Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 97 de la 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1060/39/2009, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L. împotriva rezoluției din 17 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 121/P/2008 și rezoluția nr. 271/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a procurorului general al aceleiași instituții.
S-au menținut rezoluțiile.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea inițială din 21 martie 2006 adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, numitul M.L., deținut în Penitenciarul Botoșani a solicitat efectuarea de cercetări față de S.G., inspector șef principal la Penitenciarul Botoșani, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că la data de 17 martie 2006, cu ocazia efectuării unei percheziții în camera de deținere nr. 46 a penitenciarului, a dispus în mod abuziv ridicarea unui televizor marca P. care îi aparținea, iar în momentul în care acesta i-a fost restituit nu mai funcționa.
Cum în cele din urmă plângerea a ajuns spre soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluția din 17 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 121/P/2008 a acestei instituții, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
Potrivit probelor administrate în cauză, măsura de ridicare a obiectelor din camera penitenciarului a fost legală și s-a desfășurat în baza planului de activitate aprobat de conducerea penitenciarului. Conform dispozițiilor art. 200 și următoarele din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind regimul de detenție, scopul controlului era de a depista și de a ridica obiectele interzise aflate în posesia deținuților.
De altfel, petentul nu a contestat măsura în sine, de ridicare a televizorului, ci procedura prin care aceasta s-a realizat, în sensul că nu a fost prezent în cameră în momentul ridicării obiectului, invocând în acest scop prevederile art. 200 alin. (6) din regulament, referitoare la percheziționarea bagajelor și a bunurilor personale. Cu privire la acest aspect, din probele administrate a rezultat că percheziția din camera s-a efectuat în prezența responsabilului de cameră, iar ridicarea celor două televizoare s-a făcut în prezența altor doi deținuți, care au asistat apoi și la verificarea interiorului celor două aparate. Despre toate aceste activități, s-au întocmit acte de constatare de către cadrele penitenciarului, care au participat la operațiunea de percheziție. Numitul S.G., în calitate de inspector șef principal, a condus și coordonat echipa de agenți ce a efectuat percheziția.
Soluția a fost confirmată de procurorul general al aceleiași instituții, care prin rezoluția nr. 271/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M.L. împotriva rezoluției din 17 iunie 2009 dată în Dosarul penal nr. 121/P/2008.
Împotriva celor două rezoluții, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere la instanță același petent, criticându-le ca nelegale, solicitând cercetarea intimatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen. și abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.
Examinând plângerea, prima instanță a constatat că este nefondată.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, activitatea desfășurată de inspectorul șef principal S.G. a fost executată potrivit planului de acțiune pentru efectuarea percheziției general nr. F/37197 din 17 martie 2006, dispus de conducerea Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Botoșani și în urma percheziției efectuată în camera petentului au fost ridicate două televizoare deținute împotriva regulamentului (dintre care unul al petentului), care au fost predate la magazie.
Deși petentul a reclamat că în urma percheziției i s-a restituit televizorul defect, din declarațiile martorilor deținuți ce au asistat la efectuarea percheziției, desfacerea televizoarelor, respectiv R.R. și M.I. (f. 5-11 ds. urm.) a reieșit că acestea erau defecte, nefuncționale, având o serie de cabluri smulse.
Cum activitatea intimatului a fost efectuată în baza unei dispoziții legale și cu respectarea dispozițiilor din regulament, nu s-a constatat că acesta cu știință nu și-a îndeplinit vreun act ori l-a îndeplinit în mod defectuos și prin care s-a cauzat o vătămate intereselor legale ale petentului, astfel încât infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. nu este dată.
În ce privește infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen. relevată acum de petent s-a constatat că această infracțiune nu a făcut obiectul cercetării inițiale de către procuror și deci nu poate fi invocată în acest stadiu procesual.
Așa fiind, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată plângerea petentului împotriva celor două rezoluții ale procurorului, fiind menținute rezoluțiile, văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul M.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, criticând-o, arătând în scris, că atât parchetul cât și prima instanță nu au luat în considerare probele legale și i-au respins, ca nefondată, plângerea, că nu au fost respectate dispozițiile art. 200 alin. (6) din H.G. nr. 1897/2006, că atât parchetul, cât și instanța au menționat că percheziția la camera s-a efectuat în fața responsabilului de cameră, iar ridicarea televizorului său s-a făcut în prezența altor doi deținuți. Recurentul petiționar a arătat că la data de 17 martie 2006 responsabil la camera 46 el era și nicidecum altă persoană și fost plecat la instanță, iar ridicarea televizorului și controlul bagajului său personal nu se putea executa sub nicio formă în lipsa sa, deoarece legea nu permite acest aspect, iar la verificarea televizorului în interior, trebuia în mod legal să asiste, deoarece era bunul său și nicidecum o altă persoană, așa cum s-a menționat de către procuror și organul de anchetă. După ce s-a întors de la instanță, a solicitat explicații conducerii penitenciarului și în special domnului S.G., după aproximativ două luni de zile numitul S.G. împreună cu conducerea penitenciarului i-au reparat televizorul, lucru nepermis de lege, deoarece televizoarele persoanelor private de libertate dacă se defectează, acestea sunt predate familiei, solicitând casarea rezoluțiilor date de parchet, precum și sentința instanței și înaintarea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva numitului S.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 217 C. pen.
