ar fi constat numai în luarea unor sume de bani aflate asupra șoferului.
Totodată, concluzia instanței s-a fundamentat și ca urmare a numărului de persoane, apreciat ca fiind necesar de către inculpați pentru participarea la faptă si pentru asigurarea succesului acesteia.
Împrejurarea că, inculpații au luat hotărâre a de a sustrage marfa din autocamioane, și nu sume de bani, de la persoane care se deplasau în autoturisme, rezultă si din locul ales de inculpați pentru comiterea faptei, respectiv șoseaua de centura a Municipiului București, numărul de persoane ce urmau să participe la săvârșirea ei și nu în ultimul rând din faptul că, inculpații au oprit un T.I.R., or, asupra unui șofer este puțin probabil de a găsi o sumă mai mare de bani care să poată fi împărțită la numărul inculpaților și să justifice desfășurarea de forțe.
Chiar și explicația dată de inculpatul I.P., potrivit cu care din cele ce se vor obține din săvârșirea infracțiunii inculpatul B.M. urma să îi restituie o datorie de 5.000 dolari S.U.A., conduce spre concluzia că, inculpații au urmărit sustragerea de mărfuri, întrucât este puțin plauzibil ca un șofer să dețină sume de bani într-un astfel de cuantum.
Conform rezoluției infracționale comune, inculpatul I.P. i-a anunțat telefonic pe ceilalți inculpați că va trece un T.I.R., fapt pentru care, în momentul în care acesta a trecut de autoturismul O.P. în care se aflau ceilalți inculpați, inculpatul T.A. a pornit autovehiculul, s-a deplasat o anumită distanță în paralel cu auto T.I.R.-ul, timp în care, inculpatul B.M., din autoturism, a executat, cu paleta reflectorizantă, semnal de oprire.
Fiind indus în eroare de girofarul de la autoturismul O.P. și de paleta reflectorizantă, partea vătămată K.M. ce conducea auto T.I.R.-ul, a oprit autovehiculul.
T.I.R.-ul observat de către inculpatul I.P., și oprit în modalitatea precizată, era marca V., și transporta produse cosmetice marca A.A., transport efectuat prin intermediul societății transportatoare SC I.A.T. SRL care răspundea juridic de marfă, pe timpul transportului.
După oprirea auto T.I.R.-ului, din autoturismul O.P. au coborât cei patru inculpați, inculpatul R.A.M. și inculpatul S.V. în costum asemănător jandarmilor, cu cagule pe față, iar inculpații B.M. și T.A. în costume civile.
Inculpatul B.M. i-a arătat părții vătămate o legitimație și i-a solicitat să coboare din T.I.R., sub pretextul că a depășit viteza.
Pentru a o determina pe partea vătămată să acționeze conform cererilor sale, inculpatul a deschis un portofel în care se afla fotografia sa, ca și cum s-ar fi legitimat.
Față de împrejurarea că, partea vătămată a refuzat să coboare, inculpatul R.A.M. a urcat în cabină, i-a pus cătușe la mâna stângă și a încercat să îl tragă din cabină, însă întrucât nu a reușit, datorită opoziției părții vătămate, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu patul pistolului în zona capului.
Lovitura aplicată cu patul pistolului și încătușarea mâinii sunt probate cu raportul de expertiză medico-legală nr. Al/J/ 589/ 2004 întocmit de S.M.L. Ilfov.
Astfel, s-a constatat în actul medico-legal menționat, o plagă de forma literei „L” inversat situată în zona occipital median, deci prezentând caracteristicile unui pat de pistol, precum și leziuni produse prin frecare la nivelul articulațiilor radio-carpiene bilaterale, posibil de la cătușe, leziuni ce pot data din noaptea de 12 octombrie 2004, și care au necesitat pentru vindecare aproximativ 8 zile de îngrijiri medicale, de la data procedurii lor.
În aceste condiții, partea vătămată a fost coborâtă din cabină și dusă la autoturismul cu care inculpații efectuaseră deplasarea, operațiune efectuată tot de inculpatul R.A.M., unde l-au și introdus cu forța și unde i-au aplicat o bandă de culoare galbenă pe ochi.
Modul în care au acționat inculpații, într-o succesiune neîntreruptă, fără a se consulta între ei, în timpul efectuării actelor de executare, constituie încă un argument în sensul că inculpații stabiliseră, atât că urmează să sustragă mărfuri din T.I.R.-uri, cât și modalitatea în care vor acționa, în realizarea rezoluției infracționale.
După ce partea vătămată a fost coborâtă din cabina auto T.I.R.-ului și dusă la autoturismul inculpaților, inculpatul T.A. s-a urcat în auto T.I.R. și l-a condus în zona Vitan.
Împrejurarea că, în absența oricărei discuții între inculpați, care să fi avut loc la locul unde s-a comis fapta privind locul unde urma să fie dus auto T.I.R.-ul și descărcată marfa, inculpatul T.A. a condus T.I.R.-ul spre un loc adecvat unde au știut să vină și ceilalți inculpați, respectiv cei care au rămas cu partea vătămată în autoturismul O.P., conduce la concluzia că și acest aspect fusese prestabilit de către inculpați.
Inculpații R.A.M. și B.M. au plecat cu autoturismul O.P., în care se afla si partea vătămată, imobilizată, deplasându-se în apropiere de zona Cernica, unde au așteptat aproximativ zece minute, după care, urmare a trecerii unui echipaj de politie, s-au deplasat in alta zona, unde au așteptat câteva ore.
Spre dimineață, în jurul orei 7,00, partea vătămată a fost transportată cu același autoturism și de către aceiași inculpați la locul unde se săvârșise fapta, loc unde a și fost abandonată.
În același interval de timp, auto TIR-ul a fost descărcat de către inculpații T.A., S.V. și de către alte persoane rămase neidentificate, marfa fiind depozitată întru-un depozit din zona Ferentari.
După descărcare, inculpatul T.A. a condus TIR-ul la locul comiterii faptei, și unde, între timp, ceilalți inculpați au transporta-o și pe partea vătămată și unde auto TIR-ul a fost abandonat.
În ceea ce privește susținerile inculpatului I.P., potrivit cu care nu a avut cunoștință de împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv că ceilalți inculpați ar fi exercitat violențe asupra părții vătămate sau că ar fi lipsit-o de libertate pe durata descărcării auto-TIR-ului, ori că ar fi sustras marfă din auto T.I.R., instanța le-a înlăturat având în vedere cele reliefate în prima parte a considerentelor, privind modul în care au fost contactați ceilalți inculpați de către inculpatul I.P., telefonic, împrejurarea că toate discuțiile referitoare la modul de săvârșire a faptei au avut loc la studioul de înregistrare aparținând inculpatului I.P., prezenți fiind toți inculpații, faptul că inculpații au avut asupra lor toate obiectele ce au fost utilizate la comiterea faptei încă din momentul în care s-au prezentat la studioul inculpatului I.P., și care sugerau modalitatea în care va fi comisă fapta, respectiv cagule, cătușe și pistol.
