Asupra recursurilor penale de față;
Pe baza actelor și lucrărilor din dosar, constată:
Prin sentința penală nr. 356/ S din 25 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1242/62/2009 Tribunalul Brașov, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului J.R. din infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
I.1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul J.R., fiul lui M.S. și G., sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
2. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzisă, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la 27 martie 2009 inclusiv.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, luată prin încheierea din 26 martie 2009.
II.1.În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.N., fiul lui N. și L., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
2. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., O.A.N. a fost condamnat și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele de mai sus au fost contopite, inculpatului fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. din pedeapsă a fost dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului O.N.A.
III. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului C.V., fiul lui A. și J., la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., acestui inculpat i-a fost interzisă, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. din pedeapsă a fost dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului C.V.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de la inculpatul O.A.N. a fost confiscată suma de 450 lei obținută prin vânzarea drogurilor, iar de la inculpatul C.V. suma de 150 lei.
În baza art. 17 alin. (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscare și distrugerea, cu păstrarea de contraprobă, a cantității de 1.39 gr. de rezină de cannabis, și 10 comprimate MDMA.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., inculpații O. și C. au fost obligați să plătească statului câte 2500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 1500 lei corespund fazei de urmărire penală, iar inculpatul J. a fost obligat să plătească statului 1500 lei cheltuieli judiciare, din care 750 lei corespund fazei de urmărire penală.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov, inculpatul J.R., în data de 03 decembrie 2008, i-a oferit spre vânzare inculpatului O.A.N. cantitatea de 2.21 grame rezină de cannabis, cu scopul de a fi vândută investigatorului acoperit M. și a deținut în data de 10 decembrie 2008 același gen de droguri la locuința personală, în vederea vânzării; aceste fapte ar constitui infracțiunea continuată de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (2 acte materiale).
În fapt, cu privire la primul act material ce intră în componența infracțiunii continuate prima instanță a constatat că acuzațiile sunt susținute de declarațiile investigatorului acoperit, de procesele verbale de redare a activităților supravegheate de ofițerii de poliție și declarațiile inițiale ale inculpatului O.A.N. Pe baza acestor mijloace de probă s-a reținut că, în data de 03 decembrie 2008, după ce inițial l-a contactat telefonic pe inculpatul O. în scopul realizării tranzacției, investigatorul acoperit M., având asupra sa un telefon mobil, un set de chei și suma de 300 lei (conform procesului verbal de la fila 36 d.u.p.), s-a întâlnit pe strada N. cu acest inculpat, a urcat în mașina lui și s-au deplasat împreună pe strada N., în parcarea din fața imobilului, unde inculpatul O. a oprit autoturismul, i-a arătat investigatorului o țiplă de plastic transparent în care se aflau fragmente de substanță solidă despre care a afirmat că este hașiș și i-a spus că așa ceva îi va aduce și lui, a coborât, s-a deplasat spre imobilul în care locuiește inculpatul J., a sunt la interfon la cifra ce corespunde apartamentului acestui din urmă inculpat, a intrat în scara blocului și a revenit după câteva minute, înmânându-i investigatorului acoperit o țiplă cu substanță solidă asemănătoare cu cea pe care i-a arătat-o înainte de a intra în scara blocului. La controlul corporal efectuat asupra investigatorului acoperit după întâlnirea cu inculpatul O. s-au găsit un telefon mobil, un set de chei și o țiplă de nylon în care se aflau mai multe fragmente vegetale solide de culoare brun oliv (fila 37 dosar urmărire penală). Raportul de expertiză tehnico-științifică din 08 decembrie 2008 a evidențiat faptul că substanța ridicată de la investigatorul acoperit este constituită din 2,21 grame de rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahdrocannabiol (THC), substanță psihotropă.
În declarația dată în faza cercetării judecătorești, investigatorul acoperit a arătat că țipla cu substanță solidă pe care i-a dat-o inculpatul O. după ce a revenit la mașină nu era aceeași cu cea pe care i-o arătase anterior părăsirii autovehiculului, întrucât cea de-a doua avea un conținut a cărui cantitate era mai mare.
Tribunalul Brașov a constatat că inculpatul Juhos a negat faptul că ar fi vândut inculpatului O. rezină de cannabis cu acel prilej, fără a nega împrejurarea că în ziua respectivă s-au întâlnit.
S-a reținut că, exceptând declarația inițială a inculpatului O., care ulterior a fost retractată, nu există dovezi privind modul de derulare a evenimentelor desfășurate între momentul intrării inculpatului O. în scara blocului în care locuiește inculpatul J. și momentul în care a părăsit blocul, revenind la autoturism.
În ceea ce privește cel de-al doilea act material, prima instanță a constatat că, la percheziția domiciliară legal autorizată și efectuată la domiciliul inculpatului J.R., au fost descoperite în locuința acestuia fragmente de substanță vegetală solidă de culoare maro, urme de substanță vegetală pe hârtia igienică găsită în interiorul locuinței, urme de substanță albă solidă pe o bucată de țiplă găsită în locuință, resturi de țigaretă confecționate manual. urme de substanță vegetală pe partea superioară a unei tăvițe și pe un corp în formă conică de tip narghilea. Expertiza tehnico-științifică efectuată pentru identificarea naturii substanțelor identificate la domiciliul inculpatului a evidențiat că fragmentele de substanță solidă de culoare maro reprezintă 0,42 grame de rezină de cannabis, că urmele de substanță solidă de pe hârtia igienică reprezintă rezină de cannabis, că resturile de țigară confecționate manual conțin tetrahidrocannabiol, iar pe tăvița metalică și corpul în formă conică (componente de narghilea) s-a pus în evidență tetrahidrocannabiol.
În locuința inculpatului J.R. în vederea efectuării percheziției s-a pătruns prin utilizarea forței și cu distrugerea parțială a ușii de la intrarea în apartament, iar substanța solidă de culoare maro, identificată ca fiind rezină de cannabis, a fost aruncată de inculpat pe fereastră și recuperată ulterior de organele de cercetare penală, momentul aruncării substanței fiind observat de martora asistentă la efectuarea percheziției N.C.
Relativ la cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lui - din infracțiunea continuată de trafic de droguri în infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în formă simplă, precum și față de cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptelor descrise în rechizitoriu din infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată într-o infracțiune de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (corespunzătoare actului material din 03 decembrie 2008) și o infracțiune de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (corespunzătoare actului material din 10 decembrie 2008), ambele în formă simplă. Tribunalul Brașov a apreciat că doar această din urmă solicitare este întemeiată, cererea formulată de inculpat urmând a fi respinsă, întrucât ar avea semnificația scoaterii din sfera de analiză a uneia dintre faptele cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, și implicit nepronunțarea unei soluții cu privire la această faptă.
Instanța a reținut că primul act material indicat în rechizitoriu, constând în vânzarea unei cantități de drog de risc către o altă persoană, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; cu privire la cel de-al doilea act material, din maniera în care acesta este descris în actul de sesizare a instanței și din aspectele rezultate din probele administrate nu se poate aprecia că deținerea substanței interzise s-a realizat în vederea punerii acesteia în circulație sub orice formă. Dimpotrivă, cantitatea mică de rezină de cannabis descoperită și împrejurarea că au fost identificate cu prilejul percheziției și resturi de țigară confecționată manual, respectiv urme de tetrahidrocannabiol pe componentele de narghilea, conduc la concluzia că substanța era deținută de inculpat în vederea consumului propriu. Drept urmare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în sensul solicitat de Parchet.
În ceea ce privește fapta de trafic de droguri reținută în sarcina inculpatului J. prin schimbarea încadrării juridice, s-a apreciat că nu există probe certe care să confirme săvârșirea ei de către inculpat, astfel încât a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Astfel, lipsa unor probe, chiar indirecte, care să confirme faptul că țipla cu rezină de cannabis care a fost vândută investigatorului M. de către inculpatul O.A.N. i-a fost dată inculpatului O. de către inculpatul Juhos cu prilejul vizitei care a avut loc la domiciliul acestuia din urmă în perioada desfășurării tranzacției, face ca declarația inculpatului O., ulterior retractată (fără o explicație plauzibilă) să nu poată avea decât valoarea unui indiciu temeinic, ce poate justifica luarea unei măsuri preventive, însă nu poate fundamenta o soluție de condamnare, în condițiile în care dubiul, ce trebuie să profite inculpatului potrivit prezumției de nevinovăție de care acesta se bucură în temeiul legii (art. 5 și art. 66 C. proc. pen.), este întărit de împrejurarea că inculpatul O. avea asupra sa, anterior intrării în scara blocului unde locuiește inculpatul J. o țiplă cu rezină de cannabis. Chiar dacă investigatorul acoperit a arătat că țipla care i-a fost vândută nu era identică cu cea care i-a fost arătată de inculpatul Onea înainte de a părăsi autovehiculul, există, la nivel teoretic, posibilitatea ca inculpatul O. să fi avut asupra sa mai multe țiple cu rezină de cannabis. a căror proveniență nu este dovedită. Mai mult, declarațiile inculpatului O. (din faza de urmărire penală) trebuie interpretate, potrivit art. 69 C. proc. pen. în sensul că pot contribui la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor.
