Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 132/ F din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținând rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J.T. și P.M. ambii foști colonei de poliție în cadrul I.P.J. Galați, pentru infracțiunea de în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
Pentru a da această soluție procurorul a reținut următoarele: La data de 02 mai 2006 persoana vătămată F.M. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., față de mai mulți magistrați și ofițeri de poliție din cadrul instituțiilor aflate în raza de competență a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Prin Rezoluția nr. 180/P/2006 din data de 28 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus, în conformitate cu art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.I., D.P., S.l., M.L. din cadrul Tribunalului Galați, și față de lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Galați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta sesizată nu există. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef J.T. din cadrul Inspectoratului Județului Galați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Prin rezoluția nr. 921/11/2/2006 din data de 09 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă, ca nefondată, plângerea vătămate F.M. formulată împotriva Rezoluției nr. 180/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Împotriva acestor soluții petentul a formulat plângere în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen. și, prin Sentința penală nr. 99/ F din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel Galați, s-a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Sentința penală nr. 163 din 28 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4200/44/2006, s-a dispus admiterea plângerii formulate de petent și desființarea Rezoluției nr. 180/P/2006 din data de 28 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
S-a avut în vedere faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., întrucât în cauză s-au efectuat acte premergătoare împotriva magistraților B.I., D.P., S.I., judecători în cadrul Curții de Apel Galați.
Cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată sub nr. 548/P/2007.
Prin Ordonanța cu nr. 548/P/2007 din 25 mai 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în conformitate cu art. 228 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru art. 246 C. pen., față de magistrații B.I, D.P., S.I., M.L., judecători în cadrul Curții de Apel Galați, întrucât fapta sesizată nu există.
De asemenea, în baza art. 38 C. proc. pen., combinat cu art. 42 și 45 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale față de comisarul șef J.T. din cadrul I.P.J. Galați pentru săvârșirea infracțiunii art. 246 C. pen. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:
Persoana vătămată F.M. a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., împotriva lucrătorilor de poliție din cadrul I.P.J. Galați și din cadrul Poliției Municipiului Galați care nu au soluționat plângerile înregistrate sub nr.: 5623/2001, nr. 5624/2001 și nr. 43450/2001.
În urma verificărilor efectuate a rezultat că la data de 24 iulie 2001, la I.P.J. Galați s-a înregistrat sub nr. 5624/2001 plângerea formulată de F.M. împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală referitoare la cauza penală nr. 41604 din 13 iulie 2000 a aceleiași unități. Cu adresa nr. 5624 din 30 iulie 2001, semnată de adjunctul șefului inspectoratului, colonel P.M., lucrarea a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați în conformitate cu art. 276 C. proc. pen.
Modul de soluționare a plângerii a fost comunicat petentului cu adresa nr. 5624 din 06 august 2001, semnată de colonel J.T. La data de 02 august 2001, plângerea petentului F.M. înregistrată sub nr. 5623/2001 a fost trimisă spre competentă soluționare Poliției Municipiului Galați. Cu adresa nr. 5623 din 06 august 2001 semnată de adjunctul șefului inspectoratului, colonel P.M., i-a fost comunicat petentului modul de soluționare.
S-a constatat că cei doi ofițeri de poliție au procedat conform dispozițiilor art. 210 C. proc. pen., astfel încât fapta sesizată, în realitate, nu există.
Din verificările efectuate de procuror în evidențele I.P.J. Galați și ale Poliției Municipiului Galați a rezultat că în anul 2001 nu a fost înregistrată sub nr. 43450 nicio lucrare care să aibă legătură cu petentul F.M.
În consecință, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Galați și Poliției Municipiului Galați sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta sesizată nu există.
Împotriva acestei rezoluții în termen legal a formulat plângere petentul F.M., însă prin rezoluția nr. 831/11/2/2007 din 03 august 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați această plângere a fost respinsă ca nefondată.
