Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 107 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 1175/33/2008, în temeiul dispozițiilor art. 2781 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarii P.I., P.C. și P.R. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 26 martie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în dosarul nr. 319/P/2007.
Au fost obligați petiționarii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 26 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 26 mai 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.l., M.R., M.I.F., P.V., S.C., B.C.I., D.S.R., O.M.E., B.D., M.l.S., T.S.M., B.L.M., pentru infracțiunile de înșelăciune, instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, distrugere, purtare abuzivă, vătămare corporală și vătămare corporală gravă prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., art. 246 C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., art. 250 alin. (3) C. pen., art. 181 C. pen. și art. 182 C. pen.
Persoanele vătămate P.l., P.C. și P.R. au formulat o plângere, solicitând cercetarea penală a lui C.l., M.R., M.I.F., P.V., S.C., B.C.I., D.S.R., M.l.S., O.M.E., B.D., T.S.M. și B.L.M., după cum urmează:
- față de C.I. și M.R. pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicabilă art. 13 C. pen., comisă prin aceea că, la data de 13 noiembrie 1979, pe baza unui contract sub semnătură privată, au vândut lui l.l. și l.R. un imobil situat în satul Nima, jud. Cluj, a cărui proprietate o revendică persoanele vătămate P.l. și P.C.;
- față de C.I. și M.R., pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., comisă prin aceea că au solicitat executorului judecătoresc M.l.F. evacuarea, fără drept, a persoanelor vătămate P.I., P.C. și P.R., din imobilul situat în satul Nima, evacuare realizată la data de 4 iulie 2007;
- față de M.l.F. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., comise prin aceea că, în calitate de executor judecătoresc la Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 4 iulie 2007, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, ar fi dispus evacuarea persoanelor vătămate P.I. și P.C. din imobilul situat în satul Nima, județul Cluj, distrugându-le unele bunuri, și ar fi refuzat, în mod nejustificat, să-i predea lui P.I. reci pisa C.E.C. seria A nr. 2533601, depusă la grefa Judecătoriei Gherla, prin care se consemna că reclamantul C.I. a pus la dispoziția persoanei vătămate suma de 3.375 lei, cu titlu de sultă, conform sentinței civile nr. 1356/2005 a instanței de judecată;
- față de P.V., S.C., B.C.I., D.S.R., M.l.S., O.M.E., B.D. și T.S.M., pentru infracțiunile de purtare abuzivă, vătămare corporală, vătămare corporală gravă și distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 250 alin. (3) C. pen., art. 181 C. pen., art. 182 C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., comise prin aceea că, la data de 4 iulie 2007, cu ocazia executării sentinței civile nr. 1334/2006 a Judecătoriei Gherla, în mod abuziv, ar fi aplicat lovituri persoanei vătămate P.I., producându-i vătămări corporale vindecabile în peste 60 zile și ar fi distrus bunuri aparținând persoanei vătămate;
- față de P.V., S.C., B.C.I., D.S.R., M.l.S., O.M.E., B.D. și T.S.M., pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 C. pen., comisă prin aceea că la data de 4 iulie 2007, după finalizarea evacuării silite a lui P.I. și P.C., i-au condus pe aceștia la sediul Poliției Municipiului Gherla, l-ar fi lăsat, în localitatea Nima, pe minorul P.R., în vârstă de 12 ani, fără pază și supraveghere și i-ar fi produs suferințe fizice și psihice;
- față de B.L.M., pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 C. pen., comisă prin aceea că, în calitate de asistentă medicală la Ambulanța Gherla, la 4 iulie 2007, după imobilizarea persoanei vătămate P.I., i-a dat o injecție care i-ar fi produs vătămări corporale.
Acțiunea penală nu a putut fi pusă în mișcare, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. a), d) și e) C. proc. pen.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicabilă art. 13 C. pen., s-a reținut că, la data de 13 noiembrie 1979, C.I. și soția acestuia, C.E., au vândut lui l.l. și soției, l.R., o casă situată în satul Nima, jud. Cluj, pe baza unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, imobil a cărui proprietate o revendică și persoanele vătămate P.I. și P.C. și pentru care aceștia au formulat o acțiune la Judecătoria Gherla, așa cum se prevede și în conținutul deciziei civile nr. 55/A/2007 din 1 februarie 2007, pronunțată în dosarul civil nr. 1034/235/2006 al Tribunalului Cluj. Vânzarea imobilului nu s-a realizat prin inducerea în eroare a lui P.I. și P.C., care revendică un drept de proprietate asupra acelei case și au avut la dispoziție calea acțiunii civile în justiție pentru dovedirea dreptului de proprietate.