Totodată, în același sens este și împrejurarea reținută de instanță privitoare la faptul că, dată fiind desfășurarea de forțe, numărul inculpaților, pregătirile anterioare, inculpații nu puteau viza, prin comiterea faptei, doar sume de bani, derizorii, ce puteau fi găsite asupra unui șofer de T.I.R.
Concluzia instanței a avut la bază și faptul că, întrucât inculpații stabiliseră că vor sustrage marfa din auto-TIR, aceasta nu se putea realiza fără ca partea vătămată să se opună și, implicit, fără exercitarea de violențe pentru înfrângerea rezistentei acesteia.
La înlăturarea apărărilor inculpatului I.P., în sensul că, după comiterea faptei i s-ar fi adus la cunoștință că s-ar fi sustras de la partea vătămată numai suma de 120 dolari S.U.A., instanța a avut în vedere, pe lângă cele expuse, și faptul că, după comiterea faptei, între orele 00:01 :25 și 20:46:28, în data de 13 octombrie 2004, inculpatul I.P. a efectuat 137 convorbiri telefonice, din care 51 cu postul telefonic al cărui utilizator a fost inculpatul T.A., 35 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărui utilizator este inculpatul S.V., deci cei care s-au ocupat de conducerea și descărcarea auto TIR-ului, și 43 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărui utilizator este inculpatul R.A.M., cel din urmă fiind cel care, după comiterea faptei, s-a ocupat împreună cu inculpatul B.M. de reținerea părții vătămate.
Inculpatul I.P. nu a argumentat în nici un fel numărul extrem de mare de convorbiri telefonice cu ceilalți trei inculpați, cu atât mai mult cu cât inculpatul I.P. susține că, după comiterea faptei, ar fi discutat telefonic numai cu inculpatul B.M., privind renunțarea la comiterea și a altor fapte și acordul dat pentru ca inculpatul T.A. să folosească autoturismul O.P. pentru a-l transporta pe inculpatul B.M. la domiciliul său, sub pretextul că acesta se simțea rău.
Instanța a înlăturat și susținerea inculpatului I.P. potrivit cu care telefonul său ar fi fost în autoturismul O.P., întrucât, inculpații T.A., R.M.A. și S.V. au fost în același autoturism și, prin urmare, nu se justifică convorbirile telefonice pe numerele lor.
Instanța a înlăturat și apărarea inculpatului I.P. potrivit cu care telefonul său ar fi fost în autoturismul O.P., întrucât inculpatul R.A.M. a fost tot timpul în acel autoturism, astfel încât nu se justifică apelarea sa dintr-un autoturism în care el se afla.
De asemenea, inculpații T.A., R.A.M. și S.V. aveau propriile lor telefoane mobile, astfel încât nu se justifică folosirea telefonului mobil al inculpatului I.P., iar pe de altă parte, acesta din urmă nu a indicat vreun alt număr de telefon de la care să fi efectuat convorbirea telefonică prin care a adus la cunoștință celorlalți inculpați faptul apropierii autotirului condus de partea vătămată.
Terminalul mobil cu numărul de apel, aparținând inculpatului I.P., a efectuat apeluri, în noaptea de 13 octombrie 2004, între orele 0,49 și 7,28, deci chiar în intervalul de timp în care au avut loc comiterea faptei, sustragerea autotirului, descărcarea mărfii și reținerea părții vătămate, din chiar zonele în care s-a comis fapta și s-a descărcat marfa.
Acest telefon mobil nu putea să se afle în autoturismul O.P., întrucât acest autovehicul a staționat între momentul în care s-a comis fapta aproximativ 5 - 6 ore, până în jurul orelor 7,00.
În consecință, față de cele menționate, instanța a reținut participarea inculpatului I.P. la comiterea faptei, acesta cunoscând și acceptând atât sustragerea mărfurilor din autotren, exercitarea de violențe fizice asupra părții vătămate, cât și sechestrarea acesteia.
Parte din produsele cosmetice au fost luate de inculpatul R.A.M. din locul unde au fost depozitate, acesta încercând să le valorifice prin intermediul martorului A.l., a cărui concubină deținea două standuri en-gros, aceasta fiind asociat unic al SC F.I. SRL.
Prin intermediul acestei societăți s-au vândut 300 bucăți săpun, cu precizarea că inculpatul R.A.M. a insistat să se comercializeze și alte produse, fiind însă refuzat de martor.
Ulterior, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului R.A.M., au fost identificate și alte produse din cele sustrase în data de 13 octombrie 2004.
Audiați în cursul urmăririi penale, inculpații au prezentat mai multe versiuni cu privire la implicarea lor în săvârșirea faptei din 13 octombrie 2006, declarațiile acestora fiind modificate de la o audiere la alta, fără a argumenta această poziție oscilantă.
Ulterior, în cursul cercetării judecătorești, inculpații au recunoscut, în parte, săvârșirea infracțiunii, încercând prin declarațiile lor să minimalizeze propria participare și să amplifice răspunderea celorlalți.
Astfel, inculpații R.A.M., B.M. și I.P. au recunoscut că, în data de 13 octombrie 2004 s-au întâlnit în studioul de înregistrări al inculpatului I.P. unde, potrivit declarațiilor inculpaților I.P. și B.M., s-a luat hotărârea de a se sustrage sume de bani de la persoane prin metoda cunoscută sub denumirea „maradona”.
Inculpatul R.A.M. a susținut că nu s-a precizat scopul convocării sale, susținere ce a fost înlăturată de către instanță, întrucât inculpatul a venit îmbrăcat în combinezon negru, dotat cu cătușe, cagule și pistol, fapt confirmat atât de către acest inculpat, cât și de ceilalți doi, în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești.
Atât inculpatul B.M. cât și inculpatul I.P. au susținut că hotărârea infracțională a constat în sustragerea unor sume de bani prin metoda cunoscută sub denumirea „maradona” și că, în nici un caz, inculpatul I.P. nu a cunoscut că inculpații vor sustrage marfa dintr-un T.I.R., și cu atât mai puțin că se va proceda la exercitarea de violențe asupra părții vătămate, ori că aceasta va fi sechestrată.
Instanța a înlăturat aceste apărări ale inculpaților, așa cum s-a menționat cele expuse anterior.
Relevante sunt și declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă și, parțial, și cu declarațiile inculpaților, date în cursul cercetării judecătorești, care a susținut că, imediat ce a oprit autotrenul, i s-a solicitat să coboare din cabină, a fost încătușat, i s-au aplicat lovituri și a fost dus cu forța la autoturismul din care coborâseră inculpații.
Or, părții vătămate nu i s-au solicitat actele sau sumele de bani pe care le avea asupra sa, ceea ce înseamnă că inculpații au vizat, de la început, marfa din T.I.R. și nu sumele de bani aparținând acesteia.
