Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, având pe rol soluționarea cauzei penale ce face obiectul Dosarului nr. 744/33/2007 privind și pe inculpatul K.V.P., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la termenul din 14 ianuarie 2010, printre altele, a luat act că s-a depus în sala de ședință de către apărătorul ales al inculpatului K.V.P. un memoriu prin care a invocat în scris excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 C. proc. pen. și a dispus: amânarea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 și art. 190 C. proc. pen. (excepție formulată la data de 5 noiembrie 2009 și susținută la data de 17 decembrie 2009) pentru data de 15 ianuarie 2010; amânarea judecării cauzei pentru data de 28 ianuarie 2010, termen la care s-a prorogat pronunțarea cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 C. proc. pen.
În cuprinsul aceleiași încheieri prima instanță, referitor la cererea de suspendare formulată în scris de inculpat a reținut că :„față de concluziile raportului de expertiză potrivit căruia, în pofida afecțiunilor pe care le prezintă inculpatul, rezultă că poate participa la procesul penal” și a respins cererea de suspendare a cauzei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, printre altele, că în speță, atât reprezentantul parchetului cât și de apărătorul ales al inculpaților L.E. și C.C. au solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de motivele depuse în ședința publică de la 14 ianuarie 2010, într-un memoriu de 10 file, de apărătorul ales al inculpatului K.V.P., în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 C. proc. pen., motiv pentru care a apreciat că se impune prorogarea dezbaterii asupra excepției invocate pentru termenul următor.
De asemenea, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, reținând că la termenul anterior se formulaseră concluzii cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 și art. 190 C. proc. pen., cauza amânându-se, printre altele și pentru ca inculpatul K.V.P. să-și precizeze personal susținerile numai cu privire la acest aspect, a constatat lipsa nejustificată a acestuia la termenul din 14 ianuarie 2010 și a prorogat pronunțarea asupra excepției invocate acordând termen la 15 ianuarie 2010.
Împotriva încheierii din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs numai inculpatul K.V.P. solicitând, în scris, prin intermediul memoriului depus la dosar, admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, pe fond, să se constate nulitatea acesteia în ce privește chestiunile referitoare la respingerea cererii de suspendare a procesului penal și, pe cale de consecință, să se dispună trimiterea cauzei în vederea soluționării cererii de suspendare a procesului penal.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 3856 C. proc. pen. și văzând și dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a și art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. constată că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată și a inculpatului K.V.P. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, având pe rol în curs de soluționare cauza penală ce face obiectul Dosarului nr. 744/33/2007, privind pe inculpații L.E., C.C. și K.V.P., la termenul din 14 ianuarie 2010 a pronunțat încheierea despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul practicalei prezentei decizii, dispunând: amânarea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 și art. 190 C. proc. pen. (excepție formulată la data de 5 noiembrie 2009 și susținută la data de 17 decembrie 2009) pentru data de 15 ianuarie 2010; amânarea judecării cauzei pentru data de 28 ianuarie 2010, termen la care s-a prorogat pronunțarea cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 C. proc. pen.; citarea cu mandat de aducere a martorului V.F.A., precum și revenirea cu adresă la I.P.J. Timiș pentru a se comunica în xerocopie documentul unde a fost înregistrat un proces-verbal încheiat la data de 16 decembrie 2009, privind pe același inculpat K.V.P. În cuprinsul aceleiași încheieri prima instanță, în timpul desfășurării ședinței de judecată, s-a pronunțat și cu privire la cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată în scris de același inculpat, în sensul respingerii acesteia.
Împotriva încheierii din 14 ianuarie 2010, a formulat recurs inculpatul K.V.P., iar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 1884/1/2010, fixându-se prim termen de judecată al 8 martie 2010, când recurentul inculpat a solicitat amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare și imposibilitate de prezentare din cauza stării de sănătate precare.
Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul inculpat a fixat următorul termen de judecată la 22 martie 2010, termen la care recurentul inculpat, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat, dar a depus la dosar, prin fax, un memoriu în susținerea recursului formulat și a solicitat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea acestuia astfel cum a fost motivat.
Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului a apreciat, în temeiul dispozițiilor 38515 alin. (1) pct 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen. că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate o singură dată cu recurs, menționând la alin. (2) că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.
Ori, în speța, dedusă judecății se constată că încheierea pronunțată la 14 ianuarie 2010 de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, este una interlocutorie, ce nu poate fi atacată separat cu recurs, cu atât mai mult cu cât cauza penală ce face obiectul judecății Dosarului nr. 744/33/2007 este încă în curs de soluționare, nepronunțându-se încă o hotărâre în primă instanță.
Sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs exercitându-se numai în condițiile expres prevăzute de lege, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele mai sus menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul K.V.P. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 744/33/2007.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul K.V.P. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 744/33/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2010.