Față de această situație, în sarcina lui C.I. și M.R. nu s-a putut reține infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen., cu aplicabilă art. 13 C. pen.
Este de precizat că P.I. și P.C. reclamă comiterea faptei în anul 1979, pentru care s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, conform art. 121 și 122 C. pen., întrucât în acea perioadă legea penală prevedea pentru infracțiunea de înșelăciune o pedeapsă până la 5 ani închisoare.
Față de C.I. și M.R. nu s-a putut reține instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., deoarece, în conformitate cu dispozițiile sentințelor civile nr. 1356/2005 din 23 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul' civil nr. 1259/2005 și nr. 1334/2006 din 10 noiembrie 2006, ale Judecătoriei Gherla (sentința civilă nr. 1334/2006 a rămas definitivă și executorie prin decizia civilă nr. 55/A/2007 din 1 februarie 2007, a Tribunalului Cluj și irevocabilă prin decizia civilă nr. 750/R/2007 din 16 aprilie 2007), în mod legal, și conform art. 372 C. proc. civ., au solicitat executorului judecătoresc M.l.F. executarea hotărârilor judecătorești conform art. 578 C. proc. civ. și art. 5802 C. proc. civ., care au avut ca rezultat final evacuarea, la data de 4 iulie 2007, a lui P.I. și P.C. din imobilul situat în satul Nima, jud. Cluj, constând în casă, anexe și curte în suprafață de 250 mp.
Prin sentința civilă nr. 1356/2005, pronunțată de Judecătoria Gherla, s-a sistat indiviziunea cu privire la imobilul situat în satul Nima, în sensul atribuirii acestui imobil către reclamanții C.I. și M.R., în natură, pârâtului P.I. atribuindu-i-se o sultă, în sumă de 3.375 lei, iar prin sentința civilă nr. 1334/2006 din 10 noiembrie 2006, Judecătoria Gherla a dispus evacuarea lui P.I. și P.C. din acel imobil, pe baza acțiunii civile introduse de reclamanți.
Referitor la faptele penale pentru care s-a solicitat cercetarea executorului judecătoresc M.I.F. s-a reținut că acesta, în calitate de executor judecătoresc, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, procedând, la data de 4 iulie 2007, conform art. 3731 și urm. C. proc. civ., la evacuarea silită a lui P.I. și P.C. din imobilul situat în satul Nima, jud. Cluj, conform sentințelor civile nr. 1356/2005 și 1334/2006, ale Judecătoriei Gherla, prin care se stabilea dreptul de proprietate al reclamanților C.I. și M.R. asupra întregului imobil și evacuarea pârâților P.I. și P.C. din acea casă.
Procedura realizării evacuării s-a consemnat în procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la 4 iulie 2007, împrejurare în care nu s-au distrus sau degradat bunuri aparținând familiei P.
Întrucât P.I. avea debite față de C.I. și B.E.J. M.l.F., rezultate din sentințele civile nr. 1356/2005 din 23 noiembrie 2005 și nr. 1334/2006 din 10 noiembrie 2006, ale Judecătoriei Gherla, și din dosarele execuționale nr. 83/2006 și 14/2007, ale executorului judecătoresc, în mod legal M.I.F. a dispus, la data de 5 iulie 2007, Poprirea sumelor de bani deținute de P.I. la terțul Poprit C.E.C. Gherla până la concurența sumei de 2.516,3 lei, avându-se în vedere că reclamantul C.I. a depus pentru P.I., la instituția bancară, suma de 3.375 lei, cu titlu de sultă (conform sentinței civile nr. 1356/2005 a Judecătorie Gherla), conform recipisei C.E.C. seria A nr. 2533601/02 din 14 noiembrie 2005, înființarea Popririi fiind comunicată debitorului P.I. la 5 iulie 2007. Întrucât C.E.C. Gherla nu a procedat la Poprirea sumelor de bani, executorul judecătoresc M.I.F. a solicitat Judecătoriei Gherla validarea Popririi. Prin sentința civilă nr. 1703/2007 din 19 decembrie 2007, pronunțată în dosarul civil nr. 2347/235/2007 al Judecătoriei Gherla, s-a admis, în parte, cererea formulată de organul de executare – B.E.J. M.l.F. și s-a validat Poprirea înființată de organul de executare la 5 iulie 2007 în dosarele execuționale nr. 83/2006 și 14/2007 pentru suma de 1508,3 lei, obligându-se terțul Poprit – C.E.C. Gherla să plătească creditorului C.I. suma de 808 lei și Biroului executorului judecătoresc M.l.F. suma de 700 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare nerecuperate.
