Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La 20 octombrie 2009 petiționarul B.V. s-a adresat instanței de judecată cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor dispuse în Dosarele nr. 967/P/2008, 668/P/2009 și 900/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
La primul termen de judecată Curtea de Apel Galați, secția penală, având în vedere că prin cererea înregistrată petiționarul a înțeles să formuleze plângere împotriva a trei rezoluții și ținând, totodată, cont de faptul că dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. se referă la plângerea împotriva rezoluției, precum și la faptul că nu pot fi soluționate în cadrul aceluiași dosar plângerile formulate împotriva mai multor rezoluții, a pus în discuție și a dispus disjungerea cauzelor având ca obiect plângerea formulată de petiționarul B.V. împotriva rezoluției nr. 668/P/2009, precum și plângerea împotriva rezoluției nr. 967/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și înaintarea acestora la Arhiva Secției Penale a instanței pentru a fi înregistrate separat și repartizate aleatoriu.
În urma disjungerii și repartizării aleatorii, Curtea de Apel Galați, secția penală, a constatat că obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 900/P/2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În susținerea plângerii, petiționarul a criticat, în esență, modul în care la data de 16 iunie 2009 s-a procedat la executarea silită a sentinței civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focșani și a mai arătat că este nemulțumit de modul în care i s-au soluționat dosarele ce Ie-a avut pe rolul instanțelor vrâncene, precizând că toți cei ce au dat sentințe și decizii sunt „autorii crimei organizate și sunt niște mafioți".
Referitor la executarea silită a sentinței nr. 2405/2009, petiționarul a susținut că aceasta a reprezentat „ultimul act al unei hiene ce a luat ce a mai rămas", iar în ceea ce-l privește pe intimatul executor judecătoresc T.l.C. a făcut trimitere la declarațiile pe care Ie-a dat la procuror.
Prima instanță a mai reținut că prin precizările depuse la fila 54 din dosarul instanței, petiționarul a solicitat cercetarea executorului judecătoresc T.l.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Curtea de Apel Galați, secția penală, verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate, în sensul dispozițiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a constatat că plângerea este neîntemeiată și, prin sentința penală nr. 239/F din 16 decembrie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 1173/11/2/2009, din 9 octombrie 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, reținând că soluțiile dispuse sunt legale și temeinice.
Prin aceeași hotărâre, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a mai obligat petiționarul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rezoluția nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.l.C. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut că petiționarul B.V. a formulat plângere sesizând faptul că executorul judecătoresc T.l.C. și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul punerii în executare silită a sentinței civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focșani.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a stabilit că, prin sentința civilă nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focșani, a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de numita C.F. și s-a dispus evacuarea petiționarului B.V. din apartamentul situat în Focșani, proprietatea numitei C.F., sentința fiind vremelnică și executorie fără somație.
S-a mai reținut că la data de 28 mai 2009, C.F. a solicitat executorului judecătoresc T.l.C. punerea în executare silită a hotărârii, cererea fiind înregistrată sub nr. 201/2009, iar la solicitarea Biroului Executorului Judecătoresc, instanța de judecată a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focșani.
S-a mai relevat că, pentru a pune în executare hotărârea judecătorească, executorul judecătoresc T.l.C. a apelat la ajutorul Jandarmeriei Vrancea și la data de 16 iunie 2009, petiționarul a fost evacuat din imobil, iar bunurile care îi aparțineau au fost scoase din imobil și păzite de jandarmi până la plecarea executorului judecătoresc.
Procurorul a mai constatat că toate activitățile întreprinse de executorul judecătoresc T.l.C. au fost consemnate în procesul-verbal din Dosarul de executare nr. 201/2009, proces-verbal pe care petiționarul a refuzat să-l semneze, motivând că evacuarea trebuia făcută în prezența procurorului.
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, prin rezoluția sus-menționată, reținând că faptele sesizate de petiționarul B.V. nu au fost confirmate și nici nu au rezultat indicii privind comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către executorul judecătoresc T.l.C., cu prilejul evacuării petiționarului din imobil.
Ulterior, prin rezoluția nr. 1173/11/2/2009 din 09 octombrie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă plângerea formulată de petentul B.V. împotriva rezoluției nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, ca nefondată.
Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere la Curtea de Apel Galați, așa cum s-a arătat, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.
Prima instanță verificând rezoluțiile atacate prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma criticilor petiționarului, a constatat că rezoluția nr. 900/P/2009 din 31 august 2009, confirmată prin rezoluția nr. 1173/1/2/2009 din 09 octombrie 2009 este legală și temeinică, reținând că procurorul, în mod corect a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat, cu privire la infracțiunea reclamată, pe baza analizei plângerii și a actelor premergătoare, fiind incident în speță cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
S-a mai relevat că, din actele dosarului rezultă că la momentul evacuării au fost prezenți jandarmii, iar în procedura de evacuare silită s-a constatat că nu se impune prezența unui reprezentat al parchetului.
Mai mult decât atât, prima instanță a mai considerat, contrar susținerilor petiționarului, că s-a procedat legal atunci când a fost pusă în executare sentința civilă nr. 2405/2009 a Judecătoriei Focșani, iar nemulțumirea petentului cu privire la executarea silită a acestei sentințe putea fi valorificată de acesta pe calea unei contestații la executare, în conformitate cu dispozițiile art. 399 și următoarele C. proc. civ.
