Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanța nr. 294/P/2008 din 26 februarie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus:
- neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de R.E., D.(V.)R., G.M., B.S. (toți judecători la Curtea de Apel Galați), E.G., L.V. (ambii procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați) și D.G., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen., întrucât faptele nu există.
- disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu privire la alte persoane, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați (conform celor arătate sub pct. 2). Cauza disjunsă împreună cu un exemplar al prezentei ordonanțe se vor trimite la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, spre conformare.
Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarele:
În cauză s-au efectuat acte premergătoare cu privire la modul de dobândire a locuințelor sociale din fondul locativ aparținând Consiliului Local Galați, existând suspiciuni în sensul că, în declarațiile notariale, magistrații menționați au declarat, în mod nereal, că nu dețin alte imobile în proprietate (coproprietate) ori cu alt titlu.
Potrivit Raportului de specialitate nr. 68376 din 02 septembrie 2003, întocmit la nivelul Primăriei Municipiului Galați, existau în patrimoniul acestei primării un număr de 111 apartamente construite în conformitate cu prevederile O.G. nr. 19/1994, având statut juridic diferit, astfel:
- 76 apartamente repartizate ca „locuințe sociale", prin hotărâri ale Consiliului Local;
- 32 apartamente ca „locuințe" pentru revoluționari;
- 3 apartamente cu „un statut juridic incert".
Dintre cele 76 apartamente repartizate ca „locuințe sociale", 6 (șase) au fost repartizate magistraților menționați, conform tabelului regăsit în Anexa 1 la H.C.L. nr. 351 din 30 septembrie 2003 a Primăriei Municipiului Galați, după cum urmează:
- R.E., contract de închiriere nr. 19870 din 17 aprilie 2001, decizia C.J. nr. 108/1995;
- V.R., contract de închiriere nr. 19872 din 17 aprilie 2001, decizia C.J. nr. 108/1995;
- D.G., contract de închiriere nr. 307/27.034,006, decizia C.J. nr. 108/1995;
- G.M., contract de închiriere nr. 24142 din 09 mai 2001, H.C.L. nr. 19/2000;
- E.G., contract de închiriere nr. 17144/30 martie 2001, H.C.L. nr. 364/1999;
- L.V., contract de închiriere nr. 13094 din 12 martie 2001, H.C.L. nr. 364/1999;
- B.S., contract de închiriere nr. 5868 din 12 decembrie 2006.
Reține procurorul, cu referire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen., că din verificările efectuate la nivelul Primăriei Municipiului Galați, coroborate cu declarațiile celor care au beneficiat de „locuințele sociale" a rezultat că acestea au fost solicitate în mod corect și obținute în condițiile dispozițiilor legale în materie.
De asemenea, se mai reține, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., că fapta nu există în materialitatea ei.
În motivarea ordonanței se arată că, deși statutul locuințelor, conform repartizării, era de „locuință socială", calculul chiriei nu s-a făcut în regim de chirie subvenționată, ci de chirie obișnuită, conform procedurilor obișnuite pentru apartamentele cu statut de „locuință". Din acest motiv, s-a propus Consiliului Local aprobarea acordării statutului de „locuință" celor repartizate ca „locuințe sociale", prin hotărâre dispunându-se schimbarea destinației, din „locuință socială", în „locuință", a unui număr de 76 apartamente (prevăzute în Anexa I, care face parte integrantă din respectiva hotărâre).
S-a concluzionat, așadar, că nu s-a obținut pentru sine sau pentru altul un folos material injust și nici nu s-a pricinuit o pagubă, în condițiile în care s-a stabilit că nici mijlocul fraudulos [prevăzut de art. 215 alin. (2) C. pen.] nu există.