De la data introducerii acțiunii și până la pronunțarea hotărârii judecătorești, sumele de bani datorate de debitorul P.I. față de C.I. și B.E.J. M.l.F. s-au diminuat de la suma de 2.516,3 lei, avându-se în vedere că la 18 iunie 2007 executorul judecătoresc a dispus și Poprirea veniturilor realizate de P.I., în calitate de salariat, de la SC S. SA Gherla.
Se reține totodată că, pe baza hotărârii judecătorești, P.I. poate solicita la C.E.C. Gherla predarea diferenței de bani până la suma de 3.375 lei, astfel că executorul judecătoresc M.l.F. nu a produs vreo vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Referitor la ofițerii de poliție P.V., S.C., B.C.I., D.S.R., M.l.S., O.M.E., B.D. și T.S.M., în sarcina acestora nu se pot reține infracțiunile de purtare abuzivă, vătămare corporală, vătămare corporală gravă și distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 250 alin. (3) C. pen., art. 181 C. pen., art. 182 C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen.
Participarea acestora la evacuarea pârâților P.I. și P.C. din imobilul situat în satul Nima, județul Cluj, din 4 iulie 2007, s-a realizat în mod legal, conform art. 5805 C. proc. civ., și pe baza unui instructaj efectuat de șeful Poliției Municipiului Gherla, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de comanda organului de poliție.
Opunându-se evacuării, P.I. a electrificat gardul împrejmuitor al imobilului, s-a înarmat cu o secure și cu o bâtă și a adresat amenințări grave asupra vieții și integrității corporale a executorului judecătoresc și polițiștilor în situația în care vor proceda la executarea sentinței civile nr. 1334/2006 a Judecătoriei Gherla, tulburând grav ordinea și liniștea publică. S-a solicitat intervenția reprezentanților SC E. SA Cluj, Filiala Gherla, Sucursala Gherla, care au întrerupt curentul electric pe rețeaua stradală de la postul de transformare. Agentul șef principal de poliție B.D. a pătruns în curtea imobilului pentru executarea silită a hotărârii judecătorești, moment în care a fost atacat de P.I., înarmat cu bâtă și secure. Polițistul a primit o lovitură puternică în cap cu bâta, care s-a rupt, și, în cădere, l-a prins în brațe pe făptuitor. Fiind înarmat cu securea, P.I. și a continuat atacul, intenționând să aplice lovituri polițistului, creându-se un pericol iminent de vătămare gravă a vieții polițistului. Pentru a înlăturat atacul material, direct, imediat și injust, comis de P.I., numitul B.D. a prins mâna înarmată a agresorului, moment în care subcomisarul de poliție P.V., agentul șef adjunct de poliție B.C.I. și agentul șef de poliție T.S.M. au intrat în curtea imobilului, l-au imobilizat pe P.I., care intenționa să-și continue atacul asupra polițistului B.D. și l-au deposedat de secure. În momentele imediat următoare, în curte au pătruns și ceilalți polițiști și, astfel, s-a realizat imobilizarea lui P.I. În timpul imobilizării, P.I. l-a lovit cu pumnul în piept pe agentul șef adjunct de poliție B.C.I., l-a prins de picior pe subcomisarul de poliție P.V., zgâriindu-l la mâna stângă și le-a rupt pantalonii de uniformă. În cadrul acestei acțiuni, P.I. a suferit leziuni corporale vindecabile în 12-14 zile.
Ultrajul cu violență comis de P.I. și atacul realizat de această persoană înarmată cu bâtă și secure, au determinat apărarea realizată de B.D. și ceilalți polițiști, astfel că acțiunile acestora nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută și pedepsită de art. 250 alin. (3) C. pen., iar apărarea polițiștilor, care a produs vătămarea corporală a subiectului activ al infracțiunilor de ultraj (P.I.), constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare, prevăzută și pedepsită de art. 44 C. pen. Violența de care a dat dovadă P.I. este demonstrată și prin faptul că polițistul B.D. nu a reușit singur să imobilizeze pe făptuitor pentru a pune capăt atacului acestuia, fapt care a determinat intervenția întregului grup de polițiști care au participat la executarea silită pentru imobilizarea agresorului, acțiune în cadrul căreia P.I. a mai reușit să acționeze cu violență și asupra polițiștilor P.V. și B.C.I. Agentul șef principal de poliție B.D. a suferit leziuni corporale vindecabile în 9 zile.