La dosarul cauzei a fost depusă o cererea formulată de către recurentul petiționar M.L., trimisă de la locul de deținere, cu adresa penitenciarului, aflate la filele 13-14 dosarul Înaltei Curți, prin care recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs și judecarea cauzei în lipsa sa, deoarece are peste 60 de procese pe rol la instanțele din raza județelor Suceava și Botoșani.
La termenul de judecată de la 17 decembrie 2009, Înalta Curte față de lipsa de procedură cu recurentul petiționar arestat și neadus a amânat cauza la data de 18 februarie 2009, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 16 dosarul Înaltei Curți.
La termenul de judecată de la 18 februarie 2009, Înalta Curte față de lipsa de procedură cu recurentul petiționar arestat și neadus a amânat cauza la 18 martie 2010, potrivit încheierii de ședință de la acea dată, aflată la fila 21 dosarul Înaltei Curți.
La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul petiționar M.L., aflat în stare de arest, într-o altă cauză, lipsind intimatul S.G., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Recurentul petiționar, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 200 alin. (6) din H.G. nr. 897/2006 referitoare la percheziționarea persoanei private de libertate, care trebuie să aibă loc doar în prezența acesteia. Sub acest aspect a arătat că intimatul i-a confiscat televizorul în timp ce era plecat la instanță, fără a încheia un proces-verbal, iar apoi l-a defectat, făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 217 C. pen.
În concluzie, a solicitat casarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de intimat pentru infracțiunile arătate.
Concluziile reprezentantului M.P. asupra recursului declarat de petiționar au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul petiționar M.L. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele de recurs formulate în scris, cât și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate și menținute în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul S.G. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost examinate, în raport cu persoana și fapta pretinsă ca fiind comisă de către acesta, procurorul constatând că prin plângerea din 21 martie 2006 adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, numitul M.L., deținut în Penitenciarul Botoșani a solicitat efectuarea de cercetări față de S.G., inspector șef principal la Penitenciarul Botoșani, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că în data de 17 martie 2006 cu ocazia efectuării unei percheziții în camera de deținere nr. 46 a penitenciarului, a dispus în mod abuziv ridicarea unui televizor marca P. care îi aparținea, iar în momentul în care acesta i-a fost restituit nu mai funcționa.
Plângerea a fost trimisă spre competentă soluționare Poliției Municipiului Botoșani, care în urma cercetărilor efectuate, prin referatul nr. 15553304 din 12 aprilie 2006 a înaintat dosarul la Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, motivat de faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Prin rezoluția nr. 1188 din 23 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de S.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât s-a constatat că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Plângerea formulată de M.L. împotriva acestei soluții procedurale, a fost respinsă, ca nefondată prin rezoluția nr. 331/Ii/2 din 08 august 2007 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani.
Prin plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., înregistrată sub nr. 8067/193/2007 la Judecătoria Botoșani, numitul M.L. a solicitat desființarea rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
Analizând pe fond plângerea împotriva celor două rezoluții date de procurori, Judecătoria Botoșani a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de S.G., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. este temeinică și legală, fiind în deplină concordanță cu probele administrate.
S-a reținut că intimatul S.G., în baza unui program stabilit de comandantul Penitenciarului Botoșani a participat la o percheziție ordonată conform legislației în vigoare, împrejurare în care constatându-se că în camera penitenciarului se aflau trei televizoare în loc de unul, așa cum prevedea Ordinul ministrului Justiției, au fost ridicate două televizoare din care unul aparținând petentului M.L.
Ulterior, cele două televizoare au fost desfăcute, pentru a se constata dacă în interiorul lor nu sunt ascunse obiect interzise, ocazie cu care s-a constatat că ambele aparate aveau cabluri smulse nefiind funcționabile.
În aceste condiții, prin sentința penală nr. 2283 din 15 noiembrie 2007 a Judecătoriei Botoșani, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de M.L. și menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de S.G., prin rezoluția nr. 1188/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că în mod greșit a fost menținută soluția de neîncepere a urmăririi penale față de S.G. pentru infracțiune prevăzută de art. 246 C. pen., deși existau probe de vinovăție a acestuia.
Prin Decizia penală nr. 113 R din 21 februarie 2008, Tribunalul Botoșani a admis recursul, a casat sentința penală nr. 2283 din 15 noiembrie 2007 a Judecătoriei Botoșani și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava, secția penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că potrivit art. 60 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din A.N.P., așa cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 47/2006, urmărirea penală a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciarelor se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, în condițiile legii, iar în cazul infracțiunilor săvârșite de ofițeri până la gradul de inspector șef principal de penitenciare inclusiv, competența de a efectua urmărirea penală revine parchetelor de pe lângă curțile de apel.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 14 martie 2008, iar prin sentința penală nr. 19 din 18 aprilie 2008 s-a admis plângerea formulată de M.L., s-au desființat rezoluțiile nr. 1188/P/2006 și 331/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru cercetări față de S.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Din analiza actelor procedurale sus-menționate, precum și a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de judecată s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 42 alin. (2) C. proc. pen., prevederi care potrivit art. 45 alin. (1) C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale.
