Asupra  recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            La data de 5 septembrie 2000, reclamanta SNT „ROMTELECOM” SA–Direcția de Telecomunicații Arad a chemat în judecată S.C. “P.” S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună obligarea pârâtei la 26.363.239 lei reprezentând prestații de telecomunicații, 3.920,665 lei daune/corecția cu rata inflației și 5.560.000 lei cheltuieli de judecată.

            În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de beneficiar al serviciului telefonic, nu a respectat termenul de plată a contravalorii abonamentului și convorbirilor telefonice în sumă totală de 26.363.230 lei. Drept urmare, postul telefonic a fost suspendat.

            Prin sentința nr.1121 din 27 noiembrie 2000, Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei 26.363.230 lei contravaloare prestații telecomunicații, 3.920.665 lei daune și 5.542.712 lei cheltuieli de judecată.

            Pentru a hotărî astfel instanța a reținut calitatea de abonat a pârâtei, în temeiul contractului nr.1154 din 8 iunie 1999 și neîndeplinirea de către aceasta a obligației de plată a prestațiilor aferente perioadei septembrie 1999 – aprilie 2000.  

            Împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta a declarat apel, solicitând rejudecarea cauzei și admiterea în parte a acțiunii.

            Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.579/A din 28 mai 2001, a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea acesteia la plata daunelor. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

            În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut că daunele nu sunt datorate, în raport de împrejurarea că în suma solicitată cu titlu de prestații de telecomunicații sunt incluse și majorările de întârziere.

            Celelate susțineri ale apelantei au fost apreciate ca neîntemeiate, reținându-se că majorările incluse în factură au natură contractuală.

            Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, reiterând motivele apelului.

            În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și admiterea acțiunii numai pentru suma de 17.736.358 lei susținând că sunt nedatorate : 8.405.857 lei cheltuieli de judecată, 3.000.000 lei onorariu de avocat și 358.653 lei taxă judiciară de timbru.

            Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :

            Așa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, pârâta a fost obligată la plata serviciilor de telecomunicații de care a beneficiat și de plata majorărilor de întârziere corespunzătoare clauzelor contractului, precum și la plata cheltuielilor de judecată, corespunzător dispozițiilor art.274 din C. proc. civ.. Sumele depășind valoarea prestațiilor și majorărilor la care pârâta a fost obligată, debitate sub titlu de reconstituire avans și cost abonament, în măsura în care nu au fost utilizate pentru compensarea altor debite, au fost restituite acesteia. Ca atare, criticile formulate în recurs, sub aceste aspecte, se constată a fi neîntemeiate.

            Cu privire la onorariul de avocat în valoare de 3.000.000 lei, acesta nu a făcut obiectul obligării pârâtului la cheltuuieli de judecată la judecarea în fond a cauzei, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei critici.

            În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

            Respinge, ca nefondat, recursul declarat de  SC „P.” S.A. împotriva deciziei nr.579 din  28 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara.

            Irevocabilă.       

            Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2004.