Întrucât s-a acționat în stare de legitimă apărare, s-a apreciat că nu se mai impune o nouă examinare medico-legală a lui P.I., întrucât, chiar dacă acesta ar fi suferit leziuni corporale vindecabile peste 20 zile sau 60 zile (P.I. reclamă o atrofiere retiniana), fapta intimaților nu ar putea constitui infracțiune, fiind aplicabile prevederile art. 44 C. pen.
Atacul lui P.I. a fost de o asemenea intensitate, încât a fost necesară încătușarea acestuia. Actele și faptele comise de P.I. au fost înregistrate video de către agentul șef de poliție T.S.M., iar o copie a înregistrării se află depusă la acest dosar penal, ea fiind pusă la dispoziția procurorului de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla.
Prin conducerea la sediul Poliției Municipiului Gherla, în data de 4 iulie 2007, a lui P.I. și P.C. în vederea efectuării de cercetări referitoare la ultragierea polițiștilor și lăsarea copilului soților P. în satul Nima fără supravegherea părinților, nu s-a produs o punere în primejdie a vieții minorului sau o vătămare a integrității corporale a acestuia, neexistând vreo faptă de natură penală. Minorul a fost lăsat în grija sătenilor și tot în data, de 4 iulie 2007, la interval de câteva ore, P.C. s-a reîntâlnit cu fiul acesteia și a continuat întreținerea și îngrijirea lui.
Referitor la B.L.M. este de menționat că în sarcina acesteia nu se poate reține comiterea vreunei fapte penale (lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății), întrucât această persoană, în calitate de asistentă medicală în serviciul ordonat la Ambulanța Gherla și chemată la fața locului, la 4 iulie 2007, după ultragierea polițiștilor, a procedat la examinarea lui P.I. și, datorită comportamentului său agresiv, i-a administrat o injecție de calmare care nu i-a produs suferințe fizice sau psihice.)
Prin rechizitoriul nr. 1071/P/2007 din 9 iulie 2007, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, inculpatul P.I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea hotărârii judecătorești, ultraj (3 infracțiuni) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 271 alin. (1) C. pen., art. 239 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
În ceea ce privește susținerea petenților că în cauză se impunea ca organele judiciare să audieze toți făptuitori, în speța de fond a reținut că actele premergătoare nu au natura unor acte de urmărire penală, ci sunt doar verificări și investigații preliminare a căror efectuare nu este obligatorie pentru organele de cercetare, concluzie ce se desprinde evident din analiza dispozițiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen.
Aceste acte premergătoare au o natură sui generis și pot fi efectuate în vederea începerii urmăririi penale.
Caracterul neobligatoriu al acestor acte se desprinde și din interpretarea art. 228 alin. (1) C. proc. pen., care prevăd că organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 cu excepția celei de la lit. b1). Este așadar evident că pe de-o parte, organul de urmărire penală poate dispune începerea urmăririi penale bazându-se doar pe actul de sesizare, iar pe de altă parte, dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare rezultă unul din cazurile de împiedicare arătate, organul de cercetare penală este obligat să propună neînceperea urmăririi penale.
Ca atare, organele de poliție și procurorul într-o primă fază a cercetărilor au obligația de a verifica dacă este cazul să se înceapă sau nu urmărirea penală, iar în acest sens dacă apreciază ca fiind necesar efectuează și acte premergătoare în cazul în care din actul de sesizare nu se poate stabili o concluzie în acest sens. În nici un caz însă actele premergătoare nu au natura și conținutul actelor de cercetare și urmărire penală, conținutul actelor premergătoare nu este descris de lege și în materia lor nu pot fi extinse și aplicate, dispozițiile procedurale care guvernează urmărirea penală.
Ca atare, examinând legalitatea soluției procurorului nu are nici o relevanță împrejurarea că nu s-a procedat la efectuarea unei noi examinări medico-legale a petentului P.I. și nu s-a procedat la audierea petenților și a tuturor făptuitorilor.