Cât privește fapta inculpatului J.R. de a deține la locuința sa, în data de 10 decembrie 2008, o cantitate de rezină de cannabis despre care există probe că era destinată consumului propriu, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta fiind săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe și prezintă pericol social specific infracțiunii, astfel încât va antrena răspunderea penală a inculpatului.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o acestui inculpat, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală; fapta comisă de inculpat prezintă pericol social mediu, având în vedere cantitatea de substanță găsită la percheziția domiciliară, împrejurarea că această cantitate este restul dintr-o cantitate mai mare din care inculpatul recunoaște că a mai consumat anterior, atât singur, cât și împreună cu alte persoane, și împrejurarea că a mai comis anterior aceeași infracțiune, fiind condamnat la amendă penală cu aplicarea art. 81 C. pen., (sentința penală nr. 286/S/2004 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 362 din 20 ianuarie 2006 a Tribunalului Brașov; pentru această condamnare a intervenit reabilitarea de drept, potrivit art. 86 C. pen.). Fișa de cazier judiciar a inculpatului J. mai evidențiază o condamnare suferită în timpul minorității pentru care a intervenit reabilitarea de drept, respectiv condamnarea la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicare art. 99 C. pen. dispusă prin sentința penală nr. 204/2003 a Tribunalului Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 785/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a apreciat că împrejurarea că în ciuda vârstei fragede inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală nu poate fi ignorată, chiar în condițiile în care a intervenit reabilitarea de drept, aceste elemente, putând fi avute în vedere în analiza circumstanțelor personale ale inculpatului, chiar dacă nu atrag un regim sancționator legal agravant. În analiza circumstanțelor personale ale inculpatului instanța a avut în vedere aspectele evidențiate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune din care rezultă că la cei 24 de ani ai săi inculpatul are un stil de viață parazitar, trăind din sumele de bani pe care i le trimit părinții plecați la muncă în străinătate, are un anturaj format din persoane apreciate de vecini ca fiind ‘dubioase’, și prezintă imaturitate în gândire manifestată prin minimizarea riscului și utilizarea de tehnici de neutralizare a constrângerilor morale (negarea faptului că actul este fundamental greșit, negarea vătămării, etc.), astfel încât aprecierea consilierului de probațiune este în sensul existenței unui nivel scăzut al integrării sociale.
Instanța a reținut și atitudinea inculpatului din momentul efectuării percheziției, când nu numai că nu a permis organelor de cercetare penală să intre în locuința sa, dar a încercat să înlăture din locuință dovezile care-l incriminau, aruncând pe geam rezină de cannabis ambalată într-un șervețel.
Natura infracțiunii comise și pericolul social generic destul de ridicat al infracțiunii impune concluzia că inculpatul este nedemn să fie ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat, astfel încât. în baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În privința inculpatului O.A.N., potrivit actului de sesizare, în luna decembrie a anului 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a vândut investigatorului acoperit M., în data de 03 decembrie 2008, cantitatea de 2.21 gr. rezină de cannabis, cu suma de 300 lei. drog procurat în acest scop de la inculpatul J.R.; în data de 05 decembrie 2008 i-a vândut aceluiași investigator acoperit 6 pastile de ecstasy, cu suma de 300 lei comprimate ce au fost procurate de la inculpatul C.V.; în data de 10 decembrie 2008 i-a vândut investigatorului acoperit M., 6 pastile de ecstasy cu suma de 300 lei, procurate în acest scop de la inculpatul C.V.; de asemenea, s-a mai reținut că în data de 10 decembrie 2008 a deținut în autoturismul marca D.L., cu care efectua taximetrie un comprimat de ecstasy; aceste fapte ar constitui infracțiunile de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (3 acte materiale) și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Relativ la aceste acuzații, Tribunalul Brașov a constatat că inculpatul O. a recunoscut toate acuzațiile formulate împotriva sa, respectiv săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri în formă continuată (trei acte materiale) prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Deși în ultimele declarații a arătat că nu a solicitat investigatorului acoperit nici o sumă de bani pentru drogurile remise, infracțiunea de trafic de droguri putând fi săvârșită și în formele alternative ale oferirii și livrării cu orice titlu, declarațiile date constituie o recunoaștere a comiterii faptelor, chiar dacă în altă modalitate decât cea reținută în rechizitoriu.
Cu privire la primul act material al infracțiunii de trafic de droguri, instanța a reținut că, în data de 03 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. a vândut investigatorului acoperit M. cantitatea de 2.21 grame de rezină de cannabis contra sumei de 300 lei. Faptul că suma de 300 lei a fost plătită de investigatorul acoperit rezultă din procesele verbale de percheziție corporală din care rezultă că investigatorul avea suma de bani asupra sa înainte de a se întâlni cu inculpatul O. și imediat după ce a coborât din autovehiculul acestuia nu mai avea banii asupra sa. având în schimb drogurile.
În ceea ce privește cel de-al doilea act material, în data de 05 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit M. căruia i-a vândut 6 comprimate de ecstasy contra sumei de 300 lei. Această stare de fapt a rezultat din procesul verbal întocmit de organele de poliție privind supravegherea activității inculpatului O. coroborat cu procesele verbale de supraveghere de la filele 54-55 dosar urmărire penală, procesele verbale de control corporal realizat asupra investigatorului acoperit înainte și după întâlnirea cu inculpatul O., procesul verbal întocmit de investigatorul acoperit M. (fila 52 dosar urmărire penală), declarația dată de acesta în fața instanței și raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă conținutul pastilelor cumpărate de investigatorul acoperit de la inculpat (f. 66-69 dosar urmărire penală).
Referitor la cel de-al treilea act material al infracțiunii continuate instanța a reținut că, în data de 10 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. i-a vândut aceluiași investigator acoperit 6 pastile de ecstasy contra sumei de 300 lei. Fapta a fost reținută pe baza procesului verbal de consemnare a monitorizării activității inculpatului O., procesul verbal de înseriere a bancnotelor pe care investigatorul acoperit le-a dat inculpatului O. în schimbul pastilelor ecstasy, declarațiile investigatorului acoperit și raportul de constatare tehnico-științifică. în ședință publică a fost vizionată și înregistrarea flagrantului organizat, instanța constatând că asupra investigatorului acoperii au fost găsite 6 comprimate albe, iar două din cele trei bancnote de câte 100 lei înseriate au fost găsite de organele de cercetare penală în interiorul autovehiculului inculpatului (una era plasată pe carosabil în imediata apropiere a autovehiculului în prima scenă înregistrată); din înregistrare a rezultat că inculpatul O. nu a fost bruscat sau lovit de către organele de anchetă, așa cum a susținut în declarația dată în fața instanței.
În fapt, instanța a mai reținut că în data de 10 decembrie 2008, cu ocazia organizării prinderii inculpatului în flagrant, în autovehiculul aparținând acestuia marca D.L., în scrumieră s-a găsit o pastilă de ecstasy despre care inculpatul a recunoscut că era destinată consumului propriu. Aspectul nu este negat de inculpat și rezultă din actele procesuale întocmite cu ocazia organizării flagrantului.
În ceea ce privește apărările formulate de inculpat în sensul că a fost determinat de investigatorul acoperit să comită fapta de trafic de droguri instanța a reținut că din declarațiile martorilor B.A.L., P.A., R.F.P., V.C.D. (în faza de urmărire penală; în faza cercetării judecătorești a nuanțat declarația anterioară fără a oferi explicații plauzibile), rezultă că inculpatul a desfășurat o bogată activitate pe linia traficului de droguri anterior datei la care investigatorul acoperit a luat pentru prima dată legătura cu inculpatul și a realizat prima cumpărare supravegheată. Deși martorii au arătat că nu au plătit substanțele interzise furnizate de inculpatul O., instanța a constatat că această susținere, pe de o parte, trebuie interpretată prin prisma riscului Ia care s-ar expune martorii dacă ar declara că au plătit drogurile primite de la inculpat (martorii pot avea percepția greșită, bazată pe incompleta cunoaștere a prevederilor legale că numai în situația în care drogurile se plătesc sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri), iar, pe de altă parte, este neverosimilă având în vedere numărul persoanelor cărora inculpatul le-a furnizat droguri, faptul că inculpatul nu este producătorul acestor substanțe și implicit le-a procurat la rândul său de la alte persoane contra unor sume de bani, iar situația materială a inculpatului, astfel cum rezultă din datele dosarului nu îi permite acestuia să suporte astfel de cheltuieli cu scopul procurării de satisfacții obținute pe calea consumului de substanțe psihotrope tuturor cunoștințelor sale. Pe de altă parte, înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpat de la postul telefonic, interceptate pe baza autorizației emise de Tribunalul Brașov relevă de asemenea o bogată activitate „comercială” desfășurată de inculpat. Deși în conținutul convorbirilor nu se regăsesc referiri explicite la traficul de droguri, rezultă cu evidență că o parte din discuții privesc această activitate. De altfel, este de notorietate faptul că persoanele cu preocupări în acest domeniu nu utilizează în convorbirile telefonice termeni expliciți care să îi dea în vileag, ci folosesc coduri sau expresii care sugerează adevăratul sens al comunicării. De altfel, tocmai faptul că nu se folosesc termeni cu înțelesul firesc sau se vorbește eliptic trădează natura ilicită a activității în legătură cu care se poartă convorbirea. în acest context, intervenția investigatorului acoperit M. nu poate fi în nici un caz apreciată ca determinantă pentru implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri.
Practica C.E.D.O. în sensul aprecierii ca ilegale a probelor obținute prin intervenția „agenților provocatori” este fundamentată pe o ipoteză diferită de cea cu care este sesizată instanța în prezenta cauză: s-a apreciat astfel că se poate vorbi despre inechitatea procedurii în urma căreia au fost condamnate în situația unor persoane despre care nu s-a dovedit în nici un fel că anterior intervenției agenților provocatori aveau preocupări în domeniul vizat și în ipoteza în care agenții provocatori au acționat în afara unui cadru legal, anterior demarării unor anchete penale și anterior autorizării activității legate de strângerea probelor de către organul judiciar competent. În speță, investigatorul acoperit a fost introdus în activitatea de strângere a probelor pe baza ordonanței procurorului din 03 decembrie 2008 dată în Dosarul de urmărire penală nr. 58d/P/2008 (f. 115-116 dosar urmărire penală), și autorizației nr. 25 din 03 decembrie 2008 (fila 117 dosar urmărire penală), iar cumpărările supravegheate s-au realizat în baza autorizației nr. 29/03.
La individualizarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune în parte instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Prima faptă a fost comisă în formă continuată, cu un număr de trei acte materiale și prezintă un pericol social deosebit de ridicat rezultat din natura comprimatelor comercializate de inculpat, efectele pe care acestea le produc asupra consumatorilor, din faptul că inculpatul s-a implicat în această activitate în ciuda faptului că are un loc de muncă stabil, care ar trebui să-l determine să se ferească de consumul de substanțe care să-i afecteze capacitatea de a conduce autovehicule, din faptul că probele administrate au dovedit că activitatea inculpatului în acest domeniu nu este izolată. S-a apreciat că se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere atitudinea procesuală manifestată în prima fază a cercetărilor, anume aceea de recunoaștere a faptelor imputate și de colaborare cu organele de anchetă, dar și elementele de ordin circumstanțial evidențiate de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune și raportul de evaluare întocmit de Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov; faptele au fost comise pe fondul realității că inculpatul este consumator de droguri de risc și mare risc și datorită alegerii de către acesta a unui anturaj nepotrivit. în raportul întocmit de Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov se arată că inculpatul O. regretă faptele comise și este deschis spre efectuarea unui tratament ce vizează abandonarea consumului și reinserția socială, beneficiind de o motivație solidă în acest sens. Inculpatul menține legături strânse cu toți membrii familiei și este implicat într-o relație de concubinaj pe care dorește să o oficializeze și regretă consecințele pe care faptele sale le-au produs asupra membrilor familiei. Inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală; astfel, la fel ca și inculpatul Juhos, inculpatul O. a fost condamnat anterior la două pedepse cu suspendarea condiționată, pentru ambele condamnări intervenind reabilitarea de drept potrivit art. 86 C. pen.
Relativ la modificarea atitudinii procesuale a inculpatului după primele declarații, instanța a apreciat că acest lucru s-a datorat în principat influenței exercitate de coinculpați după ce cu toții au fost arestați preventiv și au fost plasați în aceeași încăpere în stare de arest preventiv. Este evident din conținutul declarațiilor date de cei doi inculpați în faza cercetării judecătorești că aceștia au comunicat și s-au pus de acord asupra aspectelor ce urmau a fi declarate de fiecare în parte.
În concluzie, în beneficiul inculpatului O. au fost reținute circumstanțe atenuate potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 alin. (2) lit. a) C. pen.
Cât privește pedeapsa complementară, s-a observat că natura infracțiunii comise și circumstanțele reale ale faptelor îl fac nedemn să exercite aceste drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., chiar după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., constatând că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, și anume înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv la o pedeapsă pentru vreuna din fapte, instanța a contopit cele pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni și a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Referitor la inculpatul C.V., potrivit rechizitoriului, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 05 decembrie 2008 și 10 decembrie 2008, i-a oferit 6 respectiv 7 comprimate de ecstasy inculpatului O.A.N. spre a fi vândute investigatorului acoperit M. și a deținut în data de 10 decembrie 2008, 20 de comprimate de ecstasy ascunse în cutia poștală a apartamentului unde locuia fără forme legale; aceste fapte ar constitui infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).
Tribunalul Brașov a constatat că inculpatul a negat toate acuzațiile aduse prin actul de sesizare a instanței, însă mijloacele de probă administrate în cauză fac dovada săvârșirii de către inculpat a acestor fapte.
Pe baza proceselor verbale menționate mai sus, de supraveghere a activității inculpatului O. cu prilejul celor două vânzări de comprimate ecstasy către investigatorul acoperit M., s-a reținut că, în fiecare din cele două cazuri, inculpatul O. s-a întâlnit cu inculpatul C. după ce în prealabil se întâlnise cu investigatorul acoperit-cumpărător și în timp ce acesta din urmă îl aștepta pe inculpatul O. să vină cu „marfa”. Inculpatul C. nu a negat faptul că s-au întâlnit de fiecare dată, însă a susținut că scopul întâlnirii nu a fost acela de a-i remite droguri, ci acela de a primi de la inculpatul O. o datorie mai veche de bani (în data de 05 decembrie 2008), respectiv, de a fi dus cu mașina în calitate de client (în data de 10 decembrie 2008).
Faptul că scopul întâlnirii din data de 05 decembrie 2008 a fost acela de a a-i înmâna inculpatului O. cele 6 comprimate de ecstasy a fost reținut din conținutul convorbirii telefonice purtate între cei doi inculpați în prezența investigatorului acoperit M., astfel cum este redat chiar în cuprinsul rechizitoriului. Inculpatul O. a fost cel care l-a contactat pe inculpatul C., în timp ce se afla în autoturismul în care se afla și investigatorul acoperit și i-a cerut inculpatului C. cinci „rulmenți” și „unul să-l pună pe L.”, inculpatul C. fiind de acord, iar în legătură cu „rulmentul” despre care O. a arătat că-l pune pe L. s-a făcut precizarea: „să sugi tu unu..” ; cei doi au stabilit să se întâlnească după ce O. îl lasă pe client undeva, la barul C. unde se afla C. și să-l ducă pe acesta în alt loc.
Traseul este confirmat de procesul verbal de supraveghere. După ce inculpatul O. l-a lăsat pe investigatorul acoperit în parcarea din fața Complexului O., l-a întâlnit pe inculpatul C. la barul C. situat în același complex, ambii s-au deplasat spre strada V., unde inculpatul C. deținea o garsonieră, și în timp ce O. îl aștepta în mașină, inculpatul C. a urcat în garsonieră, de unde probabil a luat pastilele și a coborât în câteva minute la autoturism, după care ambii s-au întorc la complexul O.; după despărțirea de inculpatul C., inculpatul O. s-a reîntâlnit cu investigatorul acoperit căruia i-a vândut comprimatele.
Prima instanță a apreciat că există o corelație perfectă între conținutul convorbirii telefonice înregistrate și traseul și activitățile persoanelor implicate în tranzacție, astfel încât orice coincidență este exclusă. Varianta propusă de inculpații O. și C. în declarațiile date în faza cercetării judecătorești este neverosimilă și în contradicție cu probele administrate, astfel încât nu poate fi avută în vedere la stabilirea stării de fapt. Astfel, ambii inculpați au arătat că termenul de „rulmenți” este folosit cu înțelesul de „bani” și că în realitate discuția privea restituirea unui împrumut. Dincolo de faptul că este nejustificată utilizarea unui jargon între cei doi inculpați dacă ar fi fost vorba despre o sumă de bani este lipsită de sens purtarea acestei conversații în prezența investigatorului acoperit și efectuarea cursei spre garsoniera de pe strada V. chiar în timp ce cumpărătorul aștepta pastilele. În plus, din convorbirea telefonică rezultă că cel care trebuia să furnizeze ceva este inculpatul C. iar nu O., în timp ce inculpatul C. a susținut că s-au întâlnit pentru ca O. să-i restituie o sumă de bani pe care i-o dăduse în urmă cu o săptămână. Explicația este lipsită de credibilitate și în ceea ce privește deplasarea spre strada V.: inculpatul C. a arătat astfel că deși s-au întâlnit pentru ca O. să-i dea înapoi suma împrumutată (aspect contrazis de convorbirea telefonică din care rezultă că rulmenții trebuiau dați de C.), după ce s-au întâlnit, inculpatul O. i-a spus că nu are banii și i-a cerut să-l mai împrumute cu altă sumă de bani; pentru că avea nevoie de bani pentru cumpărături s-au deplasat pe strada V.; însă din convorbirea telefonică rezultă că ambilor inculpați le era evident că pentru a obține „rulmenții” inculpatul O. trebuia să-l ducă într-un anume loc pe inculpatul C., fapt ce trădează o rutină în derularea relațiilor dintre ei.
Aceeași rutină este repetată și în cadrul întâlnirii din 10 decembrie 2008 când după întâlnirea cu investigatorul, inculpatul O. îl contactează pe C., îl lasă pe investigator în parcare pentru a se întâlni cu inculpatul C., se deplasează cu acesta în altă locație de unde revine după un timp pentru a finaliza tranzacția cu investigatorul acoperit.
Împrejurarea că inculpatul C. este furnizorul de comprimate ecstasy al inculpatului O. rezultă de asemenea din conținutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi, redate în volumul I al dosarului de urmărire penală; tot din convorbirile purtate de inculpați cu terții rezultă că inculpatul C. este consumator de droguri, aspect pe care l-a negat constant în declarațiile date.
Astfel, din analiza ansamblului de convorbiri înregistrate în baza autorizației emise de Tribunalul Brașov în acest scop, prima instanță a apreciat că rezultă că cel care-l contactează de regulă pe inculpatul C. este inculpatul O. care are nevoie să fie aprovizionat.
Aspectele relevate de convorbirile telefonice, între care sunt amintite și cele din care rezultă nemulțumirea concubinei inculpatului C., care-l numește „drogat” și-i reproșează atât consumul de droguri cât și anturajul și preocupările în domeniul traficului de droguri, întăresc aprecierea că la momentul întâlnirilor dintre inculpații O. și C. din datele de 5 și 10 decembrie inculpatul C. i-a oferit inculpatului O. pastile de ecstasy, astfel cum s-a reținut în rechizitoriu.
Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că este evident că prezența plicului cu cele 16 comprimate întregi și cele 4 sfărâmate în cutia poștală a apartamentului în care inculpatul locuia fără forme legale nu este întâmplătoare și nu este străină de preocupările și activitățile inculpatului. Chiar dacă nu au putut fi identificate urme papilare sau urme biologice care să lege persoana inculpatului de plicul în care se aflau pastilele instanța a reținut că preocupările inculpatului astfel cum sunt evidențiate de convorbirile telefonice înregistrate și redate în procesele verbale de la dosar explică prezența pastilelor în cutia poștală. Percheziția domiciliară în urma căreia au fost identificate pastilele a fost legal dispusă și efectuată, de față la descoperirea plicului în care se aflau drogurile fiind concubina inculpatului. Ținând seama de împrejurarea că s-au efectuat simultan mai multe percheziții domiciliare la locuințele deținute de inculpat este evident că nu era posibilă asigurarea prezenței acestuia în toate cele trei locații.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o acestui inculpat, instanța a ținut seama de prevederile art. 72 C. pen. și față de împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpatul C.V. este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, față de pericolul social deosebit de ridicat al faptei rezultat din forma continuată în care a fost comisă, din natura drogurilor puse de acesta în circulație și modul de operare, care pune în evidență asumarea unor riscuri minime și expunerea la risc a unor terți și de persoana inculpatului care, deși a afirmat că obține venituri licite din munca prestată fără carte de muncă nu a dovedit că are un loc de muncă stabil, aparențele fiind în sensul că veniturile sunt obținute în principal din activități ilicite, a avut o atitudine procesuală nesinceră și l-a influențat și pe inculpatul O. să-și modifice declarațiile pentru a obține exonerarea de răspundere penală, față de împrejurarea că nici în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune nu au putut fi identificate elemente pozitive în circumstanțierea inculpatului care să conducă la reținerea de circumstanțe atenuante, instanța va aplicat acestuia o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În privința sumelor de bani confiscate în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prima instanță a reținut că de la inculpatul O.A.N. se impune a fi confiscată suma de 450 lei obținută prin vânzarea drogurilor, compusă din suma de 300 lei, obținută din vânzarea rezinei de cannabis și suma de 150 lei, din vânzarea celor 6 comprimate de ecstasy din data de 05 decembrie 2008. reprezentând jumătate din costul acestora; suma confiscată de la inculpatul C.V., 150 lei, reprezintă jumătate din costul pastilelor vândute de inculpatul O. investigatorului acoperit în data de 05 decembrie 2008, în lipsa unor probe în acest sens existând prezumția că cei doi inculpați au profitat în mod egal de suma plătită de investigator.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brașov și inculpații J.R., O.A.N. și C.V.