Pentru pronunțarea acestei soluții s-a reținut că în motivarea plângerii sale petentul a susținut că soluția atacată este nelegală deoarece:
1. plângerea sa inițială (înregistrată sub nr. 635/VI 11/1/2006 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați) nu a fost soluționată în niciun mod sub aspectul faptelor imputate procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și lucrătorilor de poliție (implicați în sustragerea plângerii pe care a formulat-o împotriva rechizitoriului nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și înlocuirea ei cu copia eliberată de pe plângerea aflată în dosarul instanței și în soluționarea ulterioară a acesteia) precum și asupra faptelor comise de aceleași categorii de persoane în legătură cu modul abuziv în care au procedat în legătură cu plângerea formulată împotriva lui N.A.A.;
2. în cauză nu s-au efectuat cercetări și față de alte persoane care ar fi putut elibera în mod nelegal o copie a plângerii aflate în dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galați (de exemplu, grefieri sau judecători de serviciu de la Tribunalul Galați); în acest sens, petentul a precizat că nu a formulat plângere în mod expres împotriva judecătorilor față de care s-a dat soluție prin ordonanța nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
3. petentul a precizat că nu a formulat plângere împotriva lui J.T. pentru că a trimis plângerile nr. 5623/2001 și nr. 5624/2001 la alte organe, ci pentru că ulterior aceste plângeri ar fi dispărut la Poliția Municipiului Galați, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, rămânând astfel nesoluționate.
Verificând actele premergătoare din dosarul nr. 233/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a constatat că plângerea formulată este nefondată.
În legătură cu susținerile petentului indicate la punctul 1 s-a constatat că procurorul care a soluționat dosarul nr. 233/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nu era competent să se pronunțe asupra faptelor indicate, dat fiind că sesizarea viza și procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru care, conform art. 29 pct. l lit. f) C. proc. pen., competența de soluționare revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De altfel, tocmai datorită acestui criteriu de competență, sub aceste aspecte, plângerea înregistrată sub nr. 635/VIII/l/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost deja trimisă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16 iunie 2006, aspect cunoscut de petent, acesta fiind informat prin adresa nr. 635/VI 11/1/2006 din 16 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
S-a apreciat că acest aspect este confirmat și de mențiune a existentă în cuprinsul ordonanței nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care se indică faptul că a existat o sesizare distinctă și că prin ordonanța în discuție urmează a fi soluționată doar cauza rezultată prin infirmarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Rezoluției nr. 180/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În legătură cu susținerile petentului indicate la punctul 2 s-au constatat următoarele:
Cu ocazia soluționării plângerilor înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați sub nr. 635/VIII/1/2006, petentul F.M. a fost audiat de procuror la datele de 15 mai 2006 și, respectiv, 16 iunie 2006, în vederea lămuririi obiectului plângerilor menționate, al căror conținut se remarcă prin caracterul neclar și confuz.
În declarația ologrată dată la data de 15 mai 2006 petentul a precizat în mod expres că formulează plângere împotriva „unor persoane din cadrul Tribunalului Galați, care au aprobat și eliberat o copie a plângerii nr. 319168 din 23 octombrie 2000”, aflată în dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galați.
În consecință, această faptă a constituit obiectul sesizării, asupra ei pronunțându-se procurorul prin ordonanța nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa cum rezultă din această ordonanță, singurele persoane care ar fi putut să aprobe eliberarea unei copii a plângerii în discuție sunt judecătorii care au participat la soluționarea cauzei (și nu grefierii sau judecători de serviciu), astfel că soluția dată vizează exclusiv aceste persoane.
Având în vedere că petentul a precizat în mod expres că plângerea sa vizează „aprobarea eliberării unei copii a plângerii ( ... )”, în mod corect cercetările efectuate în cauză s-au limitat la aceste aspecte.
De altfel, în cuprinsul Ordonanței nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se indică expres că din precizările petentului nu rezultă suficiente indicii în sensul că, de pe respectiva plângere ar fi fost efectuate copii de către persoane neautorizate, activitate care să fi fost cauzatoare de prejudicii față de petent și că aceste împrejurări pot fi lămurite, la inițiativa petentului, pe calea unei noi plângeri.
În legătură cu susținerile petentului indicate la pct. 3 s-au constatat următoarele:
Cu ocazia audierii de către procuror la data de 16 iunie 2006, petentul a precizat expres că formulează plângere împotriva „lucrătorilor de poliție care au soluționat lucrările nr. 43450/2001, nr. 5623/2001, nr. 5624/2001 ale I.P.J Galați pentru că plângerile au fost soluționate necorespunzător fiind trimise în mod nelegal la alte organe, așa cum rezultă din adrese”.
Prin urmare, s-a apreciat că, cu ocazia soluționării dosarului nr. 233/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, procurorul s-a pronunțat în mod corect exclusiv asupra faptei astfel individualizate de petent (prin lămurirea la procuror a conținutului plângerii nr. 635/VIII/1/2006) și nu asupra presupusei dispariții ulterioare a acestor lucrări, așa cum precizează petentul în prezenta plângere.