În mod corect s-a apreciat că în sarcina făptuitorului M.I.F. nu se poate reține infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și distrugere prevăzută de art. 246 și 217 C. pen., întrucât acesta în calitate de executor judecătoresc a procedat la evacuarea silită a petenților P.I. și P.C. din imobilul situat în satul Nima, jud. Cluj, potrivit sentințelor civile 1356/2005 și 1334/2006 ale Judecătoriei Gherla. Procedura realizării evacuării a fost consemnată în procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la 4 iulie 2007, împrejurare în care nu s-a procedat la distrugerea sau degradarea bunurilor ce aparțineau petenților.
În ceea ce privește infracțiunile de purtare abuzivă, vătămare corporală, vătămare corporală gravă și distrugere prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., art. 181 C. pen., art. 182 C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., pentru care petenții au formulat plângere împotriva polițiștilor P.V., S.C., B.C.I., D.S.R., M.l.S., O.M.E., B.D. și T.S.M. în mod corect s-a apreciat că nu pot fi reținute aceste infracțiuni. Astfel, participarea făptuitorilor la evacuarea petenților a fost realizată potrivit dispozițiilor art. 5805 C. proc. civ., în baza unui instructaj de șeful poliției municipiului Gherla, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit în cauză.
Opunându-se evacuării, petentul P.I. a electrificat gardul împrejmuitor al imobilului, s-a înarmat cu o secure și cu o bâtă, și a adresat amenințări grave la adresa executorului judecătoresc și a polițiștilor în situația în care se va proceda la executarea sentinței civile 1334/2006 a Judecătoriei Gherla. A fost necesară intervenția reprezentanților SC E. SA Cluj care au întrerupt curentul electric pe rețeaua stradală, iar apoi agentul șef principal de poliție B.D. a pătruns în curtea imobilului, moment în care a fost atacat de petent.
Atacul exercitat de petent a determinat și intervenția celorlalți făptuitori, însă acțiunile întreprinse de aceștia nu se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. și nici ale infracțiunilor prevăzută de art. 181 respectiv 182 C. pen.
Astfel, potrivit dispoziției art. 20 din dispoziția 112/2000 a M.l. privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare de către polițiști, aceștia pot proceda la încătușare pentru imobilizarea persoanelor agresive a urmăriților, reținuților și arestaților în măsura în care aceștia se manifestă agresiv și se opun măsurilor legale luate de polițiști, iar opunerea nu poate fi înfrântă în alt mod.
De asemenea, potrivit dispoziției art. 31 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române în realizarea atribuțiilor ce-i revin potrivit legii, polițistul este investit cu exercițiul autorității publice, având dreptul de a legitima și a stabili identitatea persoanelor ce încalcă dispozițiilor legale, de a conduce la sediul poliției pe cei care prin acțiunile lor periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, iar în cazul nerespectării dispozițiilor date de către polițist, acesta este îndreptățit să folosească forța.
Prin prisma acestor dispoziții legale, făptuitorii erau îndreptățiți să procedeze la imobilizarea petentului care se opunea executării. Este real că potrivit art. 3 din C.E.D.O. „nimeni nu poate fi supus torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, iar atunci când un individ este privat de libertate sau în general intră în contact cu agenții forțelor de ordine, utilizarea forței fizice asupra sa, atunci când aceasta nu este determinată de comportamentul acestuia, aduce atingere demnității umane și constituie în principiu o încălcare a dreptului garantat de art. 3”.
În cauză, petentul a suferit o vătămare corporală ca urmare a faptului că a fost necesară intervenția forțelor de ordine raportat la atitudinea violentă manifestată de acesta, însă aceste acte nu se circumscriu sferei de aplicare a art. 3 C.E.D.O., fiind necesar ca relele tratamente să atingă un anumit nivel pentru a putea fi incluse în sfera de aplicare a art. 3, evaluarea acestui nivel fiind apreciată prin raportare la toate circumstanțele cazului cum ar fi durata tratamentelor și în anumite situații sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs petiționarii P.I., P.C. și P.R., solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării, admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivele scrise și în susținerea orală se invocă faptul că rezoluția procurorului și sentință atacată se fundamentează pe două declarații și anume cea dată de făptuitorul M.I.F. și a petiționarului P.I.
Nu se motivează, susțin petiționarii, starea de legitimă apărare, impunându-se audierea făptuitorilor indicați în plângerea formulată.
De asemenea, s-a criticat faptul că, deși s-a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a se stabili leziunile suferite de petiționarul P.I., această probă nu a fost administrată.
