Asupra plângerii de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Printr-o plângere înregistrată sub nr. 6077/1/2007 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petiționarul B.N. a solicitat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă la 21 mai 2007 în dosarul nr. 530/P/2007, față de intimata G.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. și abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei, care în calitatea sa de procuror ar fi comis faptele imputate.
La dosarul cauzei s-a dispus atașarea dosarului nr. 530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata G.D. prin rezoluția atacată, precum și rezoluția de respingere a plângerii formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., de către procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 10 iulie 2007.
Analizând actele și lucrările efectuate în cauză Înalta Curte constată, că la 25 februarie 2007 petiționarul B.N. a formulat o plângere penală împotriva procurorului D.G. solicitând tragerea la răspundere penală a acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 și art. 213 C. pen., plângerea fiind adresată Curții de Apel București.
Printr-o încheiere pronunțată la 15 martie 2007 în dosarul nr. 1528/2/2007 Curtea de Apel București a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.
În plângerea penală formulată petiționarul a susținut că intimata, în calitatea sa de procuror, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef L.C.G., cercetat în dosarul nr. 1577/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 și art. 213 C. pen., constând în aceea că deși ofițerul de poliție a fost sesizat prin numeroase plângeri despre faptul că numitul M.M. a ocupat abuziv un apartament care ar fi aparținut petentului, totuși acesta nu a luat măsurile legale care se impuneau.
Se mai reține că după efectuarea actelor premergătoare față de ofițerul de poliție s-a dispus de către procurorul D.G., care a instrumentat cauza, neînceperea urmăriri penale în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., constatându-se că petițiile și lucrările penale înregistrate pe rolul Secției 16 Poliție, din cadrul căreia făcea parte și comisarul șef L.C., au fost soluționate în conformitate cu dispozițiile legale, fiind confirmate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 unde au fost înaintate.
Nemulțumit de soluția dispusă de către procurorul D.G., petiționarul B.N. a formulat plângere penală împotriva acesteia și a susținut că magistratul și-a încălcat atribuțiile de serviciu atunci când a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef L.C.G.
Prin rezoluția nr. 530/P/2007 din 21 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata D.G. sub aspectul infracțiunilor reclamate, apreciindu-se că faptele nu există.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petiționarul B.N. , întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., plângerea fiindu-i respinsă prin rezoluția nr. 8243/3231/2007 din 10 iulie 2007 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a argumentat în considerentele rezoluției că în mod corect procurorul anchetator a reținut că soluționarea cauzei s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 63 C. proc. pen., stabilindu-se deasemenea că în cursul urmăririi penale comisarul șef L.C.G. a fost audiat și s-au anexat toate documentele utile cauzei, acte pe baza cărora s-a constatat că susținerile petentului sunt neîntemeiate.
În plângerea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție petiționarul B.N. reiterează susținerile făcute în plângerile anterioare și solicită, în esență, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de procurorul D.G. și începerea urmăririi penale față de aceasta, manifestându-și nemulțumirea cu privire la modul în care intimata a instrumentat și soluționat cauza privindu-l pe ofițerul de poliție L.C.G.
Plângerea formulată de petiționar este nefondată.
Din examinarea actelor dosarului, respectiv a susținerilor petiționarului se constată că acesta este în realitate doar nemulțumit de modul în care au fost soluționate cauzele penale de către procurorul învestit cu acestea, iar susținerile în legătură cu comiterea de infracțiuni de către magistrat, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sunt lipsite de temei real.
Activitatea magistratului este una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia dintre părți, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a magistraților, urmare plângerii părții nemulțumite.
Așa fiind, în condițiile în care la dosarul nr. 530/P/2007 nu există date, indicii sau dovezi din conținutul cărora să rezulte că procurorul ar fi comis infracțiunile arătate în plângerea formulată împotriva sa, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, astfel că rezoluția atacată este legală și temeinică, neexistând temeiuri pentru desființarea acesteia.
Ca urmare plângerea apare ca nefondată astfel că Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să o respingă ca atare, menținând rezoluția atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.N. împotriva rezoluției din 21 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 530/P/2007.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.