Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1030/2010

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2010.

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 2 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori – pronunțată în Dosarul nr. 03099/89/2008, s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.S. în temeiul dispozițiilor art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului C.S. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată, pe de o parte, de scopul derulării în condiții bune a procesului penal, iar pe de altă parte, de necesitatea izolării inculpatului de comunitatea din care face parte.

Instanța de fond a apreciat, totodată, că durata arestării preventive - 6 august 2008 până în prezent - se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din jurisprudența C.E.D.O.

Împotriva încheierii pronunțată de instanța de apel a formulat recurs inculpatul C.S. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății cu inculpatul în stare de libertate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., reținându-se că, în data de 11 mai 2008, pe fondul unui conflict generat de folosința unei suprafețe de teren, inculpatul i-a aplicat unchiului său C.V. o lovitură cu o bâtă în cap, mai multe lovituri cu picioarele peste corp și o lovitură cu partea metalică a unui hârleț în gât, cauzându-i leziuni traumatice severe, care au pus în pericol viața părții vătămate.

Ulterior, prin sentința penală nr. 392 din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția penală – în Dosarul nr. 3099/89/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului C.S., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 113 C. pen. s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, au declarat apel inculpatul C.S. și partea civilă C.V., cauza formând obiectul Dosarului nr. 03099/89/2008 a Curții de Apel Iași.

Prin încheierea recurată pronunțată de instanța de apel la data de 2 martie 2010, aceasta a menținut starea de arest a inculpatului apreciind ca fiind îndeplinite condițiile legii.

Cu privire la această dispoziție din încheiere Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În alin. (3) al aceluiași articol se arată că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

Din actele dosarului rezultă că arestarea preventivă s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. cu referire la art. 143 C. proc. pen.

Reținerea dispozițiilor art. 148 lit. b) C. proc. pen. a fost determinată de împrejurarea că, după consumarea agresiunii, inculpatul a exercitat presiuni și amenințări asupra martorului ocular C.T. cerându-i să denatureze adevărul, în caz contrar, acesta îl va omorî.

Deși aceste dispoziții nu mai pot fi reținute ca temei de arestare – cercetarea judecătorească în primă instanță fiind finalizată – se constată ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., temei suficient pentru menținerea, în continuare a măsurii arestării preventive.

Relativ la condiția pericolului concret pentru ordinea publică, Înalta Curte reține că acesta rezultă din probele administrate care confirmă faptul că inculpatul este o persoană violentă dar și din cazierul judiciar care atestă că acesta a fost condamnat anterior, de trei ori, pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență. Chiar dacă s-a împlinit termenul de reabilitare, condamnările anterioare, pentru același gen de fapte, configurează o tendință de violentă a inculpatului și, pe cale de consecință, faptul că acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Elementele de fapt care impun menținerea, în continuare, a măsurii arestării preventive sunt conjugate de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, care chiar nedefinitivă, justifică pe deplin detenția provizorie.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că încheierea recurată este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.S.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva încheierii de ședință din 2 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 03099/89/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2010.