În cauză s-au efectuat acte premergătoare și față de alte persoane (polițiști, magistrați de la Tribunalul Galați ori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați - S.A., G.M., S.A., M.F., salariați ai altor instituții sanitare, de învățământ, etc.) însă faptele acestora din urmă sunt separate și distincte, neexistând nicio legătură între acestea și cele ale magistraților deja menționați, așa încât, sub acest aspect, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, conform art. 281 lit. b) raportat la art. 209 alin. (4) C. proc. pen.
Plângerea petiționarei T.P. împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 2611/1465/II/2/2009 din 26 martie 2009 a procurorului șef Secție urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petiționara s-a adresat instanței competente, formulând prezenta plângere.
Legal citată (fil. 49), petiționara nu s-a prezentat la soluționarea plângerii.
În motivarea plângerii (fil. 1-12) petiționara a susținut că faptele cercetate există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor respective, în final solicitând desființarea ordonanței atacate, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și efectuării actelor specifice acestei faze procesuale.
Plângerea urmează a fi respinsă ca fondată pentru motivele ce se vor arăta.
Prezenta cauză penală nu este urmarea unei plângeri penale ori a unui denunț, ambele în sensul art. 221 alin. (1) teza I și a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 222 și art. 223 C. proc. pen., ci a unei sesizări din oficiu [art. 221 alin. (1) teza a III-a C. proc. pen.].
Plângerea soluționată de procurorul ierarhic superior și, respectiv, adresată instanței, este formulată de procurorul care s-a autosesizat, procuror care a efectuat acte premergătoare, inițial, în acest dosar penal.
în acord cu procurorul ierarhic superior - care a respins plângerea ca neîntemeiată, iar nu ca inadmisibilă - Înalta Curte apreciază că petiționara are calitatea procesuală de a formula plângere potrivit art. 278/ 1 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.
Petiționara a solicitat desființarea ordonanței și „trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale și efectuării actelor specifice acestor faze procesuale" (fil. 12, dosar instanță).
Or, potrivit art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., judecătorul admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând, totodată, faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate, și prin care anume mijloace de probă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că actele premergătoare efectuate sunt cuprinse în cele 2 volume anexate, acestea totalizând 238 file, respectiv, 355 file. Acest volum al actelor premergătoare a fost necesar pentru stabilirea existenței și împrejurărilor săvârșirii presupuselor fapte de către persoanele menționate.
Conform acestor acte premergătoare, efectuate de procuror, și cuprinse în cele 2 volume ale cauzei, verificările efectuate la nivelul Primăriei Municipiului Galați, coroborate cu declarațiile celor care au beneficiat de „locuințele sociale", au relevat că acestea au fost solicitate în mod corect și obținute în condițiile dispozițiilor legale în materie. De asemenea, a mai rezultat că, deși statutul locuințelor, conform repartizării, era de „locuință socială", calculul chiriei nu s-a făcut în regim de chirie subvenționată, ci de chirie obișnuită, potrivit procedurilor obișnuite pentru apartamentele cu statut de „locuință". în consecință, s-a propus Consiliului Local aprobarea acordării statutului de „locuință" celor repartizate ca „locuințe sociale", prin hotărâre dispunându-se schimbarea destinației, din „locuință socială", în „locuință", a unui număr de 76 apartamente (prevăzute în Anexa I, care face parte integrantă din respectiva hotărâre).
Față de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu se impune, potrivit art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. (soluție invocată de petiționară), trimiterea cauzei la procuror cu indicarea unor fapte și împrejurări ce urmează a fi constatate prin efectuarea anumitor mijloace de probă, deoarece faptele presupus a fi fost săvârșite, precum și împrejurările acestora, au fost pe deplin stabilite de procuror în urma efectuării actelor premergătoare existente în cele 2 volume ale cauzei.
În consecință, Înalta Curte - în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. - va respinge ca nefondată plângerea.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și deciziei nr. 82 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (M. Of. nr. 780 din 21 octombrie 2008), petiționara va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara T.P. împotriva ordonanței din 26 februarie 2009 dispusă în dosarul nr.294/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Obligă petiționara la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.