Din declarația dată la data de 16 iunie 2006 la procuror rezultă cu certitudine că petentul a cunoscut modul de soluționare a plângerilor sale, respectiv faptul că acestea au fost trimise la alte organe spre competentă soluționare (fapt ce i-a fost, de altfel, comunicat, adresele de comunicare aflându-se la dosarul cauzei).
„Lucrătorii de poliție care au soluționat lucrările” au fost identificați de procuror în persoana făptuitorilor J.T. și P.M. și, întrucât aceștia au dat o soluționare cauzelor, în modalitatea pe care au apreciat-o ca fiind legală, prin declinarea competenței materiale, în mod corect s-a apreciat că în sarcina acestora nu se poate reține comiterea vreunei infracțiuni.
De altfel, eventuala soluție greșită de apreciere a competenței nu atrage existența vreunei fapte penale, în condițiile în care există mijloace procedurale de trimitere a cauzei la organul competent și nu există absolut niciun indiciu al vreunei intenții de cauzare a unei vătămări intereselor legale ale unei persoane și nici nu a cauzată o asemenea vătămare.
În concret, însă, s-a constatat că trimiterea lucrărilor la alte organe s-a realizat respectarea dispozițiilor legale și în raport cu obiectul acestora.
Pentru stabilirea modului final de soluționare a acestor plângeri petentul are posibilitatea de a face demersurile necesare pentru aflarea acestor informații (de la instituțiile unde i s-a comunicat că acesta au fost trimise) și în măsura în care se stabilește că aceste cauze nu mai există în prezent, poate sesiza acest aspect la organul competent.
Pentru aceste considerente, s-a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva rezoluției nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul F.M. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1228/44/2007 din 30 august 2007.
În plângerea sa petentul a reiterat criticile formulate împotriva rezoluției în plângerea soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a solicitat în esență restituirea dosarului pentru completarea urmăririi penale în vederea descoperirii persoanelor vinovate de faptele pe care Ie-a sesizat. A mai precizat petentul că plângerea sa inițială a vizat cercetarea persoanelor care se fac vinovate de nesoluționarea a două plângeri pe care Ie-a formulat în dosarul de urmărire penală nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați în care avea calitatea de inculpat.
Prima instanță a apreciat plângerea formulată de petent ca fiind nefondată urmând a fi respinsă. Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor prezentate de petent, în conformitate cu prevederile art. 278 alin. (7) C. proc. pen., Curtea a reținut că la data de 02 mai 2006 petentul a depus o plângere penală, înregistrată ulterior sub nr. 635/VIII/1/2006 din 05 mai 2006 la Parchetul de lângă Curtea de Apel Galați, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală pentru mai multe infracțiuni a unor „persoane necunoscute” care s-ar face responsabile de sustragerea, distrugerea etc. unei plângeri formulate de petent la data de 14 mai 2001 împotriva rechizitorului nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
Fiind audiat de procuror, la data de 16 iunie 2006, pentru a-și preciza și clarifica obiectul plângerii petentul a arătat într-o declarație olografă că a formulat plângere împotriva lucrătorilor de poliție din Galați care au soluționat lucrările nr. 43450/2001, nr. 5623/2001 și nr. 5624/2001,în sensul că acestea au fost interpretate greșit și au fost trimise altor organe decât cele ce erau competente să le soluționeze.
De menționat că în referatul întocmit de procuror cu privire la obiectul plângerii petentului este consemnat faptul că a intenționat să formuleze plângere pentru infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen. și împotriva procurorilor la Parchetul de lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de lângă Tribunalul Galați și Parchetul de lângă Judecătoria Galați cu privire la activitatea acestora de soluționare a unor alte lucrări și plângeri formulate de petent. De asemenea, petentul a arătat că înțelege să formuleze plângere împotriva persoanelor necunoscute din Tribunalului Galați care au aprobat și eliberat copii de pe plângerea nr. 319168 din 23 octombrie 2000 a Secției 4 Poliție Galați, ce se afla dosarul nr. 829/P/2001 Tribunalului Galați.
Având în vedere că plângerea petentului viza persoane pentru care competența de soluționare aparținea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea a fost înaintată acestei instituții reținându-se spre soluționare de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin formarea unui dosar separat cu nr. 180/P/ doar faptele sesizate de petent cu privire la lucrătorii de poliție și la persoanele cadrul Tribunalului Galați.
