Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 835/P/2009 din 7 august 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea V.G.E., magistrat judecător în cadrul Tribunalului Brăila, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. și art. 289 C. pen., întrucât s-a apreciat că faptele nu s-au confirmat.
Pentru a se dispune astfel organul de anchetă preliminară a reținut că petiționarul B.O. a formulat o acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Galați, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând daune interese pentru neîndeplinirea în termen legal a soluționării cererii sale, formulată la data de 30 decembrie 2008, cauza înregistrându-se pe rolul Tribunalului Brăila la secția comercială și contencios administrativ sub nr. 934/113/2009. Tribunalul Brăila, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009, a respins ca netimbrată cererea petiționarului în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
S-a mai reținut că la data de 3 iunie 2009 petiționarul a declarat recurs împotriva sentinței nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, cerere înregistrată sub nr. 934/113/2005 la Curtea de Apel Galați cu termen de judecată la data de 24 septembrie 2009 și, în esență, s-a constatat că neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, conform prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/2007, iar în speța respectivă întrucât petentul nu și-a îndeplinit obligația legală de achitare a taxei de timbru și a timbrului judiciar în termenul prevăzut, instanța conform art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (3) din aceeași lege a anulat ca netimtbrată acțiunea acestuia.
Prin aceeași rezoluție s-a conchis că magistratul judecător V.G.E. pronunțând sentința penală nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009 în Dosarul secției de contencios administrativ nr. 934/113/2009 nu a comis faptele pentru care a fost reclamată.
Prin rezoluția nr. 1099/II/2/2009 din 14 septembrie 2009, procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului B.O., menținând ca fiind legală și temeinică rezoluția dată în Dosarul nr. 835/P/2009.
S-a reținut în motivare că aspectele invocate de petiționar în plângerea formulată puteau constitui, cel mult, argumente pentru fundamentarea recursului îndreptat împotriva hotărârii judecătorești pronunțată de Tribunalul Brăila secția comercială și contencios administrativ, iar soluția dată de procuror s-a apreciat ca fiind corectă.
Împotriva acestei rezoluții, în termenul prevăzut de lege, petiționarul a formulat pe plângere la instanța competentă, invocând dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. și susținând că rezoluțiile sunt nelegale și netemeinice.
Acesta a solicitat admiterea plângerii și trimiterea dosarului la organul competent pentru a se efectua cercetările ce se impun împotriva intimatei sub aspectul pentru faptelor sesizate în plângerea inițială.
Curtea de Apel Galați, secția penală, verificând cele două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și analizând probele de la dosar, prin sentința penală nr. 235/ F din 14 decembrie 2009, în baza dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr. 835/P/2009 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pe care a menținut-o ca fiind legală și temeinică.
Prin aceeași hotărâre prima instanță a dispus, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligarea petiționarului la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că intimata făptuitoare, în virtutea atribuțiilor de serviciu și a procedurilor impuse de lege, a procedat corect pronunțând hotărârea dată în Dosarul nr. 934/113/2009 al Tribunalului Brăila.
De asemenea, în considerente Curtea de Apel Galați, secția penală a mai menționat că nemulțumirea petiționarului cu privire la modalitatea de soluționare a cauzei sale putea să se materializeze în motive ce puteau fi invocate în calea de atac indicată de hotărârea dată, iar nu să formuleze plângere împotriva făptuitoarei care, potrivit probelor și actelor de la dosar, și-a exercitat atribuțiunile de serviciu în concordanță cu procedura și cu dispozițiile legale ce reglementează materia taxelor judiciare și de timbru, prevăzute de Legea nr. 146/1997.
Fiind nemulțumit de sentința penală mai sus menționată, în termen legal, petiționarul B.O. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele pe care le-a detaliat în memoriile depuse la dosar (filele 2 și, respectiv 17 dosar recurs).
Pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 1504/44/2009, fixându-se prim termen la 22 februarie 2010, cauza amânându-se la solicitarea formulată în scris a recurentului petiționar, întrucât s-a aflat în imposibilitate de prezentare din motive obiective, având pe rolul Curții de Apel Galați o altă cauză care necesita prezența sa.
La termenul acordat - 22 martie 2010, deși a fost legal citat, recurentul petiționar B.O. nu s-a prezentat pentru a-și formula apărările în fața instanței de recurs, însă prin memoriul depus la dosar (fila 17 dosar recurs) recurentul petiționar a solicitat, în esență, admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, infirmarea rezoluțiilor dispuse în cauză și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru efectuarea de cercetări față de intimata V.G.E., apreciind că aceasta este vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care a formulat inițial plângere și că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu în formă calificată, precum și a celei de fals intelectual.
Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar, apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 835/P/2009 din data de 7 august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul, judecător V.G.E. în cadrul Tribunalui Brăila (la acea dată), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. și art. 289 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât, corect, s-a apreciat că faptele nu există în realitatea obiectivă.
De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 1099/II/2/2009 dată la 14 septembrie 2009 în Dosarul nr. 835/P/2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, a confirmat soluția dispusă de procuror, față de numita V.G.E., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 2481 C. pen. și art. 289 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că, faptele presupuse a fi comise de intimată, nu s-au materializat în realitatea obiectivă.
De asemenea, se constată că, din actele existente la dosar, dar și urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat faptul că la momentul soluționării acțiunii în contencios administrativ, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 934/113/2009 al Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, promovată de reclamantul B.O. (recurentul petiționar în cauza de față), în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009, magistratul judecător ar fi săvârșit vreo faptă cu conotație penală, întrucât aceasta nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, soluția pronunțată fiind argumentată și fundamentată pe actele administrate în dosarul mai sus menționat și pe prevederile legale privitoare la taxele de timbru, aplicabile respectivei spețe.
Întrucât, în speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că, în timpul efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească în dosarul de contencios administrativ mai sus-menționat, intimata V.G.E. ar fi săvârșit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală, atunci când a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul B.O. și a pronunțat sentința nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009 în Dosarul nr. 934/113/2009.
Așadar, în urma actelor premergătoare efectuate, nefiind relevate elemente care să ateste că intimata, pronunțând sentința criticată, ar fi avut intenția să producă vreo vătămare drepturilor petiționarului sau ar fi săvârșit vreo altă faptă cu conotație penală, în mod justificat, s-a constatat că aceasta nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării Dosarului de contencios administrativ nr. 934/113/2009 al Tribunalului Brăila, secția comercială și contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât, la acest moment, nu au fost epuizate căile de atac extraordinare prevăzute de legea procesual civilă, iar eventualele nelegalități ale unor hotărâri judecătorești pot fi cenzurate ori înlăturate de către instanțele de control judiciar, al căror principal rol este exact acela de a îndrepta o hotărâre nelegală și netemeinică.
Se mai constată că petiționarul nu a invocat vreo altă eventuală „nelegalitate" săvârșită de judecător, care să justifice formularea vreunei plângeri, cu atât mai puțin a unei plângeri penale, iar intimata judecător a dispus măsurile legale, conform propriilor convingeri, formulate pe baza aprecierii și interpretării probelor, prin coroborare cu dispozițiile legale pe care le-a considerat aplicabile și, prin urmare, în speță, judecătorul nu poate fi sancționat numai pentru activitatea specifică de judecată și, cu atât mai puțin, nu-i poate fi imputabilă vreo faptă de natură penală.
Înalta Curte mai reține că dacă s-ar da o interpretare contrară dispozițiilor relative la soluționarea cauzelor, pronunțarea și motivarea hotărârilor, respectiv procedura de judecată, așa cum a dorit petiționarul, s-ar încălca principiului independenței judecătorului și s-ar ajunge la anarhie, afectându-se însăși actul de justiție.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 235/ F din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 235/ F din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2010.