Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 279 din 7 martie 2008, Tribunalul București, secția a ll-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V.A., la o pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioada de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 17 raportat la art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,20 grame heroină, în vederea distrugerii, rămasa în urma efectuării probelor de laborator.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, au fost confiscate 10 comprimate și 0,47 grame methadona, iar conform art. 18 din Legea nr. 143/2000 lit. a), s-a dispus folosirea acestei substanțe în scop profilactic, în unități medicale de specialitate.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 100 lei - onorariul avocatului din oficiu - s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut că, la data de 28 august 2007, în urma unui denunț formulat de numitul M.T.R., s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului M.V.A., cu privire la vânzarea de droguri de mare risc.
În prezența martorului asistent B.A., au fost consemnate în proces-verbal seriile mai multor bancnote, pentru suma de 100 lei, sumă pusă la dispoziția denunțătorului pentru efectuarea tranzacției.
Sub supravegherea organelor de anchetă și a martorilor asistenți, denunțătorul l-a contactat telefonic pe inculpat de la numărul la numărul, dar nu l-a găsit, ulterior inculpatul contactându-l și stabilindu-i un loc de întâlnire vis-a-vis de magazinul „P.", situat în sector 2.
După percheziționarea corporală a denunțătorului și înmânarea sumei de 100 lei de către anchetatori, denunțătorul s-a deplasat la locul de întâlnire, iar aici i-a spus inculpatului că vrea să cumpere două doze de heroină, contra sumei de 100 lei, înmânându-i totodată și suma pusă la dispoziție.
După primirea banilor, inculpatul s-a deplasat la o casă de schimb valutar, unde a schimbat bancnotele primite cu altele, apoi s-a deplasat la adresa, mergând la apartamentul 344 de la etajul 2, unde a fost primit de numita C.G.I. Aceasta, la solicitarea inculpatului, i-a dat două doze de heroină, după care inculpatul s-a deplasat la denunțător, împreună deplasându-se la blocul 4 de la nr. 43.
Intervenind organele de poliție, inculpatul a înghițit cele două doze heroină, dar la sediul poliției acesta Ie-a regurgitat.
În urma percheziției autorizate la locuința unde se afla C.G.I., a mai fost găsită o persoană (proprietarul garsonierei), dar și suma de 473 lei, un blister inscripționat Sintalgon, 13 seringi ce prezentau urme de folosință, o fiolă, 3 spatule, o folie din plastic. Pe o comodă, s-a mai găsit o fiolă ce prezenta urme de folosire, sub canapea o folie din plastic, iar într-o geantă a acesteia s-a găsit o seringă folosită.
S-a constatat că seriile bancnotelor ce formează suma de 473 lei nu corespund cu seriile bancnotelor puse la dispoziție denunțătorului și consemnate în procesul-verbal, Rapoartele de confiscare tehnico-științifică au pus în evidență că mijloacele materiale de probă ridicate la percheziția domiciliară sunt droguri (heroină) sau poartă urme de heroină.
Inculpatul, la urmărirea penală, a arătat că drogurile cumpărate le consuma împreună cu denunțătorul, apărare înlăturată de instanță, întrucât chiar dacă ar fi reală susținerea, această activitate intră în conținutul obiectiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în modalitatea procurării și oferirii altor persoane.
Inculpatul nu a fost audiat de instanța fondului, întrucât acesta nu s-a prezentat, deși a fost legal citat și instanța a luat toate măsurile procedurale pentru ca acesta să se prezinte la instanță.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar la individualizarea pedepsei, a avut în vedere gradul de pericol sporit al faptei, poziția procesuală sinceră la urmărirea penală, lipsa antecedentelor penale, reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.V.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel depuse în scris, inculpatul a susținut că nu i-a fost respectat dreptul la apărare, deoarece nu a fost asistat de un avocat la luarea declarației de către polițiști. în același timp, a recunoscut că și la luarea acestei declarații a fost un avocat, dar acesta a venit după ce inculpatul terminase de scris declarația.
