Deliberând asupra recursului, se reține:
Prin încheierea din ședința publică de la data de 1 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar ale inculpaților D.F.L. și T.M.C., iar în temeiul dispozițiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.L.G., M.M.I., C.S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C. și T.M.C., menținând în continuare măsura pe considerentul că subzistă cerințele impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., că este necesară administrarea unui material probator complex (circa 30 martori ce urmează a fi audiați) pentru a se constata „clar și indubitabil dacă inculpații sunt vinovați sau nu, care este implicarea fiecăruia în infracțiunile pentru care sunt cercetați” și existând o „bănuială rezonabilă că inculpații ar fi comis o multitudine de infracțiuni care se caracterizează printr-un grad de pericol social ridicat, implicând un număr mare de persoane, printre aceștia aflându-se un avocat și un ofițer de poliție” se justifică și pericolul concret pentru ordinea publică.
În termen legal inculpații au exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând încheierea pentru nelegalitate și netemeinice, astfel:
- inculpații C.L.G., avocat și T.M.C. sunt acuzați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189, art. 192 și art. 194 C. pen., constând în aceea că:
- ar fi pătruns fără drept în domiciliul martorei P.M.M. – concubina părții vătămate D.S., unde ar fi exercitat acte de violență și amenințări asupra acestuia pentru achitarea unor împrumuturi;
- în aceeași dată de 20 octombrie 2008, contrar voinței acestuia, împreună cu inculpatul S.P.M. l-ar fi urcat cu forța în autoturism și l-au condus pe barajul lacului de acumulare din comuna Budeasa, județul Argeș, unde l-ar fi ținut contra voinței sale circa 2 ore, amenințându-l și lovindu-l pentru rambursarea datoriilor acumulate, după care l-au abandonat în acel loc;
- la 21 noiembrie 2008, în cabinetul de avocatură al inculpatului C.L.G., acesta împreună cu inculpatul M.C.F. și inculpatul D.C.C. l-ar fi lipsit de libertate și lovit;
Inculpații recunosc că între ei și partea vătămată există neînțelegeri legate de faptul că acesta nu le restituie împrumuturile contractate, însă neagă că l-ar fi lipsit de libertate sau șantajat pe partea vătămată. Recunosc însă că l-au lovit superficial pe acesta și nu la modul reclamat, dovadă raportul medico-legal din 11 decembrie 2008, în care se consemnează că la examenul din 22 noiembrie 2008 s-au constatat numai echimoze la nivelul hemitoracelui stâng și la gamba stângă, care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.
Referitor la infracțiunile de trafic de influență și complicitate la luare de mită, inculpatul C.L.G. reliefează contradicția declarațiilor părții vătămate privind cuantumul sumei solicitate în scopul intervenției pe lângă organele de urmărire penală, care variază între 7.000 euro și 11.000 euro, plus 50 l țuică, arătând că singurele mijloace de probă sunt susținerile părții vătămate și tatălui acesteia.
- inculpatul M.C.F. este acuzat de lipsire de libertate și șantaj, întrucât în urma împrumutării părții vătămate D.S. cu suma de 5.500 euro și 1.500 DOLARI U.S.A., acesta nu i-a mai restituit datoria, drept pentru care în 21 decembrie 2008 l-ar fi bătut pe acesta împreună cu D.C., iar în 11 decembrie 2008, în incinta Primăriei Bascov, l-ar fi lovit și l-a urcat în autoturism, lipsindu-l de libertate, l-a transportat în zona lacului de acumulare din comuna Budeasa, județul Argeș, unde din nou l-a bătut și l-a șantajat cu omorârea dacă nu-l împuternicește să ridice o sumă de bani de la Primăria Bascov (ce i se cuvenea acestuia) pentru achitarea parțială a împrumutului.
Și acest inculpat reliefează contradicțiile existente între declarațiile părții vătămate, care arată că este prieten cu el și nu l-ar fi lovit, precum și ale martorilor angajați ai Primăriei Bascov, care nu ar confirma acuzațiile.
- inculpatul D.F.L. critică încheierea pentru faptul că menținerea stării de arest preventiv a sa nu a fost motivată în niciun fel de către instanța de fond, mai ales că între el și partea vătămată există o relație de amiciție, care nu ar fi justificat în niciun fel un comportament violent din partea sa, mai ales că nu acordase acestuia niciun împrumut financiar, ca să aibă ce să recupereze.
Tot sub aspectul situației de fapt sunt evidențiate declarațiile celorlalți inculpați și ale părții vătămate, care constant a susținut că inculpatul nu ar fi avut nici o contribuție la lovirea, lipsirea de libertate sau șantajarea sa.
- inculpatul C.S. susține că nu are nici o legătură cu ceilalți inculpați sub aspectul situației de fapt descrise, singurul lucru comun fiind persoana părții vătămate, care i-a edificat o construcție și căreia i-a solicitat chitanțe și facturi pentru a dovedi plata materialelor necesare.
- inculpatul S.P.M. își susține nevinovăția în raport cu probele cauzei, administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în etapa cercetării judecătorești, care este deja avansată, fiind audiați inculpații, partea vătămată și o parte din martori. Prin urmare, nu se mai justifică menținerea stării de arest, nemaiputând influența martorii.
- inculpatul D.C.C. critică menținerea stării de arest pe motiv că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind singurul care a recunoscut faptele, iar în raport cu circumstanțele personale ce-l caracterizează se impune punerea sa în libertate.
