Asupra cauzei penale de față:
La data de 15 octombrie 2009, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de contestatoarea B.G. împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, solicitând admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008, iar pe fond, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței penale.
În motivarea contestației arată contestatoarea că la data soluționării recursului a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre imposibilitatea ei de a se prezenta la termenul fixat pentru soluționarea recursului, depunând în cest sens acte medicale.
Arată , de asemenea contestatoarea că instanța de recurs a soluționat recursul fără a observa că în fața instanței de fond nu a fost citată în vederea audierii ceea ce impunea în sarcina instanței de recurs obligația de a da curs disp. art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., în sensul de a asigura ea însăși procedura citării cu această mențiune.
În susținerea contestației în anulare contestatoarea invocă cazurile de contestație prev. de art. 386 alin. (1) lit. a), b) și e) C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație fără citarea părților, în conformitate cu disp. art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivele pe care se sprijină contestație sunt cele reglementate în art. 386 alin. (1) C. proc. pen. și că dovezile în sprijinul acestora se află la dosar, motiv pentru care prin încheierea de la 18 decembrie 2009, Înalta Curte a admis, în principiu contestația în anulare împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fixând termen pentru soluționarea în fond a contestației în anulare.
A fost respinsă cererea formulată de contestatoare privind suspendarea executării deciziei contestate.
Examinând, pe fond, contestația în anulare, conform disp. art. 392 C. proc. pen., pe baza înscrisurilor anexate cererii, precum și a dosarului nr. 2749/2/2007 Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 257 din 4 decembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, după cum urmează :
- pentru inculpata B.G., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și
- pentru inculpatul L.C., din infracțiunea prevăzută de art.20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.
- în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata B.G., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., interzicându-i dreptul de a exercita profesia de avocat.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., inclusiv dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin. (3) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 289 C. pen. cu aplic art. 31 alin. (2) C. pen., constatând intervenită prescripția răspunderii penale, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția pentru inculpatul L.C. de la 26 noiembrie 2001 la 5 martie 2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin. (3) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 289 C. pen. cu aplic art. 31 alin. (2) C. pen., constatând intervenită prescripția răspunderii penale, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 712 din 11 mai 2000 de Biroul Notarului Public „A.N.”.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, sector 5 și dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
A dispus desființarea dispoziției nr. 582 din 13 aprilie 2000 emisă de Primarul General al Municipiului București referitoare la restituirea terenului situat în București, în suprafață de 2213,32 mp (fosta parcelare Jianu, parcelele 4,5,15,16 din blocul 28).
În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la câte 1000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei (câte 100 lei pentru fiecare inculpat), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații B.G. și L.C., iar prin decizia penală nr. 653 din 22 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2749/2/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații împotriva sentinței penale nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cauza a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la primul termen fixat în recurs, inculpata recurentă nefiind prezentă în fața Curții pentru a-și susține recursul, procedura de citare cu aceasta fiind efectuată prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului la domiciliul indicat în actele procedurale anterioare fiind respectate astfel disp. art. 177 C. proc. pen.
Contestația în anulare în baza art. 386 lit. a) C. proc. pen. este întemeiată când procedura de citare în recurs nu a fost îndeplinită conform legii, iar pentru cazul prevăzut la lit. b) când contestatorul dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare.
Ca atare, acest caz de contestație în anulare privește două aspecte și anume unul se referă la imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței, imposibilitate determinată de un caz de forță majoră sau caz fortuit, iar celălalt se referă la imposibilitatea de a încunoștiința instanța.
Contestatoarea B.G. a depus la dosar, în susținerea contestației un raport medical emis de o unitate sanitară din Ungaria din care rezultă că petenta contestatoare a fost internată în spital în perioada 11 februarie 2008 până la 1 martie 2008 cu diagnosticul de tulburare depresivă, episod depresiv major cu elemente psihotice, afectare cognitivă ușoară.
Se menționează în acest raport medical că în timpul spitalizării s-a decis asupra unei terapii individualizată cu antidepresive, antipsihotice majore și anxiolitice, fiind recomandată continuarea tratamentului cu antidepresive și antipsihotice, obligatorii timp de 6 luni.
Față de aceste acte medicale depuse pentru susținerea contestației în anulare Înalta Curte apreciază că în cauză este incident cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., contestatoarea datorită stării de boală, naturii acestei boli cât și faptului că se află internată în spital, fiind în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de recurs, cât și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare.
Cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu este incident în cauză, procedura de citare fiind legal îndeplinită la domiciliul contestatoarei.
Față de considerentele ce preced, în baza art. 392 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să admită contestația în anulare formulată de contestatoarea B.G. împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și va desființa decizia penală contestată.
Ca urmare a desființării deciziei penale dispărând caracterul definitiv al hotărârii de condamnare Înalta Curte va anula formele de executare ale pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și va dispune punerea de îndată în libertate a contestatoarei cu condiția de a nu fi arestată în altă cauză.
Va fixa termen pentru judecarea recursului la data de 16 aprilie 2010 ocazie cu care urmează a fi examinat și motivul prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea B.G. împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală .
Desființează decizia penală nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și fixează termen de judecată a recursului la 16 aprilie 2010.
Anulează formele de executare ale pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dispune punerea de îndată în libertate a contestatoarei dacă nu este arestată în altă cauză.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2010.