În susținerea orală a apelului, inculpatul a solicitat achitarea, pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta penală nu există - întrucât între inculpat și denunțător era o relație de prietenie și ei consumau împreună droguri.
De asemenea, a susținut că în operațiunea de flagrant inculpatul nu a fost surprins în momentul înmânării, oferirii, distribuirii sau punerii în vânzare a drogurilor, pentru a fi vorba de trafic de droguri.
În concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul a mai susținut că a fost instigat de denunțător la comiterea faptei, situație în care se poate să-i fie aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, după schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
La audierea de către instanța de apel, inculpatul a declarat că a răspuns solicitării denunțătorului pentru a consuma împreună droguri, iar banii înregistrați i-a schimbat în alte bancnote pentru că știa de denunțător că mai colaborează cu poliția, dar și pentru că inculpatul mai avusese probleme cu poliția.
Prin decizia penală nr. 216 din 5 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.V.A. împotriva sentinței penale nr. 279 din 7 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de apel a constatat că niciuna dintre criticile aduse de inculpat sentinței, ori modului în care s-a desfășurat urmărirea penală și cercetarea judecătorească, nu este întemeiată.
Astfel, s-a reținut că, în cauză, urmărirea penală a început la 28 august 2007, față de inculpatul M.V.A., prin rezoluția nr. 1116/D/P/2007, iar declarațiile inculpatului sunt date la 28 august 2007, atât olograf, cât și pe formular tipizat, la D.I.I.C.O.T. - B.T.B.(filele 64-67 d.u.p.), în prezența apărătorului desemnat din oficiu, aceste declarații fiind semnate de acest avocat, cu delegație la fila 73.
Susținerea inculpatului, în sensul nerespectării dreptului la apărare s-a apreciat este întemeiată; la dosar existând și procesul verbal din 28 august 2007, ora 2330, prin care i se aduce la cunoștință învinuirea și dreptul de a fi asistat de un avocat (fila 63).
În privința criticii referitoare la greșita condamnare a inculpatului, s-a constatat că nu are un suport probator și este justificată de inculpat prin aceea că acesta și denunțătorul consumau împreună droguri, pe care și le procurau alternativ.
S-a constatat că instanța fondului a stabilit o temeinică situație de fapt, pe baza probelor administrate, coroborate cu declarația inculpatului, care recunoaște întocmai împrejurările faptice ale cauzei.
Așa cum a reținut și prima instanță, actul material al inculpatului s-a materializat prin cumpărarea a două doze de heroină de la C.G.I., pe care Ie-a vândut apoi denunțătorului M.T., contra sumei de 100 lei.
Din modul în care s-a efectuat plata drogurilor, rezultă că inculpatul și-a luat și măsuri de precauție pentru a nu fi prins. în acest sens, inculpatul - după ce a primit suma de bani de la denunțător, formată din bancnote înregistrate - a mers la o casă de schimb valutar și a preschimbat bancnotele primite, tocmai pentru a-și asigura reușita tranzacției, astfel cum justifică și el în declarația din apel, în sensul că știa că de denunțătorul colaborează cu poliția.
Faptul că inculpatul invocă neprinderea în flagrant în chiar momentul înmânării, oferirii, distribuirii sau a punerii în vânzare a drogurilor, s-a apreciat că nu poate afecta legalitatea constatării comiterii infracțiunii flagrante, inculpatul înghițind cele două doze de heroină, pe care Ie-a regurgitat după prindere și după ce a fost condus la secția de poliție, iar pe de altă parte, derularea operațiunii de prindere în flagrant a traficanților de droguri presupune momente succesive, scopul operațiunii fiind acela de a constata „la cald" efectuarea unei dintre modalitățile normative de infracțiuni, ceea ce în cauză s-a realizat.
S-a reținut că instanța de fond a cenzurat corect apărarea inculpatului în sensul că a oferit denunțătorului droguri pentru că ei consumau împreună, fiind îndeplinită cerința normativă a legii. Dar, nu poate fi vorba de modalitatea oferirii, pentru că inculpatul a primit o sumă de bani în schimbul drogurilor, bani pe care i-a schimbat și cu care a plătit numitei C.G. drogurile.
