Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 26 iunie 2008 petiționarul O.V. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de Ministrul Internelor și Reformei Administrative - C.D. - și chestorului de poliție - C.M. -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248/1 C. pen.
În esență, în motivarea plângerii sale, petiționarul a arătat că aceștia in calitate de funcționari publici nu i-au răspuns conform prevederilor legale, la solicitările sale privind cele trei petiții adresate. A susținut că domnul C.D. a repartizat spre soluționare doua petiții chiar chestorului de politie C.M., pe care petiționarul îl reclamase anterior ca nu îi comunicase numele si gradele profesionale ale ofițerilor care au întocmit raportul și au formulat concluziile în urma unui control efectuat în perioada iulie august 2007. A mai susținut că prin necomunicarea datelor solicitate i-au fost încălcate in mod grav drepturile cetățenești, in ceea ce privește prezumția de nevinovăție si liberul acces la justiție, pentru a putea dovedi netemeinicia acuzațiilor aduse in raportul întocmit de către ofițerii Corpului de Control al Ministrului Internelor si Reformei Administrative, compartiment condus de către Chestorul de Politie, C.M..
Prin rezoluția nr. 867/P/2008 din 27 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de D.C. - Ministrul Internelor și Reformei Administrative și C.M. - chestor de poliție - față de care au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248/1 C. proc. pen. S-a mai motivat că în cauză nu sunt elemente privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nici în formă simplă și, în consecință, nici în cea calificată, întrucât chestorul de poliție C.M. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corect, a răspuns cererilor adresate de O.V., conform dispozițiilor legale. De asemenea, față de ministrul MIRA, D.C., împrejurarea că nu a răspuns sub semnătură proprie cererilor adresate direct de O.V., nu constituie o faptă ce intră în sfera ilicitului penal atât timp cât aceste solicitări au fost direcționate și soluționate de compartimentul de resort din cadrul MIRA, conform organizării interne.
Prin rezoluția nr. 12137/08/7/11/2/2009 din 12 ianuarie 2009 procurorul șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a respins ca neîntemeiată plângerea numitului O.V. împotriva soluției dispuse prin rezoluția nr. 867/P/2008 din 27 noiembrie 2008 , cu motivarea că nu există date sau indicii în sensul comiterii vreunei fapte infracționale de către persoanele individualizate în cuprinsul plângerii petentului, aceștia îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în spiritul legii, fără a vătăma sau îngrădi interesele legale ale petiționarului și a apreciat ca legală și temeinică, soluția de neurmărire penală dispusă în dosarul nr. 867/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Împotriva rezoluției nr. 867/P/2008 din 27 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen legal, petiționarul O.V. a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., arătând în motivarea acesteia, că rezoluțiile date nu sunt legale și temeinice, întrucât faptele au fost greșit încadrate în art. 248/1 C. proc. pen., a fost omis in mod voit esența cererii sale, respectiv comunicarea de către cei doi făptuitori a numelor și gradelor profesionale ale ofițerilor care au întocmit raportul, ambele rezoluții fac referire la faptul ca Raportul Corpului de Control al Ministrului Internelor si Reformei Administrative a fost clasificat in clasa de secretizare "secret de serviciu". în ceea ce privește afirmațiile privind datele solicitate de petiționar, conform art. 12 din Legea nr. 544/2001, a susținut că din cele doua rezoluții au fost înlăturate afirmațiile petiționarului, ca fiind nefondate. De asemenea, a mai susținut că în cazul ambelor rezoluții nu se face o distincție între posibilitățile legale și reale pe care le are pentru a-și apăra reputația profesională, atunci când era ofițer de politie si in prezent când este pensionar.
Plângerea formulată în cauză este nefondată și urmează a fi respinsă, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările din dosar precum și argumentele aduse de organul de urmărire penală, se constată că, într-adevăr, în cauză intimații D.C. - Ministrul Internelor și Reformei Administrative și C.M. - chestor de poliție nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor publice nici în formă simplă și nici în formă calificată, întrucât nu există niciun fel de date, indicii și dovezi în sensul săvârșirii acestei infracțiuni de către intimați.
Față de probele administrate, rezultă că intimații și-au exercitat în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că, nu există infracțiunea reclamată, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice.
Susținerea petiționarului că faptele au fost încadrate greșit în dispozițiile art.248/1 C. proc. pen. nu poate fi primită, întrucât, este evident o eroare materială în sensul că s-a consemnat în rezoluția atacată art. 248/1 C. proc. pen. în loc de art. 248/1 C. pen., ceea ce nu este de natură să producă consecințe juridice, fiind evident o eroare materială.
Referitor la celelalte susțineri ale petiționarului, instanța constată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus o soluție legală și temeinică, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva intimaților D.C. - Ministrul Internelor și Reformei Administrative și C.M. - chestor de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate în plângere. Soluțiile adoptate de procuror în temeiul art. 275-278 C. proc. pen. s-au făcut cu respectarea acestor dispoziții, petiționarul înțelegând să valorifice criticile și nemulțumirile față de acestea, prin exercitarea unui control judiciar efectuat de instanța, conform dispozițiilor legale.
Îndeplinirea de către intimați a atribuțiilor de serviciu, în lipsa unor elemente de natură a-le pune la îndoială buna credința nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale, aceasta fiind condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni. Totodată, trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 2781 alin. (8) lit a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea ca nefondată și va menține rezoluția atacată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul O.V. împotriva rezoluției nr. 876/P/2008 din 27 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată, în ședință publică, azi 26 mai 2009.