Prin Decizia penală nr. 97/Ap din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:
A admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov și de inculpații J.R. și C.V. împotriva sentinței penale nr. 356/S din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar penal nr. 1242/62/2009, pe care a desființat-o sub aspectele:
- greșitei achitări a inculpatului J.R. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a modalității de executare a pedepsei aplicate acestui inculpat;
- neaplicării dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în privința bunurilor ridicate din locuința inculpatului J.R.;
- greșitei încadrări juridice dată faptelor comise de inculpatul C.V. și a condamnării acestuia pentru fapta de deținere de droguri de mare risc în cutia poștală, comisă în data de 10 decembrie 2008.
Rejudecând în aceste limite,
1. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul J.R., la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a aplicat inculpatului J.R. pedeapsa ce mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului J.R. pe durata termenului de încercare de 8 ani, determinat conform art. 86 C. pen.
În baza art. 86 alin. (1), (2) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Brașov, conform programului stabilit de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., impune inculpatului respectarea următoarelor obligații:
a) să urmeze un curs de învățământ sau de calificare;
b) să nu frecventeze localuri publice cu destinație exclusiv recreativă și divertisment (baruri, localuri de noapte, cluburi);
c) să nu intre în legătură cu inculpații O.A.N. și C.V.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 rap. la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
A menținut pedeapsa accesorie aplicată de prima instanță și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat și executarea acesteia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul J.R. a unei tăvițe metalice rotunde, care are centrul decupat, și a unui corp de formă conică, din material ceramic, de culoare verde, aflate în Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Evidență Operativă și Cazier Judiciar, conform mențiunilor de la filele 94-95 dosar urmărire penală.
A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul J.R. prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 26 martie 2009.
2. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului C.V. din infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) în două infracțiuni de trafic de droguri în concurs real, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, corespunzătoare faptelor din 05 decembrie 2008 și 10 decembrie 2008), respectiv, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta de deținere din 10 decembrie 2008), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri (în forma deținerii), prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O.A.N. împotriva aceleiași hotărâri.
În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare pentru inculpații C.V. și O.A.N. starea de arest preventiv începând din data de 25 iunie 2009 până în prezent, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a acestora.
În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen., a obligat apelantul - inculpat O.A.N. să plătească statului suma de 275 lei cheltuieli judiciare (în care a fost inclus și onorariul parțial acordat avocatului din oficiu prin încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2009), iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
1. În ceea ce îl privește pe inculpatul O.A.N., instanța de apel constată că în cursul urmăririi penale, imediat după organizarea flagrantului din data de 10 decembrie 2008 și după efectuarea percheziției la domiciliul mamei acestui inculpat, O.A.N. a furnizat în fața procurorului, olograf, o declarație prin care a descris detaliat și a recunoscut faptele reținute ulterior prin rechizitoriu. În aceeași zi, după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 6 C. proc. pen. și a învederat că dorește să fie asistat de un avocat din oficiu și să dea declarație în legătură cu faptele de care este învinuit, în fața procurorului și în prezența avocatului desemnat din oficiu, inculpatul O. a dat o nouă declarație, consemnată pe formular înseriat, în cuprinsul căreia, după ce arată că își menține depoziția olografă, a descris amănunțit faptele de care a fost acuzat, arătând modalitatea în care, în datele de 05 decembrie 2008, respectiv, 10 decembrie 2008, a vândut investigatorului sub acoperire, pe care îl cunoștea sub prenumele D., pastile de ecstasy pe care le-a luat de la inculpatul C.V., remițându-i acestuia sumele de bani primite și obținând, în 10 decembrie 2008, o pastilă și pentru consumul propriu. De asemenea, a relatat condițiile în care, în data de 03 decembrie 2008, a vândut aceluiași investigator rezină de cannabis, respectiv, deplasarea pe care a efectuat-o împreună cu cumpărătorul la blocul în care locuiește inculpatul J., de la care a luat hașiș cu suma de 300 lei.
Ulterior, în fața instanțelor de judecată, inculpatul O. a revenit asupra acestor declarații, arătând că nu le mai menține întrucât au fost obținute prin exercitarea de violențe fizice și psihice de către anchetatori. în plus, inculpatul a susținut că, anterior acestor depoziții, a mai scris o declarație în care a prezentat faptele reale, dar înscrisul respectiv a fost rupt de anchetatori, care l-au obligat să scrie după dictare cele consemnate în depoziția olografă. Cu privire la declarația dată în fața procurorului și în prezența avocatului, inculpatul a învederat că a relatat cele consemnate după ce fusese bătut de polițiști cu picioarele și lovit cu capul de birou și i-a fost frică să nu fie din nou bătut de aceștia. A mai precizat inculpatul că leziunile produse urmare a loviturilor primite au fost văzute de colegii de cameră P.I. și C.L.
Relativ la motivele invocate de inculpatul O. drept justificare a retractării depozițiilor inițiale. Curtea constată că acestea nu sunt justificate în mod convingător cu fapte care să exprime realitatea.
În acest sens, se cuvine a fi menționată, în primul rând, împrejurarea că în cazul infracțiunilor pentru care este cercetat acest inculpat urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. (3) rap. la art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. În condițiile în care procurorul de caz a emis ordonanță de delegare a lucrătorilor de poliție pentru efectuarea anumitor acte de cercetare penală cu excepția audierii învinuiților sau inculpaților doar la data de 31 decembrie 2008 (fila 144 dosar urmărire penală). Susținerea inculpatului relativă la audierea sa de către un anchetator apare ca neverosimilă.
Din analiza celor două depoziții date de O.A.N. în data de 10 decembrie 2008, se constată că cea consemnată pe formular este asemănătoare celei olografe și mult mai detaliată. Or, în condițiile în care doar prima depoziție, olografă, ar fi fost, potrivit susținerilor inculpatului, scrisă după dictare, este inexplicabil cum acesta a fost capabil să relateze singur și mai amănunțit un mod de derulare a faptelor diferit de cel real, dar care se coroborează co celelalte probe aflate la dosarul cauzei.
Cât privește susținerile relative la utilizarea violenței psihice și fizice pentru recunoașterea faptelor în modalitatea participării și a inculpaților C. și J., se constată că, din vizionarea înregistrării flagrantului, nu rezultă că cei implicați în această acțiune ar fi recurs la utilizarea altor mijloace decât cele impuse de necesitatea imobilizării inculpatului și a asigurării prezenței sale la întocmirea actelor de constatare; nu se poate susține că limbajul agresiv utilizat de lucrătorii de poliție cu ocazia prinderii inculpatului O. ar fi de natură să determine acestuia o puternică tulburarea psihică, să-l facă să se simtă amenințat câtă vreme, din lecturarea transcrierii convorbirilor telefonice interceptate, rezultă că el însuși folosea un atare limbaj.
Referitor la împrejurarea că declarațiile date inițial au fost făcute în condițiile în care se afla sub influența drogurilor. întrucât în acea dimineață fumase o țigară de hașiș și luase o pastilă de ecstasy, din actele dosarului nu rezultă că efectele acestor substanțe ar fi fost atât de puternice încât să-i afecteze, în după-amiaza și seara acelei zile, psihicul: inculpatul a fost apt să conducă, să vorbească cu unul dintre procurii prezenți la flagrant, să-și ia măsuri de protecție față de camera de luat vederi și trecători, prin încercările sale repetate de a-și acoperi fața cu gluga bluzei pe care o purta etc.
Din nici unul din actele dosarului, inclusiv înregistrarea video a flagrantului, nu rezultă că asupra inculpatului O. au fost exercitate acte de violență fizică. De altfel, nici inculpatul nu este foarte exact în privința agresiunilor suferite: a fost lovit de un bărbat cu piciorul în zona gambei stângi și i-a fost frică pentru că va fi bătut (conform declarației date cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, fila 11 Dosar penal nr. 8335/62/2008), a fost bătut cu picioarele și plesnit cu capul de birou de către un anchetator (conform declarației de la fila 112 din prezentul dosar).
Deși a afirmat că P.I. și C.L. au fost colegii lui de cameră în arest și au văzut că era murdar și bătut, instanța de apel constată că, potrivit adresei din 23 noiembrie 2009, emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov Centrul de Reținere și Arestare Preventivă, acesta din urmă nu a fost deținut în aceeași cameră cu inculpatul O., astfel încât declarația dată în calitate de martor va fi înlăturată, ca neverosimilă.
Pentru același motiv, al neveridicității, va fi înlăturată și depoziția martorului P.I., care, deși în perioada 10 -16 decembrie 2008, s-a aflat în aceeași cameră de arest cu inculpatul O., descrie starea fizică a acestuia într-un mod diferit chiar de cel în care a prezentat-o el însuși, afirmând că avea hainele (pantalonii și pulovărul) rupte și prezenta în jurul gâtului o pată roșie și că a doua zi s-a prezentat la medic pentru că se simțea rău. Actele medicale depuse la dosarul cauzei au fost întocmite la depunerea inculpatului în arest, conform procedurilor obișnuite și nu ca urmare a solicitării acestuia; conform mențiunii doctorului care î-a consultat, O.A.N. nu prezenta leziuni tegumentare în acel moment.