Temeiul achitării invocat, respectiv pentru că fapta nu există, presupune lipsa oricărui act material de modificare a mediului înconjurător, nefiind realizată niciuna dintre modalitățile normative ale infracțiunii imputate, ceea ce în cauză este contrar dovezilor produse.
Instanța de apel nu a reținut nici apărarea inculpatului, în sensul că a fost provocat și că probele au fost obținute ilegal, contrar art. 68 C. proc. pen.
În cauză, a fost formulat un denunț de către M.T.R.; ulterior, pentru materializarea celor denunțate, s-au desfășurat acte procesual penale, constatându-se comiterea faptei penale. Această apărare este de circumstanță, pentru că în substanța ei este contrazisă de faptul că cei doi se cunoșteau și inculpatul susține că ei consumau împreună droguri, dar denunțătorul arată că îi lăsa inculpatului „una din dozele cumpărate", la fiecare tranzacție, ceea ce nu poate conduce la concluzia că denunțătorul ori organele de poliție, prin actele întreprinse, l-au determinat pe inculpat să tranzacționeze droguri.
S-a reținut că nu poate fi primită nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în cea de deținere ilegală de droguri pentru consumul propriu. Inculpatul a desfășurat acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al traficului de droguri (contactarea de către denunțător, stabilirea întâlnirii, primirea banilor de la denunțător, cumpărarea drogurilor, plătirea către C.G., găsirea asupra inculpatului a celor două doze de heroină), iar nu în cele al infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Astfel că nici solicitarea de aplicare a unei sancțiuni administrative nu are suport.
În privința individualizării pedepsei, s-a apreciat că instanța de fond a dovedit clemență, stabilind pentru inculpat o pedeapsă sub minimul special, prin reținerea circumstanței prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., nejustificându-se o redozare a pedepsei, întrucât ar contraveni atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțelor reale ale cauzei, dar și necesității asigurării scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V.A.
Prin motivele de recurs formulate oral de apărătorul desemnat din oficiu, întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece se face vinovat doar de consum de droguri și nu de trafic de droguri, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei, care este prea severă, având în vedere că este necunoscut cu antecedente penate:
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele următoare:
Instanțele au efectuat o analiză judicioasă a probelor administrate și au reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii, din examinarea probatoriului existent rezultând în mod neîndoielnic că, la data de 28 august 2007, inculpatul a cumpărat două doze de heroină de la C.G.I., pe care Ie-a vândut apoi denunțătorului M.T.R., contra sumei de 100 lei.
Procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 49-52 d.u.p.), procesul - verbal de percheziție corporală (f. 15 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică nr. 332910 din 29 august 2007 (f. 84-94 d.u.p.), declarațiile martorului denunțător M.T.R. (f. 39-44 d.u.p.) și ale martorilor asistenți B.A. (f. 45-48 d.u.p.) și I.M. (f 23-28 d.u.p.) relevă săvârșirea faptei în modalitatea reținută de instanțe, activitatea inculpatului M.V.A. întrunind atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, critica privind schimbarea încadrării juridice a faptei fiind nefondată.
Înalta Curte apreciază, însă, ca fiiind fondată, solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel, conform art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Atingerea dublului scop, preventiv și educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.
Înalta Curte constată că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a recunoașterii unor efecte mai ample circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. reținute în favoarea acestuia, întrucât o pedeapsă privativă de libertate, dar într-un cuantum mai redus, este aptă să realizeze scopul preventiv și educativ, prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul M.V.A. împotriva deciziei penale nr. 216 din 5 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.
Se va casa, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 279 din 7 martie 2008 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, pe care o va reduce de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.V.A. împotriva deciziei penale nr. 216 din 5 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 279 din 7 martie 2008 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, pe care o reduce de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.