Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5/F din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul C.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 218/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
În cauză, petiționarul C.G. a solicitat efectuarea cercetărilor cu privire la intimata V.M. – notar public, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și fals intelectual, susținând că aceasta – cu ocazia întocmirii certificatului de moștenitor nr. 164 din 30 octombrie 2002, a consemnat nereal că singura moștenitoare a defunctului A.I. a fost soția sa, A.M., deși era de notorietate că la data de 1 iunie 1946, când acesta a decedat, mama sa era în viață.
Se susține că notarul public nu era competent să încheie acest act, întrucât ultimul domiciliu al defunctului era în Buftea și nu municipiul București.
Certificatul în cauză a fost folosit de N.M. în vederea susținerii cererii de restituire în baza Legii nr. 10/2001 a unui imobil situat în Predeal – aparținând SC C. SRL – situat în vila C., dobândit prin contract de vânzare-cumpărare de la SC P. SA.
În cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, procurorul a reținut că a intervenit prescripția. Conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., în raport de data săvârșirii faptelor – 30 octombrie 2002 – dispunând neînceperea urmăririi penale.
Procurorul a înlăturat susținerea petiționarului, în sensul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din Legea nr. 10/2001, limitele de pedeapsă majorându-se cu 2 ani în situația în care, fapta a fost comisă în cadrul procedurii de restituire a imobilelor – conform Legii nr. 10/2001, motivând că în speță nu este aplicabilă această agravantă, emiterea certificatului de moștenitor realizându-se în cadrul unei proceduri distincte și anume, instrumentarea de către notarul public a dosarului succesoral nr. 193/2002 privindu-l pe defunctul A.I.
Plângerea formulată de petiționar conform art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin rezoluția nr. 975/II/2 din 13 decembrie 2009.
Conform art. 2781 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Brașov, iar prin sentința penală nr. 5/F din 21 ianuarie 2009, aceasta a fost respinsă, ca nefondată.
S-a motivat că obținerea printr-o procedură succesorală notarială a certificatului de moștenitor – nu face parte din categoria celor care intră în procedurile de restituire, având caracterul unui act prealabil acestei proceduri, ce face dovada calității procesuale active a petiționarului, actul în sine nefiind suficient pentru a îndreptăți persoana în cauză a solicita drepturile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și nu îi atribuie calități de persoană îndreptățită.
Ca atare, soluția procurorului, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faptele reclamate fiind prescrise - este temeinică și legală.
Recursul declarat de petiționarul C.G. împotriva sentinței este nefondat.
Conform dispozițiile art. 289 C. pen., infracțiunea de fals intelectual se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. cu pedeapsă de la 6 luni la 3 ani.
Dispozițiile art. 122 C. pen. prevăd că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoanele fizice este, în cazul pedepselor pentru cele două infracțiuni enunțate, de 5 ani, lit. d) din text, în cazul pedepsei închisorii mai mari de 1 an – dar care nu depășește 5 ani.
Cum faptele reclamate s-au comis la 30 octombrie 2002, termenul de prescripție s-a împlinit la 30 octombrie 2007.
Susținerea petiționarului, potrivit căreia, în situația în care actele ce atestă calitatea de moștenitor în vederea restituirii imobilului conform Legii nr. 10/2001 – și care nu reprezenta realitatea – pedepsele se majorează cu 2 ani - și, ca urmare, nu a intervenit prescripția, este nefondată.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001, constituie infracțiune:
– emiterea deciziei sau a dispoziției de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calității de moștenitor a fostului proprietar sau, după caz, a calității de asociat a persoanei juridice proprietară a imobilului;
- emiterea deciziei sau a dispoziției de restituire în lipsa dovezilor privind îndreptățirea persoanelor juridice prevăzute la art. 3 lit. c) de a obține măsuri reparatorii;
- emiterea deciziei sau a dispoziției conținând propunerea de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a dispozițiilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, întocmite în limita înscrisurilor prevăzute la alin. (1) și (2).
Potrivit art. 37 din lege, dacă infracțiunea prevăzută la art. 288-293 C. pen., sunt săvârșite în cadrul procedurilor de restituire, enumerate, minimul și maximul pedepsei închisorii se majorează cu 2 ani.
Textul se referă la situațiile în care se folosesc acte false, flagrante, ce nu reflectă realitatea, în scopul obținerii drepturilor conferite de Legea nr. 10/2001, iar în speță se susține că certificatul de moștenitor nu cuprinde toți moștenitorii defunctului A.I., pe care, de altfel, notarul nu avea cum să-i cunoască, iar actul emis este un act prealabil procedurii de restituire la care se referă art. 37 din Legea nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, în mod temeinic și legal, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de petiționarul C.G., în cauză existând o cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale.
Conform dispozițiile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, nefiind îndeplinite motivele de casare ce pot fi examinate din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.G. împotriva sentinței penale nr. 5/F din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2009.