Toate aceste elemente sunt de natură să demonstreze faptul că revenirea asupra depozițiilor date în faza de urmărire penală nu are absolut nici o justificare, iar acele declarații, luate cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, inclusiv a dreptului la apărare, sunt apte să servească la soluționarea cauzei în condițiile în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, conform art. 69 C. proc. pen.
În mod corect, prima instanță de judecată, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), constând în aceea că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, i-a vândut investigatorului acoperit M. în data de 03 decembrie 2008 cantitatea de 2.21 grame de rezină de cannabis, în data de 05 decembrie 2008 șase pastile de ecstasy și în data de 10 decembrie 2008 încă șase comprimate de ecstasy, obținând de fiecare dată de la cumpărător suma de 300 lei; susținerile apelantului în sensul că nu a primit nicio sumă de bani de la investigator sunt infirmate de procesele-verbale de control corporal din care rezultă că anterior acțiunii de cumpărare autorizată acesta avea asupra sa suma de bani, ce reprezenta prețul tranzacției, iar ulterior nu o mai avea (aflate la filele 36-37 dosar urmărire penală, pentru fapta din 03 decembrie 2008, respectiv, filele 51 și 56 din dosar urmărire penală, pentru fapta din 05 decembrie 2008) precum și din procesul-verbal de înseriere a bancnotelor cu care a fost realizată tranzacția din 10 decembrie 2008 și procesul-verbal întocmit în 10 decembrie 2008, cu ocazia organizării flagrantului (filele 71 și 73 dosar urmărire penală); faptul că la data flagrantului, banii nu au fost găsiți asupra inculpatului O., ci în mașina acestuia nu este de natură să vicieze operațiunea de vânzare ce avusese loc, inculpatul însuși afirmând, cu acea ocazie că banii îi aparțin, susținând că provin din „încasări”.
De asemenea, în cauză a rezultat, fără putință de tăgadă, că, în data de 10 decembrie 2008, în autovehiculul D.L., aparținând inculpatului O., în scrumieră a deținut o pastilă de ecstasy, despre care inculpatul a recunoscut că era destinată consumului propriu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Este nefondată susținerea apelantului O.A.N. referitoare la incidența art. 68 alin. (2) C. proc. pen. dată fiind activitatea desfășurată de investigatorul sub acoperire fără de care el nu ar fi comis fapta prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În mod temeinic, prima instanță a constatat că inculpatul a desfășurat o activitate pe linia traficului de droguri și anterior intervenției investigatorului sub acoperire; în acest sens, sunt atât declarațiile date de martorii B.A.L., P.A. sau R.F., cât și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, unele dintre ele redate exemplificativ în hotărârea primei instanțe.
Cât privește modul în care prima instanță a procedat la individualizarea pedepselor aplicate acestui inculpat și a modalității de executare, se constată că reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora, rezultat și din aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare, nu rezultă în cauză că scopul pedepsei ar putea fi atins chiar și fără executare, în condițiile prev. de art. 81 C. pen. Împrejurările relevate de apelant au fost valorificate de prima instanță în mod corect, dându-le valența unor circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul promovat de acest inculpat urmează să fie respins, ca nefondat.
2. În ceea ce îl privește pe inculpatul J.R., Curtea constată că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu referire Ia fapta din 03 decembrie 2008.
În acest sens, din declarațiile date în faza de urmărire penală de inculpatul O., a căror valabilitate a fost anterior argumentată, coroborate atât cu declarațiile investigatorului sub acoperire M., cât și cu procesele-verbale de redare a activităților supravegheate de ofițerii de poliție, rezultă că, în data de 03 decembrie 2008, după ce inițial l-a contactat telefonic pe inculpatul O. în scopul realizării tranzacției, investigatorul acoperit M., având asupra sa un telefon mobil, un set de chei și suma de 300 lei (conform procesului verbal de la fila 36 dosar urmărire penală), s-a întâlnit pe str. N. cu acest inculpat, a urcat în mașina lui și s-au deplasat împreună pe str. N., în parcarea din fața imobilului unde inculpatul O. a oprit autoturismul, i-a arătat investigatorului un fragment de substanță solidă despre care a afirmat că este hașiș și i-a spus ca așa ceva îi va aduce și lui, i-a cerut suma de bani convenită, afirmând că „dă bine omul”, a coborât, s-a deplasat spre imobilul în care locuiește inculpatul J., a sunat la interfon la cifra ce corespunde apartamentului acestui din urmă inculpat, a intrat în scara blocului și a revenit după câteva minute, înmânându-i investigatorului acoperit o țiplă cu substanță solidă asemănătoare cu cea pe care i-a arătat-o înainte de a intra în scara blocului. La controlul corporal efectuat asupra investigatorului acoperit după întâlnirea cu inculpatul O. s-au găsit un telefon mobil, un set de chei și o țiplă de nylon în care se aflau mai multe fragmente vegetale solide de culoare brun oliv (fila 37 dosar urmărire penală). Raportul de expertiză tehnico-științifică din 08 decembrie 2008 a evidențiat faptul că substanța ridicată de la investigatorul acoperit este constituită din 2,21 grame de rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență THC, substanță psihotropă.
Chiar dacă inculpatul J. nu a recunoscut că a vândut la acea dată rezină de cannabis inculpatului O., acest aspect rezultă cu certitudine din mijloacele de probă enunțate mai sus. Deși acest din urmă inculpat a încercat, prin declarațiile date în fața instanței, să-l exonereze de orice implicare pe coinculpatul J. - acreditând ideea conform căreia avea asupra sa cantitatea de hașiș, iar deplasarea pe care a efectuat-o la locuința lui Juhos a avut drept scop să evite ca investigatorul să-și dea seama de acest lucru pentru ca să nu-i spargă în viitor mașina în căutare de droguri-trebuie observat, pe de o parte, că el însuși a declarat instanței că a avut asupra sa o singură bucată de rezină de cannabis, din care, la întoarcerea din locuința lui J. și înainte de a urca în mașină a rupt câteva bucăți, pe care i le-a dat investigatorului, iar, pe de altă parte, faptul că M. a declarat că a primit o cantitate de substanță mai mare decât ce i-a arătat drept mostră O. Așa fiind, raționamentul instanței de fond, referitor la posibilitatea ca O. să fi avut asupra sa mai multe țiple cu rezină de cannabis, este eronat, contrazis fiind chiar de depoziția acestuia.
În condițiile în care inculpatul O. ar fi avut asupra sa cantitatea de hașiș pe care a vândut-o investigatorului în data de 03 decembrie 2008, apare ilogică activitatea acestuia de deplasare pe o distanță nu tocmai scurtă, dacă avem în vedere locul întâlnirii cu investigatorul și adresa la care locuiește J., doar pentru a simula o tranzacție cu astfel de substanțe. Pe de altă parte, singura persoană cu care O. recunoaște că s-a întâlnit între momentul în care i-a arătat potențialului cumpărător mostra și cel în care i-a remis substanța contra sumei de bani a fost coinculpatul J.
Din coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal, rezultă, dincolo de orice dubiu, faptul că inculpatul O. a procurat în data de 03 decembrie 2008, drogurile de risc, pe care le-a vândut investigatorului M., de la inculpatul J.R.
Ceea ce nu se poate stabili cu certitudine în speță este împrejurarea dacă O. i-a remis lui J. suma de 300 lei, primită de la investigatorul sub acoperire, astfel încât urmează a fi menținută dispoziția primei instanțe de confiscare a acestei sume de la inculpatul O.
Prin urmare, fapta inculpatului J.R. de a-i oferi coinculpatului O.A.N. cantitatea de 2,21 grame rezină de cannabis, pe care acesta din urmă a vândut-o investigatorului M. întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, text în baza căruia se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
La individualizarea pedepsei principale, Curtea are în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat ca fiind mediu dată fiind cantitatea relativ mică de drog oferită, persoana inculpatului, care nu a recunoscut comiterea faptei și nu este la prima confruntare cu legea penală, chiar dacă pentru condamnările anterioare a intervenit reabilitarea. Față de aceste elemente, o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege apare ca aptă să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.
Cât privește pedeapsa complementară, la individualizarea acesteia instanța de apel are în vedere natura infracțiunii comise și pericolul social generic al infracțiunii, care impun concluzia că inculpatul este nedemn să fie ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Constatând că în speță, în privința inculpatului J.R. sunt îndeplinite condițiile concursului real de infracțiuni, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa-cea mai sus menționată și cea de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, conduita adoptată de acest inculpat pe parcursul procesului penal, prezentarea sa în fața instanței de judecată și atitudinea adoptată față de cauza în care este implicat reprezintă suficiente elemente care să formeze convingerea instanței că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru ca acest inculpat, chiar și fără executarea efectivă a pedepsei, să nu mai comită infracțiuni.
Așa fiind, în baza art. 861 C. pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului J.R. pe durata termenului de încercare de 8 ani, determinat conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1), (2) C. pen., inculpatul va fi obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Brașov, conform programului stabilit de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., inculpatului îi va fi impusă respectarea următoarelor obligații:
a) să urmeze un curs de învățământ sau de calificare;
b) să nu frecventeze localuri publice cu destinație exclusiv recreativă și de divertisment (baruri, localuri de noapte, cluburi);
c) c)să nu intre în legătură cu inculpații O.A.N. și C.V.
I se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 864 rap. la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Menținând pedeapsa accesorie aplicată de prima instanță, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii va suspenda și executarea acesteia.
Critica apelantului relativă la cuantumul pedepsei stabilită de instanța de fond și la nereținerea circumstanțelor atenuante este nefondată. În cauză nu se impune redozarea acesteia întrucât, în raport de acțiunea concretă comisă de inculpat, fapta acestuia prezintă un grad de pericol social ridicat, specific infracțiunii. Împrejurarea că inculpatul este o persoană tânără, bine integrată în familie și societate, s-a prezentat în fața instanței, demonstrând prin conduita adoptată că a înțeles gravitatea faptei comise sunt împrejurări pe care instanța de apel le-a avut în vedere la alegerea modalității de executare.
