Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 244 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și de inculpata C.L. și ca inadmisibil apelul declarat de martorul denunțător C.R.
Prin sentința penală nr. 658/ F din 4 iunie 2008, Tribunalul București, secția a ll-a penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata L.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 254 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a ll-a, lit. b) și c) pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatei pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. și a dispus conform art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A constatat că banii care au făcut obiectul luării de mită au fost restituiți martorului denunțător.
Instanța a reținut, în fapt, că în luna aprilie 1999, inculpata L.C., în calitate de expert A.V.A.S. (fost F.P.S.) în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, respectiv: întocmirea documentelor necesare finalizării și încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni dintre F.P.S. - Direcția Teritorială București și Asociația Conducerii și Salariaților S. (P.A.S.), cunoscând că în realitate acțiunile sunt cumpărate de C.R., care dorea la rândul său să beneficieze de facilitățile legate de plată, acordat de Asociația P.A.S., i-a pretins acestuia suma de 30.000 dolari S.U.A. (echivalentul a 27600 euro) dintre care a primit ca avans, la data de 8 aprilie 1999, suma de 10.000 dolari S.U.A.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., inculpata L.C. și martorul denunțător C.R.
Parchetul a criticat soluția instanței sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatei L.C., considerându-se că instanța de fond s-a referit doar formal la împrejurările exprimate de legiuitor în art. 72 C. pen., întrucât fapta inculpatei în mod corect prezintă pericol social ridicat care ar trebui să se manifeste și în pedeapsa aplicată acesteia.
Apelul inculpatei L.C. a vizat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care este acuzată inculpata din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în infracțiunea incriminată prin dispozițiile art. 256 alin. (1) C. pen., primirea de foloase necuvenite, urmând a se constata că a intervenit termenul de prescripție specială a răspunderii penale.
Apelul recurentului denunțător C.R. a vizat acoperirea integrală a prejudiciului produs prin infracțiune.
Împotriva sus-menționatei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și de inculpata C.L.
Examinând cauza în raport de motivele invocate de procuror și de inculpată, cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Criteriile de individualizare a pedepsei arătate la art. 72 C. pen., ajută instanța să determine atât cuantumul cât și modalitatea de executare a pedepsei.
Gradul de pericol social concret propriu fiecărei infracțiuni săvârșite este apreciat de instanță pe baza unui complex de elemente, de datele concrete specifice faptelor comise, în funcție de împrejurările săvârșirii și nu în ultimul rând, de persoana inculpatului.
O examinare atentă a acestor motive raportate la speță, conduce la concluzia că suspendarea sub supraveghere a pedepsei poate înfăptui în concret atribuțiile funcționale de sancțiune penală astfel cum sunt circumscrise în dispozițiile art. 52 C. pen.
Așa cum au reținut instanțele de fond și apel, inculpata deține atitudinea subiectivă de a se îndrepta prin autoeducare, dat fiind conduita acesteia înainte de săvârșirea faptelor deduse judecății, mediul din care provine, nivelul de instruire, existând premisele reeducării fără executarea pedepsei în regim de detenție.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, deoarece inculpata, expert A.V.A.S. (fost F.P.S.), funcționar public în înțelesul art. 147 C. pen., a pretins părții vătămate C.R. pentru sine, în mod direct, să-i dea o sumă în valută, care nu i se cuvenea, pentru a întocmi documentele necesare finalizării și încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, adică în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
Pretinderea acestei sume de bani de către inculpată, înainte de întocmirea documentelor a determinat încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 254 alin. (1) C. pen. și nu în cele ale art. 256 C. pen., deoarece pentru existența infracțiunii de luare de mită este suficient ca funcționarul să pretindă bani sau alte foloase care nu i se cuvin anterior îndeplinirii actului privitor la îndatoririle de serviciu, neavând importanță dacă banii sau foloasele pretinse au fost primite de acesta, după îndeplinirea acelui act.
Hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice, recursurile declarate sunt nefondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și de inculpata C.L. împotriva deciziei penale nr. 244 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2009.