- inculpatul M.M.I. arată că nu mai poate influența în nici un fel probele cauzei, întrucât cercetarea judecătorească s-a încheiat în ceea ce-l privește, lăsarea sa în libertate neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică în raport cu datele personale ce-l caracterizează.
Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, încheierea recurată cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt fondate pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Toți inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- inculpatul C.L.G. - avocat, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) și d) C. pen.;
- art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și d) C. pen.;
- art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul M.M.I. - polițist, pentru infracțiunile prevăzute de:
- art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;
- art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul C.S., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul M.C.F., zis D., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul D.F.L., zis H., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) și art. 189 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) și d) C. pen.;
- inculpatul S.P.M., zis M.P., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) și d) C. pen.;
- inculpatul D.C.C., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 189 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) și d) C. pen.;
- inculpatul T.M.C., zis T., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.; art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) și d) C. pen.;
- inculpatul S.F., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000;
- inculpatul P.V., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) și d) C. pen.;
- inculpatul I.P., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Fără a pune în discuție situația de fapt rezultată din materialul probator și criticată de către fiecare inculpat, se constată ca fiind întrunite cerințele art. 143 C. proc. pen. referitoare la indiciile temeinice și probele privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În etapa procesuală în care se află dosarul, ceea ce trebuie analizat este îndeplinirea cerințelor impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul cuantumului pedepsei și a pericolului concret pentru ordinea publică, dacă inculpații arestați preventiv ar fi lăsați în libertate.
Dacă sub aspectul cuantumului pedepselor prevăzute pentru infracțiunile imputate acestora nu se pun probleme juridice, pericolul social pentru ordinea publică comportă nuanțări și discuții în ceea ce privește subzistența sa.
Așa cum se poate observa, legiuitorul în formularea celei de-a doua condiții de la art. 148 lit. f) C. proc. pen. a avut în vedere pericolul concret și nu pericolul social abstract al infracțiunii, care a fost luat în calcul atunci când s-au stabilit limitele de pedeapsă pentru faptele respective.
Prin urmare, în analiza pericolului concret pentru ordinea publică, în afara naturii infracțiunii, importantă este persoana inculpatului și condițiile și împrejurările în care au fost săvârșite faptele.
După cum se observă, factorul comun care leagă inculpații între ei îl constituie partea vătămată, care se ocupa, conform propriilor susțineri din fața instanței de judecată „Recunosc că din asta trăiam luam cu împrumut dintr-o parte le dădeam în alta, dar în același timp toți de la care împrumutam, inclusiv inculpații din această cauză, știau situația mea financiară”, cu împrumuturi de zeci de mii de euro, cu dobândă, de la cămătari sau alte persoane, pe care nu mai era în stare să le restituie.
Or, parte din inculpații în cauză au acționat în vederea intimidării părții vătămate pentru a restitui împrumuturile restante pentru care ei garantaseră la cămătari.
Nu s-a făcut dovada că modul de viață al inculpaților era de a se ocupa cu lipsirea de libertate, șantaj sau violarea de domiciliu. Dimpotrivă, fiecare a făcut dovada unor familii închegate, încadrați în muncă fiind și câștigându-și existența în mod onest.
În ceea ce privește infracțiunea de corupție, de asemenea fapta este singulară, urmând ca în cazul constatării vinovăției inculpaților instanța să aplice dispozițiile legale.
În nici un caz, persoana inculpaților, dar și modalitatea de săvârșire a faptelor nu justifică lipsirea lor de libertate în continuare, ei nereprezentând un pericol concret pentru ordinea publică și comunitatea în care trăiesc – modul lor de viață, ocupațiile, comportamentul – nu sunt de natură a induce acel sentiment de insecuritate în rândul concetățenilor.
Chiar instanța de fond, în motivarea măsurii, apreciază că ar fi necesară menținerea stării de arest preventiv pentru a se stabili „clar și indubitabil” implicarea și vinovăția fiecăruia, aspect de natură a concluziona că situația de fapt imputată acestora nu este pe deplin elucidată, cu consecința inacceptării tezei arestului preventiv în acest scop, procesul penal putându-se desfășura în continuare în bune condiții și cu aceștia în stare de libertate.
De altfel, C.E.D.O. s-a pronunțat în mai multe cauze că trecerea timpului estompează din ecourile infracțiunii în rândul opiniei publice, nemaifiind justificată menținerea stării de arest a inculpaților trimiși în judecată.
În raport cu stadiul procesual al cauzei, antecedentele penale cât și datele ce-i caracterizează pe inculpați nu se justifică nici temerea că vor săvârși alte infracțiuni sau că vor încerca să influențeze martori ori să denatureze probele.
Schimbându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile vor fi admise și pentru a se asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal, se va lua față de inculpați măsura prevăzută de art. 145 C. proc. pen., cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații C.L.G., .S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C. și M.M.I. împotriva încheierii din 1 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1566/46/2009.
Casează încheierea atacată și rejudecând:
În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților: C.L.G., (fiul lui V. și C.), C.S. (fiul lui G. și V.), M.C.F. (fiul lui C. și R.), D.F.L. (fiul lui M. și M.), S.P.M. (fiul lui C. și M.), D.C.C. (fiul lui I. și M.), T.M.C. (fiul lui I. și F.) și M.M.I. (fiul lui I. și M.) cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații se vor supune următoarelor obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție de la domiciliul fiecărui inculpat, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină sau să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. (1)2 C. proc., impune inculpaților obligația prevăzută de litera c), în sensul să nu se apropie de persoanele vătămate membrii familiilor acestora, persoanele împreună cu care au comis fapta, martori și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2010.