Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., la data de 7 septembrie 2007, Asociația Ș. Rădășeni a solicitat tragerea la răspundere penală a membrilor Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava – O.O., B.A.Șt., P.D., P.G.M., M.V., B.I., L.M., L.P.P., S.R., P.S.A., M.O., G.A., B.D. și S.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen. și neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.
În susținerea plângerii, reprezentantul persoanei juridice Ș., vicepreședintele C.T., a arătat că prin activitatea desfășurată de C.J.A.F.F. Suceava care nu a soluționat problema proprietății, a încălcat mai multe dispoziții legale, prejudiciind interesele persoanelor vătămate.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, plângerea petiționarei fiind trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25 septembrie 2007, prin rezoluția nr. 469/P/2007 din 23 iunie 2008 a dispus, conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții O.O., B.A.Șt., P.D., P.G.M., M.V., B.I., L.M., L.P.P., S.R., P.S.A., M.O., G.A., B.D. și S.G.
Pentru a dispune astfel, parchetul a reținut în esență, următoarele:
Prin Ordinul nr. 348 din 30 august 2005 s-a reorganizat Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, în compunerea acesteia intrând și intimații față de care s-a formulat plângere penală.
În ceea ce privește regimul juridic al terenurilor revendicate de Asociația Ș. se reține că, în cursul anului 1962, terenurile aparținând mai multor cetățeni din 11 localități au fost preluate de fostele C.A.P.-uri, terenuri care în anul 1974 au trecut în administrarea unităților piscicole de stat Suceava și Botoșani.
Prin hotărârea Consiliului de miniștri nr. 1359 din 01 noiembrie 1974 s-a hotărât scoaterea unor terenuri din producția agricolă în vederea realizării unor unități piscicole, hotărâre care a stat la baza emiterii Decretului prezidențial nr. 133/1976, astfel că suprafața de 305.350 mp situată în județul Suceava și aflată sub luciul de apă a trecut în domeniul public al statului.
După apariția Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a validat prin hotărârile nr. 8733, 8741, 8743 și 8744 din 7 decembrie 1993 recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenurilor mai multor cetățeni din localitățile Bosanci, Horodniceni, Moara și Rădășeni, aceștia fiind considerați acționari la SC P. SA Fălticeni.
Prin decizia civilă nr. 1290 din 7 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, în dosarul nr. 10227/2001, s-a constatat, printre altele, nulitatea absolută a hotărârilor nr. 8733, 8741, 8743 și 8744 din 7 decembrie 1993 date de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, dispunându-se trimiterea cauzei spre soluționare acestei comisii.
S-a constatat, în esență, că această comisie și-a depășit atribuțiile, impunându-se a stabili, conform art. 32 din Hotărârea nr. 131/1991, care sunt suprafețele de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, care este societatea comercială în administrarea căreia se află terenul, numărul de acțiuni primite de beneficiari împreună cu suprafața de teren atribuită efectiv.
După rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 1290 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Suceava, foștii proprietari ai terenurilor nu au mai beneficiat de dividende, încheind contracte de arendă cu SC P. SA până când unitatea piscicolă a intrat în faliment.
Conformându-se dispozițiilor instanței de judecată, Prefectura județului Suceava, prin reprezentanții săi legali, a purtat discuții cu reprezentanții foștilor acționari stabilind, de comun acord, încheierea contractelor de arendă cu SC P. SA Fălticeni, măsură care a fost acceptată și de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului.
De asemenea, autoritatea teritorială a îndrumat și cele 11 comisii locale de fond funciar, în sensul promovării unor acțiuni în justiție pentru clarificarea situației juridice a suprafețelor de teren de sub luciul de apă.
Aceeași comisie a făcut demersuri la Autoritatea națională pentru restituirea proprietăților în scopul restituirii terenurilor pentru aproximativ 1800 persoane din cele 11 unități administrativ-teritoriale ale căror terenuri se află sub luciul de apă la SC P. SA Fălticeni.
În fine, reține procurorul, că acțiunile întreprinse de comisia județeană au fost comunicate Asociației Ș. Rădășeni, precizându-se, printre altele, faptul că terenurile nu pot face obiectul restituirii dreptului de proprietate, în același sens pronunțându-se și instanțele de judecată.
Împotriva rezoluției procurorului, petiționara Asociația Ș. Rădășeni a formulat plângere, iar prin rezoluția nr. 761/II/2/2008 din 14 august 2008 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., petiționara a formulat plângere la Tribunalul Suceava, iar ulterior, Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 30 din 21 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 6263/86/2008, a dispus declinarea competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere faptul că intimatul O.O. a dobândit calitatea de senator urmare alegerilor parlamentare desfășurate la 30 noiembrie 2008.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând plângerea petiționarei, Asociația Ș. SA Rădășeni, în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen., „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.”
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, legea procesual penală a determinat regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.
Astfel, organul de urmărire penală, sesizându-se din oficiu sau urmare a unei plângeri, are obligația de a efectua acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege. În situația în care actele premergătoare nu confirmă existența infracțiunii sau a infracțiunilor cu care organul de urmărire penală a fost sesizat, acesta dispune neînceperea urmăririi penale.
Examinând cauza prin prisma actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată că nu există indicii din care să rezulte că intimații au săvârșit faptele reținute în plângerea petiționarei.
Infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, petiționara făcând referire în plângerea formulată la infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen., sub aspectul laturii obiective se caracterizează printr-o acțiune și uneori într-o inacțiune, prin acestea aducându-se atingere unui organ sau instituții de stat ori publice, putând fi însoțite, în anumite cazuri și de o vătămare a intereselor legale vreunei persoane.
Sub aspectul formei de vinovăție, în cazul acestor infracțiuni, legea prevede ca regulă, intenția, infractorul dându-și seama de natura și urmările faptei sale și le urmărește sau le acceptă, culpa fiind posibilă doar în cazul infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen.
În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că membrii Comisiei județene Suceava de aplicare a Legii nr. 18/1991, și-au exercitat atribuțiile în condițiile legii fără a urmări cauzarea unui prejudiciu.
Împrejurarea că măsurile dispuse de comisie, constituită în condițiile legii, nu au satisfăcut interesele petiționarei, nu constituie indicii de natură a putea reține săvârșirea de către intimați a vreunei fapte penale.
Pe de altă parte, organul de urmărire penală, sesizat fiind cu plângere penală, nu este ținut de încadrarea juridică dată faptelor de către cel care sesizează ci, în raport de actele premergătoare efectuate, stabilește încadrarea juridică a acestora, pronunțând hotărârea pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea formulată de petiționara SC Ș. SA Rădășeni împotriva nr. 469/P/2007 din 23 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Se va menține rezoluția atacată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara Asociația Ș. Rădășeni, prin reprezentant C.T. împotriva rezoluției nr. 469/P/2007 din 23 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționara la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.