Imediat după coborârea părții vătămate din cabină, inculpatul T.A. s-a și urcat la volan și a plecat cu TIR-ul, neexistând nici o discuție între inculpați privind cunoștințele acestui inculpat de a conduce autocamionul, ori de a sustrage marfa, și nici cu privire la locul unde va fi dus T.I.R.-ui și unde va fi depozitată marfa, sau referitoare la modul în care vor acționa ceilalți inculpați și măsurile ce se vor lua cu privire la sechestrarea părții vătămate.
În consecință, reține instanța, rezultă fără echivoc că fiecare din cei patru inculpați cunoșteau foarte bine sarcinile care le revin și modul în care vor acționa. Inculpații I.P. și B.M. au negat participarea la comiterea faptei a inculpatului S.V., implicarea acestuia fiind susținută numai de inculpatul R.A.M.
Participarea la comiterea faptei a inculpatului S.V. este susținută sub aspect probator prin declarațiile părții vătămate, care arată că din autoturismul O.P. au coborât 4 persoane, două îmbrăcate în uniforme asemănătoare jandarmilor, iar alte două, în costume civile, acestea din urmă fiind identificate în persoana inculpaților T.A. și B.M., care se coroborează cu cele reținute în procesul-verbal din 05 decembrie 2004 și adresa M. SA nr. 3343 din 18 noiembrie 2004, din care rezultă că, în data de 13 octombrie 2004, inculpatul I.P. a efectuat 35 de convorbiri telefonice al cărui utilizator era inculpatul S.V.
Nici unul dintre cei trei inculpați, și în special inculpații I.P. și S.V., nu au dat nici o explicație privind aceste convorbiri telefonice.
Participarea inculpatului S.V. la comiterea faptei este confirmată și de către inculpatul R.A.M., prin declarația dată în cursul cercetării judecătorești, urmând să se înlăture apărările inculpaților B.M., I.P. și S.V.
Încurajați de succesul faptei din noaptea de 12 octombrie 2004, inculpații B.M., I.P., R.A.M., S.V. și T.A. au luat hotărârea de a săvârși, în aceeași modalitate, o altă faptă.
În realizarea rezoluției infracționale, conform înțelegerii, inculpații s-au deplasat în aceeași zonă, respectiv comuna 1 Decembrie, inculpatul I.P. cu un taxi iar inculpații B.M., R.A.M., S.V. și T.A. cu autoturismul O.P., inculpatul I.P. urmând să-i anunțe de apropierea unui T.I.R.
Deși inculpatul I.P. avea obligația să restituie autoturismul O.P. societății de la care l-a închiriat în data de 15 octombrie 2004, nu și-a îndeplinit această obligație, deși a fost contactat telefonic de martorul A.L.S., reprezentantul SC A.C. SRL.
Pe data de 21 octombrie 2004, în jurul orelor 24,00, partea vătămată E.K., conducător auto la SC A.B.N.T., cu sediul în Turcia, a intrat în România prin vama Giurgiu, acesta conducând autocamionul marca l., cu care transporta 160 televizoare marca O., marfă ce urma să fie transportată în București la SC O.
În vederea săvârșirii și a acestei fapte, inculpatul R.A.M. s-a îmbrăcat în combinezon negru, având asupra sa atât o cagulă, cât și cătușe, precum și un pistol.
Totodată, inculpatul B.M. avea asupra sa o paletă reflectorizantă, asemănătoare cu cea din dotarea agenților din cadrul poliției rutiere, iar la autoturism s-a montat un girofar.
Deși inculpatul B.M. a susținut că rezoluția infracțională viza luarea unor sume de bani de la persoane prin metoda cunoscută sub denumirea de „maradona”, instanța a înlăturat aceste susțineri, în baza acelorași considerente avute în vedere la înlăturarea acelorași afirmații susținute de inculpat în raport de partea vătămată K.M.
Conform rezoluției infracționale comune, inculpatul I.P. i-a anunțat telefonic pe ceilalți inculpați că va trece un T.I.R., fapt pentru care, în momentul în care acesta a trecut de autoturismul O.P. în care se aflau ceilalți inculpați, inculpatul T.A. a pornit autovehiculul, s-a deplasat o anumită distanță în paralel cu auto Tir-ul, timp în care, inculpatul B.M., din autoturism, a executat cu paleta reflectorizantă semnal de oprire.
Fiind indus în eroare de girofarul de la autoturismul O.P. și de paleta reflectorizantă, partea vătămată E.K. ce conducea auto T.I.R.-ul, a oprit autovehiculul.
După oprirea auto T.I.R.-ului, din autoturismul O.P. au coborât inculpații B.M. și R.A.M., primul îmbrăcat în costum civil iar cel de-al doilea în combinezon negru, cu cagulă pe cap și având asupra sa o pereche de cătușe și un pistol, și s-au îndreptat spre cabina autotrenului.
Inculpatul B.M. i-a arătat părții vătămate o legitimație, asemănătoare celor utilizate de organele de poliție.
Aproape simultan, inculpatul R.A.M. a deschis portiera stângă de la cabina autotrenului, a urcat pe scară și a pus pistolul în dreptul capului părții vătămate, prezentându-se ca fiind de la poliție.
Totodată, inculpatul B.M. a urcat în cabină pe portiera din dreapta, a avut o discuție cu partea vătămată, privind deținerea și consumul de droguri, i-a solicitat să îi arate ce sume de bani deține, solicitare căreia partea vătămată i-a dat curs, înmânându-i suma de 385 dolari SUA și 1.000.000 lei.
Inculpatul B.M. a numărat banii, i-a înapoiat părții vătămate, după care i-a solicitat acesteia să coboare, deplasându-se împreună cu inculpatul R.A.M. în spatele autotrenului, unde a controlat sigiliul de la remorcă, întrebându-l totodată pe partea vătămată despre natura mărfii.
Fără a exista vreo discuție între inculpații B.M. și R.A.M. referitoare la sustragerea mărfii sau cu privire la exercitarea de acte de violență asupra părții vătămate, inculpatul R.A.M., prin surprindere, l-a imobilizat pe partea vătămată prin sucirea mâinilor la spate și încătușare, partea vătămată fiind dusă la autoturismul O.P. de ambii inculpați, fiind urcat în automobil, pe bancheta din spate, lângă el așezându-se inculpatul R.A.M.
Față de modul în care au procedat cei doi inculpați rezultă cu certitudine că înțelegerea lor a constat în sustragerea mărfurilor din autotren și nu sume de bani de la partea vătămată.
Inculpatul B.M. s-a urcat pe scaunul din dreapta șoferului, autoturismul O.P. fiind condus de inculpatul T.A.
În intervalul de timp cât partea vătămată și inculpații B.M. și R.A.M. se aflau în spatele autoturismului, inculpatul S.V. a coborât din autoturismul O.P., s-a urcat în cabina autotrenului și a plecat cu acesta.
