Asupra plângerilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 noiembrie 2006, prin rezoluția nr. 3480/2006 a Secției Parchetelor Militare, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul militar lt.col. (r) S.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.
De asemenea, prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de civilii N.A. (procuror), N.S.O. și N.G.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 alin. (1) și (2) C. pen., cu motivarea că fapta nu există.
Prin rezoluția nr. 8/P/2006 din 19 aprilie 2007 a Secției Parchetelor Militare, s-a dispus admiterea plângerii numiților M.M.S., S.E.I. și C.I. formulată împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în dosarul nr. 8/P/2006, infirmarea soluției și continuarea cercetărilor în cauză.
Ulterior, la data de 29 octombrie 2008, prin ordonanța nr. 8/P/2006 a Secției Parchetelor Militare s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției de urmărire penală și criminalistică, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 610 din 20 iunie 2007, prin care s-a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. III alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 356/2006.
Pe rolul Secției de urmărire penală și criminalistică dosarul a fost înregistrat sub nr. 1558/P/2008.
La data de 29 ianuarie 2009, prin rezoluția nr. 1558/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procuror militar colonel (r) S.G., procuror N.A., N.G.A.M. și N.S.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., respectiv art. 259 alin. (1) și (2) C. pen., cu motivarea că „faptele s-au prescris".
La data de 5 martie 2009, pe rolul Secției resurse umane și documentare - Biroul registratură generală, arhivă și grefa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost înregistrate sub nr. 2413/1267/II/2/2009 și nr. 2411/ 1265/ 11/2009 plângerile numiților N.G.A.M., N.S.O. și N.A. formulate „împotriva rezoluției nr. 1558/P/2008 ... prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale ... pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 259 alin. (1) și (2) C. pen. - în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și art. 10 lit. g) C. proc. pen., raportat la art. 121 - 122 lit. g) C. pen., rezoluție apreciată ca fiind „netemeinică și nelegală".
În finalul plângerilor formulate, petiționarii au solicitat „admiterea plângerii și schimbarea temeiului juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale, reținând dispoziția art. 10 lit. a Cod procedură penală (fapta nu există), iar în caz contrar admiterea plângerii și reluarea cercetărilor, în vederea administrării probelor...".
Având în vedere că între cele două plângeri există identitate de cauză și obiect, la data de 18 martie 2009, prin rezoluția nr. 2411/1265/II/2/2009 s-a dispus conexarea lucrării nr. 2413/1267/II/2/2009 la lucrarea nr.2 411/1265/II/2/2009.
Prin rezoluția nr. 2411/1265/11/2009 din 18 martie 2009, procurorul șef al Secției urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus:
· admiterea, ca întemeiată, a plângerii numiților N.G.A.M., N.S.O. și N.A. formulată împotriva soluției dispuse la data de 29 ianuarie 2009 în dosarul nr. 1558/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.
· infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și continuarea cercetărilor față de N.G.A.M., N.S.O. și N.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 259 alin. (1) și (2) C. pen.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul ierarhic superior a constatat următoarele:
Din analiza actelor premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză, rezultă că procurorul de caz s-a limitat doar la constatarea împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, nefiind efectuate cercetări în vederea stabilirii cu exactitate a situației de fapt.
Astfel, așa cum de altfel se arată în plângerile formulate împotriva rezoluției nr. 1558/P/2008 din 29 ianuarie 2009, temeiul dispunerii soluției „... nu a avut la bază analiza tuturor mijloacelor de probă, ..., ci s-a mărginit la darea soluției de neîncepere a urmăririi penale pe acest temei, numai la împlinirea termenului de prescripție".
Or, reține procurorul ierarhic superior, potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. pen.: „în caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile, precum și în cazul existenței unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal". Deși textul de lege invocat are în vedere calitatea de învinuit sau inculpat a persoanei care poate solicita continuarea procesului penal, cu atât mai mult acesta se aplică și în cazul făptuitorului.
În temeiul art. 278/1 C. proc. pen. numiții C.I., S.E.I. și M.M.S. s-au adresat instanței competente, formulând prezentele plângeri.
În motivarea plângerilor, petiționarii menționează că soluțiile procurorilor sunt nelegale și netemeinice deoarece, pe de o parte, nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, iar pe de altă parte, nu au fost chemați presupușii făptuitori pentru a preciza dacă solicită sau nu continuarea procesului penal.
În final, s-a solicitat admiterea plângerilor, desființarea rezoluțiilor și reținerea cauzei spre judecare în primă instanță.
Prealabil examinării plângerilor, Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la intimatul procuror militar S.G. există o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale întrucât rezoluția nr. 1558/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a fost infirmată parțial de către procurorul ierarhic superior, dispunându-se continuarea cercetărilor numai față de intimații procuror civil N.A. și, respectiv, N.S.O. și N.G.M.
Cu privire la intimații procuror civil N.A. și, respectiv, N.S.O. și N.G.M. nu există o rezoluție de neîncepere a urmării penale întrucât, în condițiile arătate, rezoluția nr. 1558/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a fost infirmată parțial de către procurorul ierarhic superior, dispunându-se continuarea cercetărilor față de aceștia.
Plângerile petiționarilor vizează soluțiile dispuse de procuror cu privire la toți cei 4 intimați (fil. 1-2).
Plângerile petiționarilor urmează a fi respinse pentru motivele următoare:
Numiții C.I., M.M.S. și S.E.I. (polițiști în cadrul IPJ Teleorman) au formulat plângere penală împotriva procurorului militar S.G. - pentru art. 246 C. pen., procurorului civil N.A., precum și a fiului și fiicei acestuia, numiții N.S.O. și N.G.M. - pentru art. 259 alin. (1) și (2) C. pen.
Așa cum s-a arătat, prin rezoluția nr. 1558/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmării penale față de persoanele reclamate în plângerea penală.
Această rezoluție, prin admiterea plângerilor formulate de N.A., N.S.O. și N.G.A.M., a fost infirmată parțial, cu motivarea arătată anterior, prin rezoluția nr. 2411/1265/11/2009 din 18 martie 2009 de către procurorul șef al Secției urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, dispunându-se continuarea cercetărilor.
Așa cum rezultă din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, și se confirmă de actele premergătoare efectuate, fapta presupus a fi fost săvârșită de procurorul militar S.G. s-a epuizat la data de 27 mai 2002 (data emiterii rechizitoriului).
Or, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. termenul prescripției răspunderii penale este de 5 ani [art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.], în acest interval de timp nefiind îndeplinite acte care, potrivit art. 123 C. pen., trebuiau comunicate învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
Solicitarea numiților C.I., S.E. și M.M.S., în sensul admiterii plângerii, desființării rezoluțiilor și reținerii cauzei spre judecare, nu poate fi admisă deoarece, pe de o parte, procurorul ierarhic a infirmat rezoluția de netrimitere în judecată (dispunând continuarea cercetărilor, în cursul acestora ei având posibilitatea să susțină toate aspectele legate de neîmplinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, existența faptelor și a vinovăției persoanelor respective etc), iar pe de altă parte, instanța nu poate judeca pe fond cauza pe baza unor acte premergătoare efectuate pentru soluționarea plângerii penale.
Față de cele reținute, în temeiul art. 278/ 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate plângerile petiționarilor.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și deciziei nr. 82 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (M. Of. nr. 780 din 21 octombrie 2008), petiționarii vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarii C.I., S.E.I. și M.M.S. împotriva rezoluției din 29 ianuarie 2009 dispusă în dosarul nr. 1558/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Obligă petiționarii la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009