Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut starea de arest pentru inculpatul M.M., fiul lui F. și A.
Pentru a dispune această măsură, instanța de fond a reținut că inculpatul M.M. a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 5/6 septembrie 2009, în jurul orelor 22,00, pe fondul consumului de alcool, a pătruns în locuința părții vătămate L.M., cu care a încercat să întrețină relații sexuale profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și prin folosirea de violențe.
Prin sentința penală nr. 91 din 21 octombrie 2009, Judecătoria Lehliu Gară a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară criticând-o cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 7 din 14 ianuarie 2010, Tribunalul Călărași a respins, ca nefondat, recursul Parchetului.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.
Fiind sesizată cu soluționarea acestui recurs, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a pus în discuție, din oficiu, menținerea stării de arest a inculpatului, măsură menținută prin încheierea din 3 martie 2010.
Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este inadmisibil urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Încheierea din 3 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Curtea de Apel București a fost sesizată cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva Deciziei penale nr. 7 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Călărași. În această situație, încheierile pronunțate de Curtea de Apel București, ca instanță de recurs, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs chiar și atunci când se referă la menținerea unei măsuri preventive, întrucât acestea au caracter definitiv.
Față de împrejurarea că legea procesual penală nu prevede o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., se respingă recursul inculpatului ca inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii din 3 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1423/249/2009 (284/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2010.