Și această împrejurare denotă faptul că inculpații au luat hotărârea de a sustrage mărfuri încă înainte de a sosi la locul faptei, fiecare acționând în realizarea sarcinilor prestabilite.
Autotrenul a fost dus de către inculpatul S.V. într-un loc rămas neidentificat, loc unde marfa a fost descărcată și depozitată.
Atât inculpatul I.P., cât și inculpatul S.V. au negat participarea la săvârșirea acestei fapte, primul susținând că la data la care s-a comis infracțiunea era internat în spital.
În susținerea apărării sale, inculpatul I.P. a depus la dosar o scrisoare medicală, emisă în data de 25 octombrie 2004, care atestă că în perioada 18 octombrie 2004 - 25 octombrie 2004 inculpatul ar fi fost internat în Spital Clinic Caritas Clinica Medicală.
Instanța nu a luat în considerare acest înscris întrucât nu poartă ștampila unității spitalicești menționate și nu este însoțită de biletul internare și de externare, precum și de fișa medicală ce se completează în spital pentru fiecare pacient.
Apărarea inculpatului I.P. a fost înlăturată și în baza procesului verbal din 05 decembrie 2004, încheiat de I.P.J. Ilfov, S.I.C., încheiat în baza adresei M. SA nr. 3343 din 18 noiembrie 2004, din care rezultă că în data de 22 octombrie 2004, inculpatul I.P. a efectuat între orele 00:00:36 - 23:08:03, un număr de 123 convorbiri telefonice, din care, 64 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărui utilizator s-a stabilit că este inculpatul T.A., 21 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărui utilizator este inculpatul S.V. și 4 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărei utilizator s-a stabilit că este inculpatul R.A.M.
Aceste convorbiri s-au efectuat din chiar momentul în care partea vătămată a precizat că a ajuns în zona în care a fost oprit de către inculpații R.A.M. și B.M., or, în acel moment, după cum susțin chiar ei, inculpații T.A., R.A.M. și B.M. erau împreună și, prin urmare, nu se justifică să se apeleze telefonic, între ei, dintr-un loc unde se aflau ei înșiși.
Implicarea inculpatului I.P. în săvârșirea infracțiunii din noaptea din 21 octombrie 2004 este probată și cu convorbirile telefonice efectuate ulterior comiterii faptei, între inculpatul I.P. și inculpații R.A.M. și T.A.
Inculpatul B.M. a susținut, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, că nu i-a adus la cunoștință inculpatului I.P. despre fapta comisă în noaptea de 21 octombrie 2004 și că, în vederea acoperirii unei datorii mai vechi, în sumă de 5000 dolari S.U.A., i-ar fi dat inculpatului I.P. 40 de televizoare, pe care să le valorifice și să oprească suma de bani până la concurența sumei datorate, aceleași aspecte fiind susținute și de inculpatul I.P.
Această apărare este înlăturată și ca urmare a unor convorbiri telefonice ce au avut loc între inculpatul I.P. și inculpatul R.A.M., în aceeași zi în care a avut loc și reținerea inculpatului B.M., respectiv 03 noiembrie 2004, convorbiri în cursul cărora îi solicită acestuia să stea ascuns spunându-i că nu-i este teamă că B.M. și O. care erau reținuți la poliție, o să recunoască ceva, dar, dacă este cazul, vor fugi in Italia și îi comunică că una din părțile vătămate l-a recunoscut pe inculpatul B.M., dar nu și pe O., în speță inculpatul S.V.
Totodată, în sensul înlăturării apărării inculpatului I.P. este și o altă convorbire telefonică din data de 03 noiembrie 2004, efectuată între inculpații I.P. și inculpatul T.A., în care i-a spus acestuia din urmă că a urmărit cu autoturismul său echipajul de poliție care îl escorta pe inculpatul B.M., pe tot traseul, până la sediul poliției și i-a cerut să mai ia alte persoane, să meargă repede într-un anume loc, să ia toate cutiile și să le aducă pe cheiul gârlei, să le dea foc, deoarece nu s-a înțeles cu „Gaborii”.
De asemenea, într-o altă convorbire telefonică, efectuată în data de 1.2004, inculpatul I.P. îi solicită unei persoane pe nume F. să le aducă la cunoștință celorlalți că, în măsura în care vor fi întrebați de proveniența televizoarelor, să răspundă că le are de la un „moldovean”.
Relevantă privind implicarea inculpatului I.P. în săvârșirea faptei și nerealitatea susținerilor sale că ar fi primit de la inculpatul B.M. 40 de televizoare pentru a le vinde în scopul recuperării datoriei este convorbirea telefonică din 02 noiembrie 2004 ce a avut loc între inculpații I.P. și T.A., în care acesta din urmă îi aduce la cunoștință că inculpatul B.M. este supărat pe inculpatul I.P. întrucât acesta a vândut televizoarele, cel din urmă refuzând chiar să vorbească cu inculpatul I.P.
Într-o altă convorbire telefonică, efectuată în data de 03 noiembrie 2004, inculpatul I.P., discutând cu o persoană necunoscută, este indignat de prețul derizoriu ce i se oferă pe televizoare și de împrejurarea că i se solicită, fără motiv, să îi dea acelei persoane 2 milioane de lei, îi reproșează acelei persoane că nu și-a riscat starea de libertate mergând cu el să fure.
De asemenea, discutând telefonic cu o persoană pe nume S., căreia îi solicită să-i acorde asistență juridică inculpatului S.V., inculpatul I.P. recunoaște că și el este implicat în faptele pentru care sunt reținuți inculpații B.M. și S.V., spunându-i „eu sunt băgat” și „eu sunt combinat cu ei în afacere”.
În aceeași convorbire telefonică, inculpatul îi solicită acestei persoane să le comunice celor 2 inculpați ce să declare cu privire la anumite împrejurări legate de comiterea faptei.
Implicarea inculpatului I.P. în comiterea faptei din noaptea de 21 octombrie 2004 este probată și cu procesul-verbal din 04 februarie 2005, încheiat în baza adresei nr. 78/359 306/2004 a Ministerului Administrației și Internelor – I.G.P.R., din care rezultă că (utilizator I.P.) a efectuat apeluri în noaptea de 22 octombrie 2004 din chiar zonele în care s-a comis fapta, convorbirile telefonice fiind efectuate până în jurul orelor 6,47.
Referitor la apărarea inculpatului S.V., susținută de inculpatul B.M. în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, potrivit cu care nu ar fi participat la comiterea faptei, instanța a înlăturat-o în baza declarației părții vătămate E.K., care a susținut că, în autoturism s-au urcat atât inculpatul R.A.M., cât și inculpatul B.M., primul pe bancheta din spate iar al doilea pe scaunul din dreapta șoferului, observând cabina autotrenului o a patra persoană care a condus TIR-ul.