În aceste condiții, pentru soluționarea cauzei, s-au luat în considerare și au fost menținute actele de cercetare efectuate anterior de către organul de poliție, acte ce au fost materializate în referatul din 12 aprilie 2006 întocmit de Poliția Municipiului Botoșani.
Astfel, conform probelor administrate s-a constatat că măsura de ridicare de obiecte din camera nr. 46 a penitenciarului a fost legală și s-a desfășurat în baza planului de acțiune aprobat de conducerea penitenciarului. Conform dispozițiilor art. 200 și următoarele din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, privind regimul de detenție, scopul controlului era de a depista și de a ridica obiectele interzise aflate în posesia deținuților.
De altfel, petentul nu a contestat măsura în sine, de ridicare a televizorului, ci procedura prin care aceasta s-a realizat, în sensul că nu a fost prezent în cameră în momentul ridicării obiectului, invocând în acest scop prevederile art. 200 alin. 6 din regulament, referitoare la percheziționarea bagajelor și a bunurilor personale. Cu privire la acest aspect, din probele administrate a rezultat că percheziția din camera s-a efectuat în prezenta responsabilului de cameră, iar ridicarea celor două televizoare s-a făcut în prezența altor doi deținuți, care au asistat apoi și la verificarea interiorului celor două aparate. Despre toate aceste activități s-au întocmit acte de constatare de către cadrele penitenciarului ce au participat la operațiune de percheziție. Numitul S.G., în calitate de inspector șef principal a condus și coordonat echipa de agenți ce a efectuat percheziția.
Situația de fapt mai sus menționată se susține prin actele premergătoare existente în cauză și anume: declarația intimatului S.G. dată la 6 aprilie 2006; declarația numiților C.L.C., M.I., R.R.G., P.V. (Dosarul nr. 1188/P/2006); procesu-verbal întocmit la 10 aprilie 2006, precum și declarația numitului M.D.S. dată la 10 aprilie 2006 (Dosarul nr. 1188/P/2006); fotocopiile planului de acțiune pentru executarea percheziției generale (parțiale) – Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Botoșani F/37197 din 17 martie 2006, a procesului-verbal întocmit la 17 martie 2006, o adeverință emisă de același penitenciar cu nr. F/57763 din 10 aprilie 2006 prin că se atestă că numitul M.L. a fost transferat la Penitenciarul Jilava la data de 22 martie 2006 pentru afaceri judiciare, pentru o perioadă nedeterminată (Dosarul nr. 1188/ P/2006), acte menținute, așa cum rezultă din rezoluția dată în Dosarul nr. 121/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava; Dosarul nr. 8067/193/2007 al Judecătoriei Botoșani, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 2283 de la 15 noiembrie 2007 a Judecătoriei Botoșani; Dosarul nr. 8067/193/2007 al Tribunalului Botoșani, în care a fost pronunțată Decizia penală nr. 113/R de la 21 februarie 2008 a Tribunalului Botoșani, secția penală; Dosarul nr. 8067/193/2007 al Curții de Apel Suceava, secția penală, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 19 de la 18 aprilie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală.
Procurorul a constatat că față de cele arătate, întrucât din probele administrate nu au rezultat indicii concrete cu privire la neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau îndeplinirea defectuoasă a acestora, în cauză nu se poate reține în sarcina inspectorului șef principal S.G. săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., faptei lipsindu-i elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care prin rezoluția din 20 iulie 2009 în lucrarea cu nr. 271/II/2/2009, a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul M.L. împotriva rezoluției nr. 121/P/2008 din 17 iunie 2009 dată în dosarul cu același număr, privind pe S.G. – inspector șef principal la Penitenciarul Botoșani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționar, în raport cu soluția dispusă de procuror, motivând, în mod judicios cu referiri la actele și lucrările dosarului de urmărire penală în cauză, precum și la dispozițiile legale, în condițiile arătate, așa încât își însușește argumentele primei instanțe.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect menținute, în urma cărora s-a stabilit, legal și temeinic, că aspectele invocate de petiționarul M.L. nu sunt fondate.
Înalta Curte apreciază că rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în drept, fiind corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate.
Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul M.L. împotriva rezoluției din 17 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 121/P/2008 și rezoluția nr. 271/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a procurorului general al aceleiași instituții, menținând rezoluțiile.
În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de către recurentul petiționar, atât cu privire la rezoluțiile dispuse de procurori, cât și la hotărârea pronunțată nu sunt fondate.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.L. împotriva sentinței penale nr. 97 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.L. împotriva sentinței penale nr. 97 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 18 martie 2010.