Curtea constată că la momentul efectuării percheziției la domiciliul inculpatului J.R., în locuința acestuia au fost identificate și ridicate o tăviță metalică rotundă, care are centrul decupat, pe care s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC) și un corp de formă conică, din material ceramic, de culoare verde, in care s-a pus in evidență Tetrahidrocannabinol (THC), conform raportului de constatare tehnico-științifică din 22 decembrie 2008 (filele 82-86 dosar urmărire penală). Cum aceste bunuri au făcut obiectul infracțiunii prev. de art. 4 alin. din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina acestui inculpat, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se va dispune confiscarea obiectelor menționate, aflate în Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Evidență Operativă și Cazier Judiciar, conform mențiunilor de la filele 94-95 dosar urmărire penală.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov și inculpatul J.R. (pentru motivul referitor la modalitatea de executare), reformând hotărârea primei instanțe în sensul celor anterior menționate.
3. În ceea ce îl privește pe inculpatul C.V., Curtea constată că, prin actul de sesizare, acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).
Referitor la primele două acte materiale, comise în datele de 05 decembrie 2008 și 10 decembrie 2008, în mod corect prima instanță a reținut, printr-o temeinică și argumentată coroborare a probelor administrate în cauză, că i-a oferit inculpatului O.A.N. șase și, respectiv, șapte pastile de ecstasy pentru a-i fi vândute investigatorului acoperit M. și pentru a fi consumate de inculpatul O.
În plus de considerentele instanței de fond, pe care Curtea și le însușește, instanța de apel reține faptul că atât susținerile acestui inculpat referitoare la motivele pentru care s-a întâlnit. în datele menționate, cu O.A., cât și precizările acestuia din urmă realizate în fața instanțelor de judecată în încercarea de a înlătura vreo implicare în activitățile infracționale a inculpatului C. sunt contrazise de probele administrate în cauză.
În acest sens, se constată că, deși ambii inculpați au încercat să acrediteze ideea că scopul întâlnirilor avute a fost acela de restituire a unor împrumuturi, cei doi de contrazic în privința debitorului obligației de restituire; astfel, dacă inițial, O. a declarat că nu a împrumutat vreodată de cineva, iar de la C. nu a primit alți bani decât cei reprezentând contravaloarea curselor de taxi (fila 11 Dosar penal 8335/62/2008 al Tribunalului Brașov), inculpatul C. a precizat că și el a împrumutat bani de la O. și că l-a împrumutat pe acesta de mai multe ori (fila 14, același dosar, precum și declarațiile din dosarul Tribunalului Brașov); în declarația dată la Tribunalul Brașov, inculpatul C. a arătat că, în 05 decembrie 2008, l-a sunat pe O., cerându-i să-i restituie un împrumut de 200 lei (fila 32), pentru ca în depoziția dată în fața instanței de apel să arate că el a fost sunat de inculpatul O., care i-a cerut să îi dea înapoi „cei cinci rulmenți pe care mi dăduse săptămâna trecută, fiind vorba de 500.000 lei vechi, pe care îi luasem de la acesta” (fila 110); tot cu referire la această dată, în fața Curții de Apel, inculpatul O. a arătat că i-a cerut inculpatului C. să îi împrumute suma de 500.000 lei sau 1.000.000 lei vechi întrucât își cumpărase o mașină de spălat și că niciodată nu i-a dat bani împrumut lui C. (fila 114). Între declarațiile celor doi inculpați există contradicții și în ceea ce privește destinația sumelor de bani la care fac referire (inclusiv cu ocazia confruntării realizate în data de 02 februarie 2009, filele 31-32 dosar urmărire penală) sau modul în care s-au întâlnit și ce au făcut în data de 10 decembrie 2008.
Aspectele anterior evidențiate demonstrează, fără putință de tăgadă, că declarațiile date de cei doi, în fața instanțelor de judecată, nu sunt corespunzătoare adevărului, fiind făcute doar cu scopul de a-l exonera pe C.V. de orice fel de participare la faptele ce fac obiectul prezentei cauze.
Nici declarația dată de martorul T.B. nu este de natură să schimbe această concluzie, întrucât nu face decât să confirme un fapt afirmat de inculpați, relativ la activitatea lui C. din data de 10 decembrie 2008, anterior întâlnirii sale cu O.A.N., precum și împrejurarea că acesta din urmă l-a contactat telefonic pe cel dintâi.
Cât privește convorbirea telefonică dintre cei doi se constată că este redată în procesul verbal de la filele 499-500 dosar urmărire penală.
Așa cum a reținut și prima instanță, există o corelație perfectă între conținutul convorbirii telefonice înregistrate, traseul și activitățile persoanelor implicate în tranzacții., astfel încât orice coincidență este exclusă. Împrejurarea că inculpatul C. este furnizorul de comprimate ecstasy al inculpatului O. rezultă de asemenea din conținutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi redate în volumul I al dosarului de urmărire penală.
Cât privește utilizarea cuvântului „rulment” în convorbirile dintre cei doi, raționamentul primei instanțe, care conduce la concluzia că termenul are semnificația de drog, este corect. Inculpatul C. nu a fost în măsură să explice într-un mod plauzibil instanței semnificația convorbirii telefonice redată în procesul-verbal de la fila 476 dosar urmărire penală. Dacă s-ar admite că ceea ce C. a declarat Curții-referitor la faptul că el trebuia să-i restituie lui O. 500.000 lei-este real, atunci apare ca lipsită de logică conversația telefonică ce a avut loc între cei doi, la foarte scurt timp și tot la inițiativa lui C. În cadrul căreia acesta îl întreabă pe O. „Ți-a dat banii pă ele?” (fila 488 dosar urmărire penală).
Împrejurarea că în desfășurarea activităților de trafic de droguri era utilizat un limbaj codificat rezultă și din convorbirea telefonică redată la fila 491 dosar urmărire penală, în cadrul căreia O.A. utilizează același termen „rulmenți” și față de o altă persoană, O.
Referitor la cel de-al treilea act material al infracțiunii continuate prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, reținut de prima instanță de fond ca fiind reprezentat de faptul că, în data de 10 decembrie 2000, a deținut în cutia poștală a apartamentului în care locuia fără forme legale o punguță din plastic transparent în care au fost identificate 20 de comprimate de ecstasy, 16 întregi și 4 sfărâmate, Curtea constată că în cauză nu existe probe certe, care să înlăture prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul și care să demonstreze, fără putință de tăgadă, că inculpatul C. este autorul acestei fapte.
În acest sens, instanța de apel reține că la percheziția domiciliară efectuată în data de 10 decembrie 2008 la locuința concubinei inculpatului, martora C.E., situată în Brașov, în cutia poștală situată la parterul imobilului, descuiată cu cheia de pe inelul cu cheile apartamentului ce aparține acesteia, a fost găsită o punguță din plastic transparent, în interiorul căreia se aflau 20 de pastile, 16 întregi și 4 fărâmițate, de culoare albă, fiecare stanțate, pe o parte, cu simbolul Yin-Yang, iar, pe cealaltă parte, cu o tăietură. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 22 decembrie 2008, pastilele menționate conțin ca substanță activă MDMA, drog de mare risc, conform tabelului I din Legea nr. 143/2000.
În cauză au fost recoltate, prin periaj bucal, probe biologice de la C.V. și C.E. și fost efectuată o constatare tehnico-științifică, fiind întocmit raportul din 26 ianuarie 2009. Potrivit concluziilor acestuia, urmele prelevate de pe țipla din material plastic transparent-de pe fața interioară, jumătatea superioară a țiplei și de pe suprafața externă - sunt constituite din fragmente de celule epiteliale, dar genotiparea acestor urme a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, electroforegrame neinterpretabile datorită cantității insuficiente de ADN matriță și/sau prezenței inhibitorilor.
Potrivit declarațiilor date de concubina inculpatului, C.E., pentru cutia poștală exista o singură cheie, deținută doar de ea. Accesul în cutie se poate face printr-un orificiu exterior, caracterizat de aceasta ca fiind „foarte mare”. Cu privire la posibilitatea ca, în data de 10 decembrie 2008, inculpatul C. să fi luat cheia de la cutia poștală, martora nu afirmă și nici nu neagă acest lucru, arătând că nu a observat menționata împrejurare.
Făptul că pastilele identificate cu ocazia acelei percheziții purtau același logo cu cele cumpărate de investigator de la O. în datele de 05 și 10 decembrie 2008, urmare a furnizărilor făcute de C., nu conduce la concluzia că ar aparține tot inculpatului C., fiind vorba de bunuri de gen. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că pastilele astfel identificate erau traficate exclusiv de inculpatul C.
Toate aceste elemente sunt de natură să creeze un dubiu în privința deținerii de către inculpatul C. a celor 20 de pastile, identificate ca fiind droguri de mare risc, dubiu care îi profită acestuia.
Așa fiind, reținând că atât prin actul de sesizare, cât și prin considerentele sentinței primei instanțe, în sarcina inculpatului C.V. s-a reținut comiterea infracțiunii continuate de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), în baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de acesta în datele de 05 decembrie 2008 și 10 decembrie 2008 în două infracțiuni de trafic de droguri, în concurs real, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, corespunzătoare faptelor din 05 decembrie 2008 și 10 decembrie 2008, comise împreună cu inculpatul O.A.N.) și de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, corespunzătoare faptei de deținere, din 10 decembrie 2008, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.