În consecință, susținerea inculpatului B.M. potrivit cu care la comiterea faptei ar fi participat numai el cu inculpații R.A.M. și T.A. nu poate fi primită, întrucât, inculpatul T.A. nu putea conduce în același timp și TIR-ul și autoturismul O.P.
Nu s-a precizat de către inculpatul B.M. cine a condus autoturismul O.P. în absența inculpatului T.A. care, după afirmațiile primului inculpat, ar fi plecat cu autoturismul.
Participarea inculpatului S.V. este dovedită și de faptul că, în noaptea de 21 octombrie 2004, a fost apelat în intervalul 00:00:36 - 23:08:03, de 21 de ori de către inculpatul I.P., nici unul dintre cei doi inculpați neoferind vreo explicație cu privire la numărul exagerat de convorbiri telefonice efectuate în chiar intervalul orar în care s-a comis fapta, s-a efectuat deplasarea TIR-ului în zona unde a fost descărcat și a fost readus la locul de unde a fost sustras.
Totodată, implicarea inculpatului S.V. este probată și cu convorbirile telefonice efectuate de către inculpatul I.P., începând cu data de 02 noiembrie 2004, cu inculpații R.A.M. și T.A. și alte persoane, inclusiv cu avocatul angajat de către acesta pentru inculpatul S.V.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere la reținerea vinovăției inculpatului S.V. și a faptului că acesta a fost depistat de către organele de poliție în dubita cu care inculpatul B.M. transporta, în data de 03 noiembrie 2004, cele 11 televizoare luate de la inculpatul I.P.
Deși ambii inculpați au susținut că în data respectivă s-au întâlnit întâmplător, instanța a înlăturat această apărare în baza declarației martorului S.S., care, fiind angajat să efectueze transportul, a arătat că a condus autovehiculul într-o zonă unde inculpatul era așteptat de o altă persoană, și cu care inculpatul B.M. a intrat într-un bloc de unde au revenit cu mai multe televizoare pe care le-au încărcat în dubită.
Ulterior, conform declarației aceluiași martor, s-au deplasat cu dubita la studioul de înregistrări al inculpatului I.P. unde au lăsat un televizor, în dubită urcându-se după aceasta atât inculpatul B.M., cât și inculpatul S.V., pornind înspre strada Râmnicu Vâlcea, loc unde au fost depistați de organele de poliție.
Inculpatul S.V. nu a putut da nici o explicație cu privire la prezența sa în apropierea studioului de înregistrări aparținând inculpatului I.P. și nici motivul pentru care a plecat cu dubita în care se aflau televizoarele.
Toate aceste mijloace de probă evidențiate se coroborează și cu afirmațiile inculpatului R.A.M. privind participarea inculpaților S.V. și I.P. la comiterea faptei.
Împrejurarea că partea vătămată E.K. nu l-a recunoscut pe inculpatul S.V. este explicabilă având în vedere că partea vătămată l-a văzut un interval foarte scurt de timp, dintr-un autoturism aflat în mișcare și în condițiile în care chiar inculpatul S.V. se afla în cabina autotrenului.
La scurt timp după ce partea vătămată a fost urcată în autoturismul O.P. și după ce acesta a pornit, fiind condus de inculpatul T.A., i s-a aplicat o bandă adezivă pe ochi și gură după care inculpatul R.A.M. i-a luat suma de 385 dolari S.U.A., telefonul mobil și 50 milioane lire turcești, precum și suma de 1.100.000 lei.
Inculpatul T.A. a condus autoturismul O.P., în care se aflau și inculpații B.M. și R.A.M., precum și partea vătămată, în mai multe locuri, unde au și staționat, iar spre dimineață au revenit la intrarea pe autostrada A2, loc unde au abandonat-o pe partea vătămată.
Instanța a înlăturat susținerile inculpatului R.A.M. potrivit cu care, înainte de a o abandona pe partea vătămată s-au întâlnit cu inculpatul I.P. ce conducea un taximetru pentru ca acesta să se deplaseze înaintea lor și să le comunice dacă o pot abandona, în condiții de siguranță, pe partea vătămată, întrucât aceste afirmații nu se coroborează cu nici un lat mijloc de probă.
Astfel, în data de 22 octombrie 2004, între orele 5,00 - 7,00, când se reține că a fost abandonată partea vătămată, inculpatul I.P. a efectuat convorbiri telefonice la intervale scurte de timp, din alte zone decât cea unde a fost abandonată partea vătămată.
40 din cele 160 de televizoare au fost depozitate de inculpatul I.P. într-un spațiu situat în București, spațiu ce era situat lângă un apartament în care funcționa sediul SC G.E. SRL, aparținând inculpatei B.I.A., societate la care desfășura diferite activități și inculpata B.A.
Inculpatul I.P. le cunoaște pe cele două inculpate încă din anul 1990, urmare a unor relații de afaceri ce au existat între inculpata B.I.A și inculpatul I.P.
La adresa mai sus-menționată, inculpata B.I.A. a deținut două spații, unul dintre acestea fiind închiriat inculpatului I.P. în perioada 1997 - 2000 și utilizat de acesta ca studio de înregistrări, ocazie cu care inculpatul I.P. a primit și o cheie.
În anul 2000, la expirarea relațiilor contractuale cu P.M.B., spațiul menționat a reintrat în folosința acestei instituții, fără ca să fie repartizat spre folosință unei alte persoane.
Deși sub aspect juridic inculpata B.I.A. nu mai avea nici un drept de folosință asupra acelui spațiu, a păstrat cheile ce asigurau accesul în spațiu, însă aceasta până în luna septembrie 2004 când aceste chei au fost predate administratorului blocului, aspect confirmat de martorii N.F. și R.E.Ș.
Spre sfârșitul lunii octombrie 2004, inculpatul I.P. a contactat-o telefonic pe inculpata B.I.A. care în acel moment efectua o deplasare spre municipiul Constanța, interesându-se despre spațiul pe care acesta îl închiriase până în anul 2000.
În cursul convorbirii telefonice, inculpatul I.P. i-a comunicat că deține niște televizoare pe care vrea să le depoziteze în acel spațiu, interesându-se dacă acesta este liber, inculpata B.I.A. confirmându-i că spațiul este liber, însă nu mai are nici un drept asupra acestuia.
Reține instanța că, deși au cunoscut faptul că în acel spațiu s-au depozitat televizoare, având în vedere că nu s-a putut stabili dacă cele două inculpate au cunoscut și proveniența ilicită a bunurilor, și întrucât nu s-au făcut nici promisiuni privitoare la ascunderea depozitării în acel spațiu a bunurilor, nu se poate reține în sarcina acestora infracțiunile pentru care au fost trimise în judecată. În absența altor probe, simplul fapt că inculpata B.I.A. a primit un televizor de la inculpatul I.P. nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii.
Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B.M., I.P., R.A.M., T.A. și S.V.
