Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 241 din 26 mai 2008 a Tribunalului Galați s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei T.I. din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., text în baza căruia inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) din același cod s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C. pen.
Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, din data de 28 iunie 2007.
Sub aspectul laturii civile s-a luat act că partea vătămată, T.S. nu s-a constituit parte civilă și a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.384,59 lei cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „S.A.A.” Galați.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpata T.I. și partea vătămată T.S. sunt soți, ambii fiind cunoscuți ca persoane recalcitrante și consumatoare de băuturi alcoolice. Pe fondul consumului de alcool, între inculpată și partea vătămată se iscau deseori conflicte verbale și fizice.
La data de 25 iunie 2007, la locuința soților T. a venit în vizită martorul M.V., pe parcursul zilei consumând cu toții băuturi alcoolice.
În aceste împrejurări, partea vătămată a reproșat martorului că nu i-a restituit suma de 50 lei, bani pe care inculpata îi împrumutase martorului.
Pentru că se înnoptase, martorul a dormit în locuința soților T. și în jurul orelor 4,30, a auzit în camera în care se aflau inculpata și partea vătămată că aceștia se jigneau. Martorul a ieșit din cameră și i-a rugat să se calmeze, moment în care partea vătămată a început să-l lovească, context în care martorul a părăsit locuința.
În cursul dimineții zilei de 26 iunie 2007, în jurul orelor 9,00, între soții T. s-a declanșat un nou conflict, partea vătămată reproșând inculpatei că întreține relații intime cu martorul M. și acesta ar fi motivul pentru care nu restituie împrumutul.
Pe fondul acestor discuții, partea vătămată a apucat-o de păr pe inculpată și a lovit-o cu piciorul, iar inculpata a luat un băț din curte și a început să-l lovească repetat pe soțul său, peste corp, preponderent în zona capului. Partea vătămată a strigat după ajutor, strigătele fiind auzite de martorele R.M., P.A. și R.A.
Martora R.A., realizând ce s-a întâmplat, a anunțat-o pe fiica soților T. și apoi salvarea. Victima a fost internată în Spitalul Județean Galați, unde s-a intervenit chirurgical de urgență.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice – hematom epicranian –parieto-occipital bilateral, fractură cominutivă parieto-occipital stânga, leziuni care pot data din 26 iunie 2007 și necesită pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale. Interesând cutia craniană, raportul medico-legal a concluzionat că leziunile cranio-cerebrale i-au pus viața în primejdie, salvarea părții vătămate datorându-se tratamentului medico-chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util, iar lipsa de substanță osoasă post-eschilectomie de necesitate constituie infirmitate fizică permanentă.
Vinovăția inculpatei a fost reținută din: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la locul faptei, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor R.M., P.A., R.A., M.V. și declarațiile inculpatei care a recunoscut conflictul din ziua de 26 iunie 2007.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a constatat că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă și nu ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, apreciind ca relevante împrejurările în care infracțiunea a fost comisă, faptul că inculpata a folosit un băț și nu un alt obiect contondent, iar loviturile au fost aplicate nu doar în zona capului ci și peste corp.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere și vârsta părții vătămate (80 de ani) în raport de care s-a apreciat că nici nu ar fi fost necesar ca loviturile aplicate de inculpată să fie de o mare intensitate pentru a fi produse urmările menționate în raportul de constatare medico-legală.
Tot sub acest aspect, al încadrării juridice a faptei, prima instanță a ținut seama și de împrejurarea că inculpata a fost lovită anterior de mai multe ori, iar la data de 26 iunie 2007 victima a fost aceea care a declanșat incidentul, a tras-o de păr și a lovit-o cu piciorul, iar după incident soții T. s-au împăcat.
Toate aceste considerente au condus instanța de fond la concluzia că inculpata și-a lovit soțul cu intenția de a-i produce anumite suferințe fizice, iar rezultatul mai grav care s-a produs a depășit intenția acesteia, nefiind urmărit sau acceptat.
Curtea de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 156/A din 9 decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, apel care a vizat greșita schimbare a încadrării juridice a faptei.