În baza art. 1 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului C.V. sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri. în forma deținerii, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Procedând la reindividualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată acestui inculpat pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, corespunzătoare faptelor din 05 decembrie 2008 și 10 decembrie 2008, comise împreună cu inculpatul O.A.N.), se constată că, și în condițiile în care sunt reținute doar două acte materiale ale infracțiunii continuate, aplicarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen. impune stabilirea unei pedepse egale cu minimul special prev. de lege. În acest sens, sunt avute în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, reflectat de modul și împrejurările în care inculpatul a realizat actele materiale reținute în sarcina sa (care pune în evidență asumarea unor riscuri minime și expunerea la risc a unor terți), de cantitatea și tipul drogurilor puse în circulație, precum și datele care caracterizează persoana acestui inculpat care, deși a afirmat că obține venituri licite din munca prestată fără carte de muncă, nu a dovedit că are un loc de muncă stabil și a avut o atitudine procesuală nesinceră. Astfel cum a reținut și prima instanță. Curtea constată că nici în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune nu sunt identificate elemente pozitive în circumstanțierea inculpatului care să conducă la reținerea de circumstanțe atenuante.
Drept urmare, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), se va dispune condamnarea inculpatului C.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce a fost individualizată prin raportare la natura infracțiunii comise și pericolul social generic al infracțiunii, care impun concluzia că inculpatul este nedemn să fie ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Va fi menținută modalitatea de executare aleasă de prima instanță, singura posibilă față de cuantumul pedepsei principale.
Curtea apreciază ca nefondată susținerea apelantului C.V. privind achitarea sa pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Considerentele mai sus expuse demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul C. a furnizat, la datele și în condițiile reținute de prima instanță, droguri de mare risc coinculpatului O.A.
În privința faptei de deținere, temeiul achitării nu poate fi cel solicitat de apelant, câtă vreme o faptă în materialitatea ei a fost săvârșită-în cutia poștală au fost găsite 20 de pastile conținând MDMA - dar nu s-a putut stabili cu certitudine că cel care le-a deținut în acel loc a fost inculpatul C.
Tot cu referire la acest inculpat, Curtea constată că este reală și fondată susținerea apelantului procuror privind omisiunea instanței de fond de a dispune condamnarea acestuia pentru infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată, acest aspect urmând a fi îndreptat de instanța de apel, prin admiterea căii de atac, în sensul celor de mai sus.
Reținând toate aceste argumente, Curtea va admite apelul promovat de inculpatul C. doar în ceea ce privește soluția dată faptei de deținere în cutia poștală a celor 20 de pastile conținând MDMA. soluția ce urmează a fi dispusă fiind în favoarea acestuia.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. (în privința apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov și inculpații J.R. și C.V.) și pct. 2 lit. b) C. proc. pen. (pentru apelul inculpatului O.A.N.), Curtea va admite primele apeluri menționate, desființând sentința conform celor anterior menționate, menținând restul dispozițiilor acesteia.
Va respinge, ca nefondat, apelul inculpatului O.A.N.
În baza art. 381 C. proc. pen., va deduce în continuare pentru inculpații C.V. și O.A.N. starea de arest preventiv începând din data de 25 iunie 2009 până în prezent, iar în baza art. 350 C. proc. pen., va menține starea de arest preventiv a acestora, apreciind că temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., aflat la baza acestei măsuri, nu s-a schimbat. în cauză s-a dispus condamnarea acestor inculpați, iar hotărârea pronunțată, chiar nedefinitivă, constituie un temei suficient de puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, fiind astfel respectate atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Totodată, pentru a înlătura riscul de a părăsi țara de către inculpatul J., dat fiind că părinții acestuia se află în afara României, în baza art. 350 C. proc. pen., va fi menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de acest inculpat de Tribunalul Brașov, prin încheierea de ședință din data de 26 martie 2009.
În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen. Curtea îl va obliga pe apelantul-inculpat O.A.N. să plătească statului suma de 275 lei cheltuieli judiciare (în care a fost inclus și onorariu! parțial acordat avocatului din oficiu prin încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2009), restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Brașov și inculpații J.R., O.A.N. și C.V.
Parchetul critică decizia penală atacată pentru nelegalitate privind soluția de achitare a inculpatului C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri (în forma deținerii) prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000. În dezvoltarea motivului de recurs se susține, în esență, că vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea acestei fapte este demonstrată de probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești.
S-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În consecință, se solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei și, în fond, condamnarea inculpatului C.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, trafic de droguri în forma deținerii.
Inculpatul J.R. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pe motiv că la dosarul cauzei nu există probe, nici măcar indirecte, care să releve săvârșirea acestei fapte iar, în subsidiar, față de circumstanțele sale personale și de atitudinea avută pe parcursul procesului penal, solicită reducerea pedepsei și a termenului de încercare pe care îl consideră exagerat de mare.
Inculpatul C.V. a invocat în recursul său cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 teza a II-a (instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului), art. 3859 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen. .
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, următoarele:
- instanța de apel nu a motivat înlăturarea declarațiilor ulterioare ale inculpatului O.A.N. prin care acesta a retractat declarația inițială în care arătase că a primit droguri de la el.
- starea de fapt reținută de prima instanță și însușită de instanța de apel este în contradicție evidentă cu realitatea
- pedeapsa aplicată este nejustificat de mare față de circumstanțele sale personale: lipsa antecedentelor penale, conduita ireproșabilă în familie și societate, a desfășurat activități licite conform copiei carnetului de muncă depus la dosar.
În consecință, inculpatul C.V. solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În subsidiar inculpatul solicită reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și reducerea pedepsei și aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În recursul său inculpatul O.A.N. critică ambele hotărâri ca nelegale și netemeinice sub aspectul condamnării sale pentru trafic de droguri, instanțele comițând o gravă eroare de fapt. În realitate, susține inculpatul, în cauză nu s-au administrat probe care să-i dovedească vinovăția, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar solicită reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate prin prima criticilor formulate de recurent și a cazurilor de casare invocate precum și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată următoarele:
Cu privire la recursul Parchetului, Înalta Curte apreciază că este nefondat, soluția de achitare a inculpatului C.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea 143/2000 fiind legală și temeinică.
Deși Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. acesta nu a identificat și motivele de recurs, în cadrul situației de fapt, un aspect esențial stabilit de instanța de apel care să vină în contradicție evidentă ți necontroversată cu ceea ce indică conținutul real al probelor administrate în cauză. În realitate, Parchetul critică greșita apreciere a probelor făcută de instanța de apel care a dispus achitarea inculpatului, arătând că „din coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal, rezultă cu certitudine că inculpatul C.V. era deținătorul celor 20 de comprimate conținând MDMA găsite în cutia poștală a apartamentului situat pe str. A., fiind destinate comercializării”.
Înalta Curte constată că pe baza propriului examen al probelor administrate în cauză instanța de apel a ajuns în mod justificat și corespunzător argumentat la concluzia că nu există probe certe, de natură a înlătura prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, în sensul că pastilele identificate în cutia poștală în data de 10 decembrie 2008 ar fi aparținând inculpatului C.V. și că acesta le deținea în vederea comercializării.
Pe baza probatoriului administrat instanța de prim control judiciar a reținut în mod corect că nu s-a făcut dovada că inculpatul C.V. era singura persoană care avea acces la cutia poștală în care s-au găsit pastilele de MDMA, acestea aparținând concubinei inculpatului, numita C.E. care a declarat că accesul în cutie se putea face și printr-un orificiu exterior „foarte mare” iar prin raportul de constatare tehnico-științifică din 26 ianuarie 2009 nu s-a putut stabili dacă fragmentele de celule epiteliate prelevate de pe țipla în care se găseau pastilele de ecstasy aparțineau sau nu inculpatului C.V. datorită cantității insuficiente de ADN matriță și/sau prezenței inhibitorilor. Cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fi folosit cheia de la cutia poștală în data de 10 decembrie 2008, concubina inculpatului deși nu a exclus această posibilitate, în condițiile în care această cheie se afla pe un inel alături de cheile apartamentului său, aflat pe holul locuinței, declară că nu a observat ca inculpatul să fi luat acea cheie. Observațiile instanței de apel în sensul că deși probele identificate cu ocazia percheziției domiciliare purtau același logo cu cele cumpărate de investigator de la inculpatul O. în datele de 5 și 10 decembrie 2008, urmare a furnizărilor făcute de C. nu se poate reține cu caracter de certitudine faptul că și cele 20 de pastile găsite în cutia poștală îi aparțineau tot inculpatului C.V., aceste pastile fiind .. este pertinentă.
În raport cu materialul probator administrat cu privire la fapta din 10 decembrie 2008 pentru care inculpatul C.V. a fost trimis în judecată instanța de apel a dat în mod corect eficiență principiului „in dubio pro reo”, dispunând achitarea inculpatului.
Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază recursul Parchetului ca nefondat și va fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cu privire la recursurile declarate de inculpații J.R., C.V. și O.A.N. Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate în parte, numai în ceea ce privește critica acestora vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate de prima instanță, respectiv de instanța de apel.
Critica acelorași inculpați în sensul că pronunțând împotriva lor o hotărâre de condamnare instanțele anterioare au comis o gravă eroare de fapt este neîntemeiată.
Pentru a constitui cazul de casare invocat de inculpați, art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. – eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică situația de fapt reținută să fie vădit și necontroversat corelară probelor existente la dosar, sfera de acțiune a instanței de recurs fiind limitată întrucât aceasta nu judecă din nou cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluția pronunțată și dacă există discordanțe între cele reținute de instanțe și conținutul real al probelor.
Înalta Curte constată că în cauză nu exisă neconcordanțe între conținutul probelor și cele reținute de instanțe iar soluția de condamnare a inculpaților este rezultatul întregului probatoriu administrat.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul J.R., vinovăția acestuia este dovedită cu declarațiile inculpatului O. date în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile investigatorului sub acoperire M. cât și cu procesele-verbale de redare a activității supravegheate de ofițerii de poliție, probe examinate detaliat de curtea e apel și din care rezultă, fără nici un dubiu, că în data de 03 decembrie 2008 inculpatul J.R. i-a livrat inculpatului O.A. cantitatea de 2,21 grame de rezină de cannabis, în care s-a pus în evisență THC, substanță psihotropă.
