Examinând recursurile de față, constată:
Prin sentința penală nr. 142 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Mizil s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta C.G. și s-a menținut rezoluția nr. 294/P din 28 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil menținută prin rezoluția nr. 583/VIII/1 din 17 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Instanța a reținut că, legal și temeinic, prin rezoluția atacată, procurorul a confirmat propunerea organului de poliție de neîncepere a urmăririi penale față de V.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
S-a avut în vedere că numita C.P. este o persoană care nu este lipsită de capacitate de exercițiu, astfel încât mama acesteia, C.G., nu poate formula în calitate de curator, în numele fiicei sale plângerea prealabilă.
Prin Decizia penală nr. 52 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Prahova, secția penală, a respins ca nefondate recursurile declarate împotriva sentinței de petiționarii C.P. și V.I., ambii prin curator C.G.
Instanța de recurs a reținut că în mod corect s-a constatat că lipsește plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, întrucât numitei C.P. nu i-a fost interzisă, prin hotărârea judecătorească, exercitarea drepturilor, iar mama acesteia, C.G., nu putea formula plângere prealabilă în numele fiicei sale atâta timp cât nu a fost desemnată tutorele acesteia de către organul competent și în lipsa unei procuri speciale.
Tot astfel, s-a reținut că aceasta nu putea formula plângere prealabilă în numele minorului V.I., al cărui reprezentant legal este mama acestuia, C.P.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova, au formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție petiționarii C.P. și V.I.
Recursurile sunt inadmisibile, întrucât, potrivit art. 385/9 alin. (1) C. proc. pen., împotriva deciziilor pronunțate în recurs nu se poate exercita calea de atac a recursului.
Mai mult decât atât, în situația prevăzută de art. 417 lit. c) C. proc. pen. hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, astfel încât nu mai este supusă nici unei căi ordinare de atac.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge recursurile ca inadmisibile, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii C.P. și V.I. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Prahova, secția penală.
Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 25 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2009.