Instanța de control judiciar a împărtășit punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă și nu ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, întrucât inculpata nu a intenționat să suprime viața părții vătămate.
Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitându-se casarea celor două hotărâri judecătorești și condamnarea inculpatei în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
În motivarea recursului, procurorul învederează că toate probele administrate conduc la concluzia că inculpata a acționat cu intenția de a ucide, intenție dedusă din repetabilitatea loviturilor aplicate cu un băț, corp apt de a produce moartea, zona vizată cu precădere fiind cea a capului, iar loviturile au fost aplicate cu mare intensitate, relevante în acest sens fiind concluziile actului medico-legal.
Recursul nu este fondat.
Omorul, definit ca dorința de a suprima viața unei persoane, se săvârșește, sub aspectul laturii subiective, cu intenția de a ucide („animus necandi”) și poate fi directă sau indirectă.
Infracțiunea de omor este săvârșită cu intenție directă atunci când făptuitorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte”, iar cu intenție indirectă atunci când acesta „prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui”.
Pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, inculpata să fi acționat cu „praeterintenție”.
În vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă viața victimei a fost pusă în primejdie.
Examinând fiecare din aceste date, Înalta Curte constată că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, așa cum bine au reținut instanța de fond și de control judiciar.
Într-adevăr, modul și împrejurările concrete în care inculpata a săvârșit fapta, după ce împreună cu victima și martorul M.V. au consumat o mare cantitate de alcool, starea spontană de surescitare în care a acționat (după ce a fost trasă de păr și lovită cu piciorul) evident nejustificat obiectiv, dar posibilă pe planul structurii personalității sale (fără pregătire școlară și o redusă capacitate de auto-control) precum și poziția adoptată ulterior (a regretat fapta, soții T. s-au împăcat, victima declarând că a iertat-o pe inculpată) conduc la concluzia că inculpata nu a acționat cu intenția directă sau indirectă de a ucide.
Pentru lovirea victimei inculpata s-a folosit de un băț (de fapt un plici, menționat în procesul verbal de cercetare la locul faptei – filele 3-5 din dosarul de urmărire penală și în raportul de constatare tehnico-științific biocriminalistic, filele 29-32 din același dosar, ale cărui dimensiuni nu sunt precizate, pe care s-au găsit urme de sânge uman aparținând grupei sangvine a victimei), instrument apt de a produce vătămări corporale grave, inclusiv fractură cominutivă parieto-occipital, dar care exclude posibilitatea uciderii unei persoane, chiar dacă aceasta era în vârstă înaintată.
Este adevărat că loviturile au fost aplicate cu o anumită intensitate, din moment ce s-a cauzat victimei o infirmitate fizică permanentă, dar intensitatea loviturilor trebuie raportată, pe de o parte la constituția fizică firavă a inculpatei, iar pe de altă parte la starea de sănătate precară a victimei și la vârsta de 80 de ani a acesteia, împrejurări care pot determina accentuarea urmărilor violențelor produse în condițiile descrise.
Referitor la punerea în primejdie a vieții victimei, ultimul element de analizat în ceea ce privește delimitarea infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, sunt de subliniat următoarele precizări:
Prin vătămarea care a produs drept consecință punerea în primejdie a vieții trebuie înțeles acea vătămare pricinuită victimei, care, prin tulburările sau alterările profunde ale vreuneia din funcțiile vitale, creează sau determină, ca rezultat specific, probabilitatea concretă a compromiterii vieții și a survenirii iminente a morții victimei.
Punerea în primejdie a vieții victimei trebuie să fie consecința reală și efectivă a vătămării prin acte de violență susceptibile a produce moartea.
Or, modul în care a acționat inculpata (în vârstă de 75 de ani, în condițiile descrise) instrumentul folosit pentru agresionarea victimei (un plici), urmările produse conduc la concluzia că aceasta nu a avut intenția de a ucide, ci a urmărit doar vătămarea victimei, ca ripostă, în cadrul unui conflict violent provocat de însăși victimă.
Ca atare, încadrarea juridică a faptei comise este cea dată de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, motiv pentru care recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați este nefondat și va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 156/A din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpata T.I.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2009.