Se susține că în mod nefondat s-a făcut referire la rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a petiționarului P.I., înlăturându-se, în această modalitate, prezumția de nevinovăție.
În fine, se apreciază că activitatea desfășurată de executorul judecătoresc și de organele de poliție a fost una ilicită, contrară regulilor cuprinse în Manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate de petiționarii P.I., P.C. și P.R. în conformitate cu dispozițiile art. 38514 C. proc. pen., raportat la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Scopul urmărit de legiuitor, prin efectuarea actelor premergătoare este acela de a verifica informațiile prezentate de părțile vătămate sau deținute de autoritățile judiciare, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitatea faptică.
Totodată, actele premergătoare pot conduce în anumite cauze, la necesitatea începerii urmăririi penale, iar în altele, dimpotrivă, să se constate existența uneia sau a unor cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Prin urmare, actele premergătoare trebuie să conducă doar la concluzia că este necesară sau că nu este justificată începerea urmăririi penale.
Acestea sunt facultative, ele pot fi limitate de către organul de urmărire penală, situându-se, înainte de declanșarea procesului penal, fiind doar acte de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale, astfel încât este inadmisibil, ca în această fază, să se poată administra probe astfel cum sunt reglementate în Partea generală – Titlul IV C. proc. pen.
Din această perspectivă, în cauza dedusă judecății, actele premergătoare efectuate au condus la concluzia că nu sunt elemente de natură a putea reține în sarcina făptuitorilor săvârșirea vreunei fapte penale și prin urmare, s-a constatat imposibilitatea începerii urmăririi penale față de aceștia.
Rezultă că, prin sentința civilă nr. 1356/2005 din 23 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosarul nr. 1259/2005, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții C.I. și M.R. împotriva pârâtului P.I., dispunându-se, printre altele, ieșirea din indiviziune asupra mesei succesorale după defuncta C.E., a moștenitorilor acesteia, prin atribuirea definitivă a imobilului, reclamanților C.I. și M.R.
Prin decizia penală nr. 443/ A din 24 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 1601/2006, a fost modificată, în parte, sentința civilă 1356 din 23 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Gherla, fiind însă menținută dispoziția privind atribuirea imobilului reclamanților C.I. și M.R.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1890 din 7 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 3417/33/2006, fiind respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.I.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1334 din 10 noiembrie 1006, pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosarul nr. 1034/235/2006, s-a dispus admiterea acțiunii reclamanților C.I. și M.R., dispunându-se evacuarea pârâților P.I. și P.C. din imobilul situat în comuna Mintiul Gherlii, sat Nima, județul Cluj.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia nr. 750/ R din 16 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1034/235/2006.
În raport de aceste hotărâri definitive și irevocabile, făptuitorii C.I. și M.R. au solicitat executorului judecătoresc M.I.F., punerea lor în executare în condițiile prevăzute de art. 372 și art. 578 C. proc. civ., rezultatul fiind evacuarea, la data de 4 iulie 2007 a petiționarilor P.I. și P.C. din imobilul situat în satul Nima, județul Cluj.
Astfel cum se reține și în hotărârea instanței de fond, executarea hotărârilor judecătorești s-a realizat în condițiile legii, neputându-se reține în sarcina făptuitorilor săvârșirea vreunei fapte penale.
Atitudinea petiționarului P.I., electrizând gardul împrejmuitor al imobilului, înarmându-se cu o secure și cu o bâtă, adresând amenințări la adresa executorilor judecătorești și a organelor de poliție, a determinat intervenția organelor de poliție care au procedat la imobilizarea acestuia și deposedarea sa de sabia pe care a folosit-o în timpul atacului.
În atare condiții, administrarea eventualelor probe pot fi solicitate în cadrul procesului penal în care petiționarul P.I. are calitatea de inculpat, în acest cadru putându-se invoca starea de legitimă apărare, condiția proporționalității, prezumția de nevinovăție, audierea martorilor.
Ca regulă generală, în orice litigiu părțile au interese contrarii. Pronunțarea de către autoritatea judiciară a unei soluții în detrimentul uneia dintre părți nu conduce, în mod obligatoriu, la concluzia îndeplinirii defectuoase a îndatoririlor de serviciu, prin care ar fi lezate interesele legale ale persoanei astfel cum au susținut petenții.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt temeiuri pentru desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Totodată, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de prima instanță este motivată în fapt și în drept.
Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.I., P.C. și P.R.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.I., P.C. și P.R. împotriva sentinței penale nr. 107 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2009.