Această parte a plângerii inițiale a petentului a fost soluționată printr-o rezoluție din 28 iunie 2006 a Parchetului de lângă Curtea de Apel Galați prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.I., D.P., S.I. și M.L., față de lucrători din cadrul I.P.J. Galați și față de comisarul șef J.T. rezoluție ce a fost însă desființată prin sentința penal nr. 163 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza fiind trimisă competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin Ordonanța nr. 548/P/2007 din 25 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.I., D.P., S.I. și M.L. și s-a dispus disjungerea cauzei față de comisarul șef J.T. și declinarea ei la Parchetul de lângă Curtea de Apel Galați unde cauza a fost reînregistrată sub nr. 233/P/2007.
Din cele mai sus expuse rezultă că procurorul care a dat rezoluția ce face obiectul prezentei cauze nu se mai putea pronunța decât asupra acelei părți din plângerea inițială a petentului care viza îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor serviciu de către lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Galați care au soluționat lucrările nr. 43450/2001 \ 5623/2001 și 5624/2001.
Or, sub acest aspect, Curtea a constatat că în mod corect s-a reținut în rezoluția nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007 faptul că persoanele care s-au ocupat de două dintre este lucrări, au fost J.T. și P.M., ambii colonei de poliție în cadrul I.P.J. Galați la acea dată, fără însă ca aceștia să-și fi încălcat în vreun fel atribuțiile de serviciu. Astfel, din verificări a rezultat că lucrarea nr. 5624/2001 a fost înaintată de P.M. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați la data de 30 iulie 2001 iar lucrarea nr. 5623/2001 a fost trimisă la data de 02 august 2001 spre competentă soluționare la Poliția mun. Galați tot de colonelul P.M. În ceea ce îl privește pe colonelul J.T. se constată că acesta a semnat doar adresa prin care s-a comunicat petentului modul de soluționare a lucrării nr. 5624/2001.
Cât privește posibilitatea reținerii infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen., în sarcina celor doi intimați, instanța de fond a constatat că o eventuală greșită apreciere a competenței de către organele judiciare nu poate fi considerată ca fiind o nerespectare a atribuțiilor de serviciu, pentru a atrage răspunderea penală, câtă vreme există mijloace procedurale pentru remedierea erorii și trimiterea cauzei la organele competente să o soluționeze.
Mai trebuie precizat că referitor la lucrarea nr. 43450/2001 s-a constatat, cu ocazia verificărilor efectuate de procuror pentru lămurirea conținutului plângerii petentului, că nici la I.P.J. Galați și nici la Poliția mun. Galați nu a existat o astfel de lucrare care să-l privească pe petent acesta acceptând posibilitatea ca numărul lucrării să fi fost greșit precizat în plângere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, fără a indica în scris motivele și fără a se prezenta în fața Înaltei Curți pentru susținerea orală a căii de atac declarate.
Examinând sentința recurată sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În speță, astfel cum rezultă din precizarea petentului, acesta a formulat plângere penală împotriva lucrătorilor de poliție din cadrul I.P.J. Galați, care ar fi soluționat necorespunzător lucrările nr. 43450/2001, 5623 și 5624/2001, în sensul trimiterii lor la alte organe.
Așa cum rezultă din actele existente la dosar, sub nr. 5624/2001 s-a înregistrat la I.P.J. Galați o plângere a petentului împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală dintr-o altă cauză penală, iar sub semnătura intimatului P.M., adjunct al șefului inspectoratului, aceasta a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, conform art. 276 C. proc. pen., aspect comunicat petentului printr-o adresă semnată de intimatul J.T.
Tot astfel, plângerea petentului înregistrată sub nr. 5623/2001 a fost trimisă spre competentă soluționare Poliției Municipiului Galați, printr-o adresă semnată de același intimat, P.M.
În fine, în ce privește lucrarea cu nr. 43450/2001 la care petentul a făcut referire în plângerea penală, din verificările efectuate nu a rezultat că ar exista o lucrare cu acest număr care să-l privească pe petent.
În concluzie, modul în care cei doi intimați și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu nu se circumscrie infracțiunii de abuz în serviciu, neexistând o faptă care să poată fi imputată acestora, astfel încât soluțiile date atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că în cauză sunt legale și temeinice, sens în care recursul de față este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.M. împotriva sentinței penale nr. 132/ F din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2008.