Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6/ PI din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 393 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea petentei F.G. privind revizuirea sentinței penale nr. 242 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, fiind obligată revizuenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că, în motivarea cererii de revizuire, petenta a solicitat anularea cheltuielilor judiciare și daune morale de la toți cei implicați în cauză.
Cu referatul nr. 1171/III/6/2009 din 30 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 1343/59/2009 din 02 decembrie 2009, a fost înaintată cererea petentei F.G. privind revizuirea sentinței penale nr. 242 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara.
Prima instanță a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Prin sentința penală nr. 242 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă o plângere a petentei, formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă. Hotărârile supuse revizuirii sunt doar cele care conțin o rezolvare a fondului cauzei, respectiv prin care s-a pronunțat condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal conform art. 345 alin. (1) C. proc. pen.
În speță, prima instanța a reținut că, pe de o parte, se solicită revizuirea unei hotărâri care nu este definitivă, sentința fiind atacată și cu recurs de petentă la data de 19 noiembrie 2009; pe de altă parte, hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, pronunțată în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 542 din 17 iulie 2008, s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Chiar dacă hotărârea a cărei revizuire se cere nu este definitivă, se observă că aceasta urmează să intre oricum sub incidența Deciziei nr. 17/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, întrucât nu pot fi pronunțate soluții decât în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., o soluție dată în temeiul lit. c) al aceluiași articol fiind exclusă prin efectul Deciziei nr. 48 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, pronunțată în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 574 din 30 iulie 2008, care a s-a stabilit că în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței sau dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.
B. Împotriva acestei decizii, revizuienta a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă.
Examinând recursul declarat de revizuientă, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
În speță, în raport de obiectul sentinței supuse revizuirii – plângere formulată împotriva rezoluțiilor procurorului, întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. -, având în vedere și Decizia obligatorie nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, Curtea constată că prima instanță, în mod corect, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Ca atare, văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientei - petente, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta F.G. împotriva sentinței penale nr. 6/ PI din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2010.