Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 140 din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC U.S.A. SA Brașov împotriva rezoluției din 12 martie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 270/P/2006 și împotriva rezoluției din 15 octombrie 2004 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 2187/P/2004, privind pe intimata B.G.
Prin aceeași sentință a luat act de retragerea plângerii formulate de petenta SC O. SRL Brașov împotriva rezoluției, din 12 martie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 270/P/2006 și împotriva rezoluției din 15 octombrie 2004 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 2187/P/2004, privind pe intimata B.G.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petentele au formulat plângere penală împotriva intimatei B.G., întrucât aceasta, în calitate de avocat ar fi săvârșit infracțiunile prevăzută de art. 215, 292 C. pen. și art. 13 din Legea nr. 87/1994, deoarece a reprezentat în fața instanțelor judecătorești mai mulți angajați ai SC U.S.A. SA, aflați în litigiu de muncă cu societatea, fără a avea împuternicire de la aceștia și fără a le elibera chitanțe pentru sumele de bani încasate.
Prin rezoluția din 15 octombrie 2004 dispusă în dosarul nr. 2187/P/2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita B.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3), art. 292 C. pen. și art. 13 din Legea nr. 87/1994, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Prin rezoluția din 12 martie 2007 dispusă în dosarul nr. 270/P/2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. j) și d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita B.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 10, 11, 12 din Legea nr. 87/1994, republicată, întrucât există autoritate de lucru judecat (aceeași faptă de evaziune fiscală a fost sesizată de persoana vătămată în dosar nr. 2187/P704).
Prin aceeași rezoluție s-a dispus și neînceperea urmăririi penale față de numita B.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., întrucât nu sunt date și indicii cu privire la existenta faptei.
S-a mai reținut de instanța de fond că din materialul probator administrat în cauză, s-a constatat că nici una din faptele reclamate nu corespunde realității.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționara SC U.S.A. SA Brașov, fără a arăta, în scris motivele pentru care înțelege să formuleze recurs împotriva sentinței penale nr. 140/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba - Iulia și fără a se prezenta în instanță pentru a le indica și susține.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluția pronunțată este legală și temeinică, fără a se fi dovedit în nici un fel săvârșirea vreunei fapte penale de către intimată.
În acest sens, în mod corect s-a reținut că fapta imputată intimatei de a fi reprezentat în fața instanțelor judecătorești mai mulți angajați ai SC U.S.A. SA, aflați în litigiu de muncă cu societatea, fără a avea împuternicire de la aceștia și fără a le elibera chitanțe pentru sumele de bani încasate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, întrucât s-a dovedit că între părți s-a încheiat contract de asistență juridică nr. 14 din 14 ianuarie 2002, la care s-a anexat un tabel nominal cu numele, adresa și semnăturile celor 118 angajați, care și-au dat acordul să fie reprezentați. Pentru onorariul în sumă de 200.000 lei ROL de persoană, s-au eliberat chitanțe.
De asemenea, se constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, iar în actualul stadiu, recurenta nu a depus motivele de recurs, și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a le indica și susține, motive pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.
Față de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC U.S.A. SA Brașov împotriva sentinței penale nr. 140 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.