Prin decizia penală nr. 660/ A din 13 septembrie 2006 Curtea de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile procurorului și inculpatului B.M. și a fost desființată în parte sentința.
Rejudecând, instanța de apel a descontopit pedeapsa rezultantă pentru fiecare inculpat în parte, în pedepsele componente, înlăturând dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., și:
1) în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul B.M. la 7 ani (șapte ani) închisoare (fapta 12 octombrie 2004), cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe același inculpat la 4 (patru) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul B.M. la 7 (șapte) ani închisoare (fapta 20 octombrie 2004 parte vătămată E.K.), cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe același inculpat la 4 (patru) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.M., în final, va executa pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare, sporită cu 2 ani, în total 9 (nouă) ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului B.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 383 C. proc. pen., a computat prevenția inculpatului B.M. de la 03 noiembrie 2004 la 13 septembrie 2006 și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
2) În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.P. zis „I. al lui P.” la 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004 partea vătămată K.M.).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 8 (opt) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.P. va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.P. la 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. (fapta 22 octombrie 2004 parte vătămată E.K.).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 4 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.P. zis „I. al lui P.” va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului I.P. zis „I. al lui P.” urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită cu 3 ani, în final, 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului, în baza art. 67 alin. (l) și (2) C. pen., pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 383 C. proc. pen., a computat prevenția inculpatului I.P. de la 29 noiembrie 2004 la 13 septembrie 2006 și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
3) În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M. zis „G.” la 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004, parte vătămată K.M.).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în prezenta catiză, inculpatul R.A.M. urmând a executa 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și prin revocarea, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a beneficiului grațierii condiționate a pedepsei de un an închisoare (sentința penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea) și cumularea acesteia la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul R.A.M. urmând a executa 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.A.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M. la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. (fapta 21 octombrie 2004 parte vătămată E.K.).
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul R.A.M. urmând a executa 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 4 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului, în baza art. 67 C. pen., pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare, (fapta din 21 octombrie 2004), cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul R.A.M. urmând a executa 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.A.M. zis „G.” prin contopirea pedepselor aplicate, va executa pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (l) și (2) C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului R.A.M. zis „G.”, în final, acesta va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită cu un an, în total va executa, 13 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (l) și (2) din C. pen., a aplicat inculpatului, pedeapsa complimentară a degradării militare.
A computat prevenția inculpatului R.A.M. de la 27 ianuarie 2005 la 13 septembrie 2006 și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
4) În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A. zis „G.” la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A. zis „G.” la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.A. zis „G.” urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A. zis „G.” la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. (fapta 21 octombrie 2004).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.A. zis „G.” va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului T.A. zis „G.” urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare sporită cu 2 ani și 6 luni, în final, 12 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului în baza art. 67 alin. (l) și (2) C. pen., pedeapsa complimentară a degradării militare.
5) În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.V. zis „O.”, la pedeapsa de 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.V. zis „O.”, la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.V. zis „O.”, urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.V. zis „O.”, la pedeapsa de 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. (fapta 21 octombrie 2004).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.V. zis „O.”, va executa pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.V. zis „O.”, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare sporită cu 2 ani, în final, inculpatul va executa 13 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului în baza art. 67 alin. (l) și (2) C. pen., pedeapsa complimentară a degradării militare.
A constatat că inculpatul S.V. este arestat în altă cauză.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.A.M., I.P., T.A. și S.V., care au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații I.P., S.V. și R.A.M.
Prin decizia penală nr. 2304 din 30 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații I.P., S.V. și R.A.M. împotriva deciziei penale nr. 660/ A din 13 septembrie 3006 a Curții de Apel București, secția I penală, privind și pe inculpații B.M., T.A., B.I.A. și B.A.
A casat în parte, hotărârea atacată, în următoarele limite:
Referitor la inculpatul I.P., atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă;
Referitor la inculpatul B.M. numai cu privire la aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Referitor la inculpații R.A.M., S.V. și T.A. numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 67 C. pen.
A trimis cauza la Curtea de Apel București pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul I.P. și de Parchetul de pe lângă Tribunalul București cu privire la acest inculpat.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului B.M., în pedepsele componente de câte 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilite pentru două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. c). pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/20C2, de câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate pentru două infracțiuni de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzute de art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/200, înlăturând sportul de 2 ani.
A înlăturat aplicarea dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a majorat pedepsele principale stabilite, după cum urmează:
- de la 7 ani la 11 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 12 octombrie 2004);
- de la 7 ani la 13 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 21 octombrie 2004);
- de la câte 4 ani închisoare la câte 8 ani închisoare pentru două infracțiuni de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
A menținut pedepsele complimentare aplicate inculpatului pe lângă fiecare din pedepsele principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la care a aplicat un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul B.M. să execute în final 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A înlăturat pedeapsa complimentară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen., aplicată inculpaților R.A.M., S.V. și T.A.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. A menținut starea de arest a inculpatului I.P. A dedus din pedepsele aplicate durata detenției preventive de la 27 ianuarie 2005 la 30 aprilie 2007,pentru inculpatul R.A.M. și de la 3 noiembrie 2004 la zi, pentru inculpatul B.M.
Onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru recurentul inculpat R.A.M. și pentru intimații inculpați B.M. și T.A., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
A reținut, în privința inculpatului I.P., că primul motiv de recurs este fondat, constatându-se că există contradicție între considerentele deciziei, în care se menționează că „ instanța de fond a realizat o încadrare juridică corectă a faptei săvârșite de inculpatul I.P., în sensul că participarea acestuia a fost sub forma „complicității” și nu a „autoratului” și dispozitivul hotărârii, prin care inculpatul a fost condamnat în calitate de autor al infracțiunilor.
A constatat fondat și cel de-al doilea motiv recurs invocat de procuror, reținându-se că pedepsele aplicate inculpatul B.M. au fost greșit individualizate. Art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la protecția martorilor prevede că „persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori a judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.
Așa fiind, se constată că una dintre condițiile cumulative în care devin incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 este aceea că persoana, care are calitatea de martor, să fi comis o infracțiune gravă.
Înțelesul expresiei „infracțiune gravă” este definit de art. 2 lit. h) din același act normativ în care sunt menționate expres și limitativ infracțiuni grave la care se referă actul normativ.
Cum infracțiunile de tâlhărie și de lipsire de libertate nu se regăsesc printre cele enumerate în art. 2 lit. h) și nici nu sunt sancționate cu pedeapsa închisorii al cărei minim special prevăzut de lege este de cel puțin 10 ani sau mai mare, în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu privire la inculpatul B.M.
Având în vedere faptul că în ceea ce-l privește pe inculpatul I.P. casarea hotărârii este determinată de existența cazului prevăzute de art. 3859 alin. (l) pct. 9 C. proc. pen., cauza a fost trimisă spre rejudecare atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.