Astfel, inculpatul O.A. după ce a oprit autoturismul în care se afla investigatorul sub acoperire M. în fața imobilului a intrat în imobilul în care locuiește inculpatul J.R. după ce, în prealabil, a sunat la interfon la cifra ce corespunde apartamentului acestuia, a intrat în scara blocului, revenind după câteva minute înmânându-i investigatorului acoperit o țiplă cu o cantitate mai mare de rezină de cannabis decât mostra pe care i-a arătat-o acestuia înainte de a coborî din imobil pentru a se deplasa la locuința inculpatului J.R.
- inculpatul O.A. a relatat atât în declarația olografă dată chiar în ziua de 10 decembrie 2008 când a fost organizat flagrantul cât și în fața procurorului, în prezența unui avocat din oficiu, că în ziua de 3 decembrie 1008 a procurat cantitatea de hașiș vândută investigatorului acoperit de la inculpatul J.R. Este adevărat că ulterior inculpatul O.A. a retractat cele două declarații, retractare considerată nejustificată de instanța de apel care a înlăturat motivat apărările acestuia;
- același inculpat, O.A., chiar în declarațiile date în cursul judecății, a arătat că singura persoană cu care s-a întâlnit între momentul în care s-a despărțit de investigatorul acoperit și cel în care a revenit la autoturism și i-a înmânat acestuia substanța rezină de cannabis, a fost coinculpatul J.R.
- conform declarației inculpatului O.A., acesta a avut asupra sa, în data de 3 decembrie 2008 o singură bucată de rezină de cannabis, ceea ce contrazice raționamentul instanței de fond conform căruia este posibil ca acest inculpat să fi avut asupra sa mai multe țiple cu rezină de cannabis.
Împrejurarea că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă suma de 300 lei pe care inculpatul O.A. a primit-o de la investigatorul sub acoperire a fost remisă inculpatului J.R. este lipsită de relevanță sub aspectul reținerii vinovăției acestui inculpat întrucât legea pedepsește și livrarea cu titlu gratuit a drogurilor.
- În aceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului J.R., Înalta Curte apreciază că instanța de apel a dat eficiență criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
În raport cu motivele și pericolul social concret al faptei comise precum și cu datele care circumstanțiază persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei și a mai fost condamnat anterior, chiar dacă a intervenit reabilitarea nu se justifică reținerea în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante din cele prevăzute de art. 74 C. pen. pentru a se reduce pedeapsa sub limita minimă specială prevăzută de lege și aplicată de instanța de prim control judiciar.
Dacă în privința cuantumului pedepsei Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea, în schimb durata termenului de încercare stabilit de instanța de apel, de 8 ani, ceea ce reprezintă durata maximă ce poate fi aplicată apare ca nejustificată. În sarcina inculpatului J.R. s-a reținut un singur act material de trafic de droguri de risc, constând în rezină de cannabis, s-a prezentat la toate termenele de judecată, este un element tânăr (are 20 de ani), este elev la Colegiul tehnic R.R. din Brașov, în clasa a XII Ap la învățământul seral (fila 46 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), cu aptitudinea subiectivă de a de îndrepta, elemente în raport de care Înalta Curte apreciază că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. de prevenire și reeducare se poate atinge și prin stabilirea unui termen de încercare mai mic astfel că va admite recursul inculpatului, va casa în parte decizia atacată și, rejudecând, va reduce termenul de încercare de la 8 ani la 5 ani.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei referitoare la acest inculpat.
Cu privire la inculpatul recurent O.A. vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în realizarea aceleiași rezoluții infracționale i-a vândut investigatorului sub acoperire M. în data de 3 decembrie 2008, 2,21 grame rezină de cannabis, în data de 5 decembrie 2008, șase pastile ecstasy și în data de 10 decembrie 2008 încă șase pastile de ecstasy, obținând de fiecare dată suma de 300 lei de la cumpărător este cert dovedită cu declarațiile inițiale ale inculpatului care a recunoscut comiterea celor trei acte materiale de trafic de droguri, relatând în amănunt modul în care a procedat, declarațiile acestuia coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză (declarațiile investigatorului sub acoperire, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor B.A.L., P.A., R.F.). Atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit corect situația de fapt și au înlăturat în mod temeinic și amplu motivat declarațiile date de inculpatul O.A. în cursul judecății.
Recursul inculpatului este însă întemeiat sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de instanța de fond și menținută de instanța de apel apare excesivă în raport cu pericolul concret al faptei, dedus din cantitatea de drog traficată și natura acesteia (cca 2 gr rezină de cannabis, 6 pastile de ecstasy, respectiv 7 pastile ecstasy) precum și în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului care era încadrat în muncă (taximetrist), a avut inițial o atitudine sinceră de recunoaștere și cooperare cu organele judiciare, a manifestat regret față de faptele comise, este deschis spre efectuarea unui tratament ce vizează abandonul consumului de droguri și reinserția socială, menținea relații strânse cu întreaga familie.
În consecință, se va admite recursul inculpatului, se va casa în parte sentința și rejudecând, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen. în pedepsele componente după care va reduce pedeapsa de 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și pedeapsa de 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Conform art. 33-34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. se vor contopi pedepsele astfel reduse, urmând ca inculpatul O.A. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen.
Se va deduce prevenția inculpatului de la 10 decembrie 2008 la zi.
Și în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent C.V., situația de fapt și vinovăția acestuia sunt în concordanță cu materialul probator administrat în cauză din care rezultă neîndoielnic că în data de 5 decembrie 2008 acesta i-a oferit inculpatului O.A. 6 pastile de ecstasy și în data de 10 decembrie 2008 i-a dat 7 pastile ecstasy pentru a fi vândute investigatorului sub acoperire M.
În acest sens instanțele anterioare au avut în vedere procesele verbale de supraveghere a activității inculpatului O.A. cu prilejul celor două vânzări de pastile ecstasy către investigatorul acoperit din care rezultă că de fiecare dată inculpatul O. s-a întâlnit cu C. după de în prealabil se întâlnise cu investigatorul acoperit și în timp ce acesta din urmă îl aștepta pe inculpatul O. să vină cu „marfa”, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați la inițiativa inculpatului O.A. în timp ce se afla împreună cu investigatorul acoperit în mașină, când inculpatul O. i-a cerut inculpatului C. să-i dea „ cinci rulmenți” „ și unul să-l pună pe L.”, cerere cu care C. a fost de acord, stabilind să se întâlnească după ce O. îl lasă pe client undeva, la barul C. unse se afla C.
Așa cum reține instanța de fond există o corelație perfectă între conținutul convorbirilor telefonice și traseul și activitățile inculpaților O. și C., astfel că orice coincidență este exclusă, apărările formulate de inculpat fiind înlăturate pe baza unei argumentări logice solide, însușite de Înalta Curte.
Inculpatul C.V. a invocat în plus față de ceilalți doi inculpați recurenți cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 teza a II-a C. proc. pen. constând în aceea că în opinia sa, instanța de apel nu arată motivele pentru care a înlăturat declarațiile ulterioare ale coinculpatului O.A.N. prin care acesta a retractat declarațiile inițiale.
Înalta Curte constatând că în cauză nu este incident cazul de casare invocat de recurentul inculpat și care privește omisiunea instanței de a se pronunța, fie asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, fie cu privire la unele probe administrate, fie asupra unei cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Or, în cauză, ambele instanțe – de fond și apel – au analizat și s-au pronunțat cu privire la toate faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, evaluând în mod corespunzător toate probele administrate, arătând și motivând care sunt probele considerate ca fiind în concordanță cu realitatea și care poate le înlătură pe motiv că nu reflectă adevărul.
Cu referire concretă la declarațiile date de inculpatul O.A. pe parcursul judecății contrar susținerilor inculpatului C.V., instanța de apel a motivat pe larg (filele 13-14 din decizie) care sunt argumentele pentru care consideră că retractarea declarațiilor inițiale nu este justificată și prin urmare de ce înlătură declarațiile inculpatului date pe parcursul judecății.
În schimb, Înalta Curte apreciază ca fiind incident și în ceea ce-l privește pe inculpatul C.V. cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. constând în greșita individualizare a pedepsei.
Astfel, inculpatul C.V. a fost condamnat de instanța de apel la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă considerată excesiv de aspră de către Înalta Curte de Casație și Justiție în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, inculpatul C.V. este la primul conflict cu legea penală, a desfășurat activități licite care să-i asigure obținerea de venituri necesare traiului, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă depusă în recurs, este cunoscut în societate și familie ca având o conduită ireproșabilă. Pe de altă parte, inculpatul a traficat cantități reduse de drog, 6 respectiv 7 pastile de ecstasy.
Inculpatul a absolvit învățământul profesiinal în cadrul G.Ș.I.T. CF Brașov în anul 1996, fiind calificat în meseria de constructor căi ferate, a lucrat o perioadă în domeniul pentru care s-a calificat apoi a desfășurat diverse activități fără forme legale.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov rezultă, corect celor reținute de instanțele anterioare, că inculpatul are perspective de reintegrare socială întrucât se bucură de suportul familial și își poate valorifica pregătirea profesională și experiența dobândită.
În raport de acest element de apreciere Înalta Curte consideră că se poate reține în favoarea inculpatului C.V. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă specială până la un cuantum care să asigure atât prevenția generală și specială cât și reeducarea acestuia.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpați, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. se va dispune în sensul arătat pentru fiecare inculpat și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul Parchetului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații J.R., O.A.N. și C.V. împotriva Deciziei penale nr. 97/ Ap din 18 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 1242/62/2009.
Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 356/S din 25 iunie 2009 a Tribunalului Brașov și, rejudecând în fond:
Reduce termenul de încercare stabilit pentru inculpatul J.R. în temeiul art. 862 de la 8 ani la 5 ani.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.V. în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen., făcând aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen. aplicată inculpatului O.A.N. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen., aplicată în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) – art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- 1 an închisoare aplicată în baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
Reduce pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) – art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Reduce pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în baza art. 4 alin. (1), (2) din legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele astfel reduse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Deduce prevenția pentru inculpații C.V. și O.A.N. de la 10 decembrie 2008 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva aceleiași decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși pentru inculpații C.V. și J.R. în sumă de câte 75 lei, se va plăti din fondul M.J.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O.A.N., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2010.