S-a mai constatat că celelalte aspecte invocate de petiționar în plângerea sa, referitoare la magistrații ce au soluționat dosarele în care acesta a fost parte, nu puteau face obiectul analizei de față, având în vedere că, în prezentul dosar, cadrul procesual îl reprezintă plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.l.C.
Prima instanță a conchis apreciind că, soluția dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin rezoluția nr. 900/P/2009, a fost legală, motiv pentru care a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.V., menținând astfel rezoluția atacată.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată, în termen legal, petiționarul a formulat recurs, criticând-o, pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând și prin memoriile depuse la dosar, la care a anexat înscrisuri doveditoare, motivele arătate în fața primei instanțe (filele 2-4, 8-23 dosar recurs).
Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 1523/44/2009, fixându-se prim termen de judecată la 22 martie 2010, când recurentul petiționar, s-a prezentat personal și a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și, pe fond, în rejudecare, infirmarea rezoluțiilor pronunțate, admiterea plângerii inițiale și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimatului sub aspectul faptei sesizate.
Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins, în mod justificat, plângerea formulată de petiționarul B.V., apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului executor judecătoresc T.l.C. pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 246 raportat, apreciindu-se că fapta, presupus a fi săvârșită de acesta, nu s-a materializat în realitatea obiectivă.
Totodată, prin rezoluția nr. 1173/11/2/2009 din 9 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 900/P/2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a confirmat soluția dispusă de procuror, față de intimatul T.l.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că, urmare actelor premergătoare efectuate, pe de o parte, nu s-au relevat indicii că faptele, presupuse a fi săvârșite de intimatul executor judecătoresc, ar fi avut vreo conotație penală, iar pe de altă parte, constatându-se, justificat, că acesta nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu, atunci când a pus în executare silită sentința civilă nr. 2405 din 7 mai 2009 a Judecătoriei Focșani investită cu titlu executoriu.
În același sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a mai reținut de către prima instanță că intimatul executor judecătoresc T.l.C., conform atribuțiilor de serviciu si cu respectarea prevederilor legale, a pus în executare hotărârea instanței civile, ce fusese legal investită cu titlu executoriu, iar eventualele nemulțumiri ale petiționarului fată de modul în care s-a desfășurat executarea silită nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru a trage la răspundere penală pe intimatul executor judecătoresc.
De altfel, se mai constată că, petiționarul avea, de altfel, deschisă calea formulării unei eventuale contestații la executare, potrivit dispozițiilor art. 399 C. proc. civ., știut fiind că în procedura executării silite nu se impune prezența unui reprezentant al parchetului la momentul punerii în executare a unui titlu executoriu civil.
Așadar, plângerea penală îndreptată împotriva executorului judecătoresc care, în virtutea atributiunilor sale, a pus în executare titlul executoriu cu care fusese investit si a cărui validitate nu a fost încă infirmată, în mod corect, a fost apreciată ca nefondată, iar rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.l.C., în mod corect, au fost menținută ca fiind legală și temeinică.
De altfel, Înalta Curte constată că aspectele sesizate de petiționarul B.V. sunt simple afirmații subiective, care își au originea în nemulțumirea față de modul în care s-a desfășurat, la 16 iunie 2009, procedura de evacuarea sa din imobilul proprietatea numite C.M., în cadrul executării silite, susținând, fără nici un suport real, că executorul judecătoresc și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile, iar jandarmii au fost deplasați la fața locului pentru a da o aparență de legalitate procedurilor folosite de intimat la momentul evacuării sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat corect atunci când a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată de petiționar, reținând, justificat, că în cauză se impune neînceperea urmăririi penale față de persoana care a pus în executare titlul executoriu sentința civilă nr. 2405 din 7 mai 2009 a Judecătoriei Focșani - intimatul executor judecătoresc T.l.C. - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.
Așadar, din actele premergătoare efectuate a rezultat, fără echivoc, că nu s-au relevat indicii sau alte elemente care să ateste că faptele imputate a fi fost săvârșite de intimat s-ar fi circumscris ilicitului penal, ori că executorul judecătoresc și-ar fi îndeplinit cu rea credință sau defectuos atribuțiile de serviciu.
De asemenea, Înalta Curte mai constată că plângerea penală împotriva executorului judecătoresc, referitor la modalitatea in care a efectuat executarea silită, nu poate constitui automat temei pentru a se ajunge la concluzia săvârșirii de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece legiuitorul, având în vedere importanța punerii în executare a unei hotărâri judecătorești ori altui titlu executoriu, stabilește în cazul executării silite o procedură specială, în care partea a căror interese au fost lezate cu ocazia executării silite, are la dispoziție căi legale prevăzute de C. proc. civ. pentru a le îndrepta, ceea ce, petiționarul, dacă se considera lezat, putea și ar fi trebuit să facă.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de petiționarul B.V. împotriva sentinței penale nr. 239/ F din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligată la plata cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.V. împotriva sentinței penale nr. 239/ F din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2010.