Cu ocazia rejudecării, Înalta Curte a dispus examinarea tuturor motivelor de recurs invocate de inculpat și de procuror în ceea ce-l privește pe inculpatul I.P. De asemenea, instanța de apel, verificând apărările inculpatului și criticile procurorului va solicita de la Spitalul Caritas relații cu privire la scrisoarea medicală de la dosarul instanței de apel în sensul de a se preciza dacă inculpatul a fost internat la această unitate sanitară în perioada 25 octombrie 2005, urmând să se solicite și copia foii de observație.
În apel, după casare, curtea de apel, examinând motivele invocate de parchet și inculpat, cât și potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelurile sunt fondate, în limitele ce vor fi expuse.
În apelul Parchetului s-a criticat sentința pentru greșita achitare a inculpatului I.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (l) și (2), C. pen., iar legat de încadrarea juridică a faptelor, în privința primei fapte, este vorba despre complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate, cât și la cea de tâlhărie. S-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea acestora față de contribuția inculpatului la comiterea faptelor și atitudinea oscilantă a acestuia.
În apelul său, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pentru că din probatoriul administrat rezultă că a contribuit la tragerea la răspundere penală a unei persoane și, în subsidiar, aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., atitudinea inculpatului neputând fi ignorată.
Prin decizia nr. 358 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, s-au dispus următoarele:
Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.P. împotriva sentinței penale nr. 552 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.
A fost desființată, parțial, sentința penală nr. 552 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 26 raportat la art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.P. la 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 raportat la art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmare a aplicării art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.P. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.P. la 6 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A computat prevenția inculpatului de la 29 noiembrie 2004 la 6 noiembrie 2007 și a menținut starea de arest a acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a constatat că hotărârea instanței este criticabilă sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.
Participarea efectivă a inculpatului la săvârșirea celor două fapte de tâlhărie, prin lipsirea de libertate a celor două părți vătămate rezultă din declarațiile inculpatului R.A.M., declarațiile părților vătămate K.M. și E.K., interceptările convorbirilor telefonice din perioada 02 noiembrie 2004 - 29 noiembrie 2004, precum și din listingul convorbirilor telefonice efectuate de inculpat.
Totodată, cu ocazia cercetării criminalistice a autoturismul O.P. închiriat pentru a fi folosit la săvârșirea faptelor de inculpat, a rezultat că firele de păr găsite înăuntrul autoturismului aparțin părții vătămate K.M.
De altfel, contrar soluției, prima instanță, în considerentele hotărârii atacate, subliniază că inculpatul I.P. a cunoscut și acceptat atât sechestrarea celor doi conducători auto, cât și sustragerea mărfurilor din mijloacele de transport conduse de aceștia, precum și exercitarea violențelor fizice asupra celor doi șoferi-părți vătămate.
Susținerea inculpatului că nu a participat la comiterea celei de a doua fapte, fiind internat în spital, este contrazisă de relațiile obținute de la Spitalul Caritas din care rezultă că nu a fost internat, neexistând nici-o foaie de observație, scrisoarea medicală depusă de inculpat la dosarul de apel nr. 2075/2006 dovedindu-se s fi un fals.
S-a mai reținut că prima instanță a făcut o greșită încadrare a faptelor, relativ la formele de participație penală.
Astfel, în privința primei fapte, este vorba de complicitate atât la infracțiunea de lipsire de libertate, cât și la cea de tâlhărie, inculpatul având cunoștință că șoferul turc de tir a fost imobilizat, motiv pentru care a cerut în mod expres inculpatului R.A.M. să vină având asupra sa cagulă, pistol și cătușe.
În privința celei de a doua frpte de lipsire de libertate, față de participarea și implicarea sa activă, în condițiile în care a închiriat un autoturism cu care l-a transportat pe șoferul turc până la locul eliberării, s-a apreciat că inculpatul a participat în calitate de autor.
Față de aceste considerente apelul parchetului a fost admis, cu consecința schimbării de încadrare juridică și a condamnării inculpatului, înlăturându-se greșita achitare.
Instanța de apel a apreciat că critica procurorului referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor este neîntemeiată, în contextul reținerii în cauză a unor circumstanțe atenuante ca urmare a existenței unui denunț formulat de inculpat și soldat cu tragerea la răspundere a unei persoane în domeniul traficului de droguri.
S-a apreciat că cererea inculpatului de aplicare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 este nefondată. Astfel, inculpatul nu face parte din sistemul de protecție a martorilor asupra cărora sunt aplicabile dispozițiile invocate, conform prevederilor art. 1 și 2 din Legea nr. 682/2002. Totodată, art. 19 nu se poate aplica unei persoane care nu a comis o infracțiune gravă, în sensul celor menționate de legea în discuție, relevanța în privința stabilirii caracterului faptei neavând calificarea dată prin rechizitoriu, ci cea în raport de care este condamnat.
Totuși, reține instanța de apel că atitudinea inculpatului de a denunța o persoană poate fi apreciată ca o circumstanță atenuantă, respectiv cea prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., care poate fi aplicată chiar în contextul existenței unor cauze de agravare, având în vedere importanța descoperirii și tragerii la răspundere a unor persoane care săvârșesc fapte antisociale. Trebuie avută în vedere, în acest sens, și atitudinea inculpatului de a ajuta organele de urmărire penală, dar și atitudinea procesuală a inculpatului de regretare a faptelor comise, manifestată în final.
Împotriva acestei decizii au declarat prezentele recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul I.P.
În motivele scrise de recurs, procurorul a criticat decizia prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din data de 22 octombrie 2004 din coautorat, în complicitate la tâlhărie, precum și aplicarea unor pedepse orientate către limitele maxime prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, deoarece: inculpatul I.P. a coordonat prin telefon acțiunile celorlalți inculpați, s-a implicat direct în valorificarea bunurilor, are antecedente penale, fiind chiar recidivist pentru fapte similare, s-a sustras urmăririi penale, a manifestat nesinceritate în fața organelor judiciare, s-a folosit de un act medical fals pentru a justifica apărarea potrivit căreia nu a participat la a doua faptă. S-a mai arătat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, trebuie să se aibă în vedere și pedepsele aplicate celorlalți coinculpați condamnați definitiv la pedepse între 15 ani și, respectiv, 12 ani și 6 luni închisoare.
În motivele scrise de recurs ale inculpatului, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18, pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., se arată că printr-o eroare gravă de fapt a fost condamnat pentru cele 2 infracțiuni de lipsire de libertate, că s-a făcut o greșită încadrare juridică în coautorat pentru fapta din data de 21 octombrie 2004, corectă fiind complicitatea și că, în mod greșit, la individualizarea pedepsei nu s-a reținut art. 19 din Legea nr. 682/2002 și nu s-a dat o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor menționa:
Cu privire la încadrarea juridică a faptei din data de 21 octombrie 2004, recursul procurorului și cel al inculpatului sunt convergente, în sensul că fapta constituie complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Probele administrate au demonstrat contribuția inculpatului care a constat în punerea la dispoziție a autovehiculului folosit de ceilalți coinculpați, a identificat TIR-ul care urma să fie oprit, s-a asigurat că nu există pericolul de a fi depistați de organele de poliție și s-a implicat direct în valorificarea bunurilor sustrase, toate aceste acțiuni fiind specifice complicității, iar nu coautorâtului la infracțiunea de tâlhărie.
Este neîntemeiată critica inculpatului referitoare la încadrarea juridică a faptei de lipsire de libertate din data de 21 octombrie 2004 (susținându-se ca fiind corectă complicitatea, iar nu coautoratul la lipsire de libertate în mod ilegal).
În decizia penală recurată este motivată reținerea infracțiunii de lipsire de libertate ca urmare a participării și implicării sale active în transportarea părții vătămate până la locul eliberării, aspecte expuse și în motivele scrise de apel ale procurorului. O astfel de contribuție la săvârșirea faptei constituie acte de coautorat, iar nu de complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
Inculpatul a recunoscut participația sa la săvârșirea primei fapte, din data de 12 octombrie 2004, încadrările juridice fiind corecte: complicitate la tâlhărie și complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal.
Având în vedere că s-a făcut dovada caracterului nereal a actului medical potrivit căruia ar fi fost internat în spital în perioada 18 - 25 octombrie 2004, inculpatul a renunțat implicit, prin motivele de recurs, precum și cu ocazia acordării ultimului cuvânt, să mai susțină că nu a participat la săvârșirea faptei din 21 octombrie 2004.
Este neîntemeiată critica inculpatului referitoare la infracțiunea de lipsire de libertate, susținându-se că nu a efectuat acte specifice elementului material al infracțiunii.
Pentru fapta din 12 octombrie 2004, în sarcina inculpatului s-a reținut complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal deoarece acesta, conform planului stabilit, a avut cunoștință și a acceptat atât sechestrarea conducătorului auto și sustragerea bunurilor din mijlocul de transport, cât și exercitarea violențelor fizice asupra persoanei care conducea TIR-ul, solicitând în mod expres coinculpatului R.A.M. să vină având asupra sa cagulă, pistol și cătușe.
Cu privire la fapta din 21 octombrie 2004, așa cum s-a arătat anterior, acțiunile inculpatului au realizat elementul material al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În conformitate cu dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Critica inculpatului cu privire la nereținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 este întemeiată.
Din dosarul nr. 925/D/P/2006 din 14 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T, precum și din adresa nr. 925/D/P/2006 din 24 august 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., cum se menționează și în sentință (pag. 2 a sentinței), rezultă că la data de 01 iunie 2006, numitul I.P. pentru a beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 a formulat un denunț împotriva numiților „E.”, „I.” și „M.”, despre care a afirmat că cunoștea că vând heroină pe str. Troscotului, cu suma de 1.800.000 - 2.000.000 ROL/gram de heroină sau cu suma de 500.000 lei/doză.
În urma denunțului inculpatului, și a activității organelor de urmărire penală, a fost trimis în judecată inculpatul C.E.F. care a fost condamnat, în primă instanță, la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (l) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În consecință, inculpatul se încadrează în dispozițiile art. 19 raportat la art. 2 alin. (l) lit. a) pct. 2 din Legea nr. 682/2002 întrucât, deși nu a avut calitatea de martor în respectiva cauză, în sensul acestei legi, „martor” este persoana care, fără a avea calitate procesuală în cauză, prin informații și date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave, în această categorie fiind inclusă și persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză. Potrivit art. 2 alin. (l) pct. 3 lit. h) din Legea nr. 682/2002, infracțiunile privind traficul de droguri intră în categoria infracțiunilor grave în sensul legii menționate.
Această împrejurare (denunțul inculpatului) a fost reținută ca o circumstanță atenuantă de către curtea de apel.
Întemeiată este însă și critica din recursul procurorului cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului I.P.
Probele administrate au relevat un ridicat pericol social al infracțiunilor săvârșite de grupul celor 5 inculpați, precum și o contribuție majoră a inculpatului I.P. care rezultă din: modul organizat și premeditat cu care au acționat inculpații și dotarea cu mijloace adecvate planului infracțional, inculpatul a închiriat o mașină care semăna cu cele folosite de organele de poliție, ceilalți inculpați folosind îmbrăcăminte, cagule, pistol și cătușe pentru a întări această impresie persoanelor vătămate. Premeditarea faptelor a inclus și lipsirea de libertate a victimelor prin exercitarea de violențe, inculpații pregătind în acest scop cătușe și bandă adezivă pentru imobilizare. Inculpatul I.P. a coordonat prin telefon acțiunile celorlalți coinculpați, furnizându-le informații referitoare la potențialele victime și la momentul propice săvârșirii infracțiunii. După sechestrarea celor 2 șoferi de T.I.R., inculpatul I.P. a fost cel care a ținut legătura între membrii grupului, cei care se ocupau de victime și cei care sustrăgeau bunurile, și s-a implicat activ în acțiunea de valorificare a bunurilor.
De asemenea, inculpatul I.P. este cunoscut cu antecedente penale.
După săvârșirea faptelor, inculpatul s-a ascuns, fiind identificat de organele de poliție, și a avut o atitudine nesinceră față de organele judiciare. Astfel, dacă inculpatul a recunoscut participarea la săvârșirea primei fapte, cu privire la cea de a doua faptă a încercat să scape de răspundere penală prin folosirea unui act medical, potrivit căruia ar fi fost internat în Spitalul Clinic Cari tas în perioada 18 - 25 octombrie 2004, act care s-a dovedit a fi fals.
În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., pentru motivele arătate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul I.P. și va dispune casarea, în parte, a deciziei penale recurate și, în totalitate, a sentinței penale nr. 552 din 4 mai 2007 a Tribunalului București, secția I penală, cu privire la soluționarea laturii penale referitoare la inculpatul I.P., și rejudecând va dispune în sensul arătat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 358 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează în parte decizia penală recurată și în totalitate sentința penală nr. 552 din 4 mai 2007 a Tribunalului București, secția I penală, cu privire la soluționarea laturii penale referitor la inculpatul I.P., și rejudecând dispune:
- descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.P. de către instanța de apel în pedepsele componente;
- schimbă încadrarea juridică dată faptei din 21 octombrie 2004 din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., în complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen.;
- menține celelalte încadrări juridice date faptelor prin decizia recurată;
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., pentru toate cele patru infracțiuni și reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru toate cele patru infracțiuni;
- menține aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., pentru toate cele patru infracțiuni;
Reindividualizând pedepsele, aplică inculpatului următoarele pedepse:
- 10 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen. și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- 10 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen. și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Potrivit art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Pe durata indicată de art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 552 din 4 mai 2006 a Tribunalului București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 29 noiembrie 2004, la zi.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.