Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 104/ F din 22 septembrie 2009, Tribunalul Bistrița Năsăud a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de introducere în țară de droguri de risc pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.Z.M., din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), art. 16 din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de deținere pentru consum propriu de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 16 din Legea nr. 143/2000, această din urmă faptă, comisă în luna octombrie 2008, urmând a fi inclusă ca act material al infracțiunii continuate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar.

I. A fost condamnat inculpatul B.Z.M., fiul lui Z. și M., la:

- 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. e) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. d) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit contopește pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 13 ianuarie 2009 la zi.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

II. A fost condamnat inculpatul U.B.A., fiul lui C. și S., la:

- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen.;

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. a) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 13 ianuarie 2009 la zi.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

III. A fost condamnat pe inculpatul S.A.A., fiul lui I. și A., la:

- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. e) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar conform art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 30 decembrie 2008 la zi.

Potrivit dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

IV. A fost condamnat inculpatul Ț.V.C., fiul lui V. și R., la:

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. d) C. pen.;

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv din perioada 30 decembrie 2008 - 30 iunie 2009.

Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea drogurilor care au făcut obiectul infracțiunilor deduse judecății, respectiv cantitatea totală de 696 grame rezină de canabis (aflată în deținere la I.P.J. B-N) și distrugerea lor, conform dispozițiilor art. 18 din aceiași lege.

Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei totale de 5.300 lei, după cum urmează: 275 lei de la inculpatul S.A.A., 525 lei de la inculpatul Ț.V.C., 800 lei de la inculpatul B.Z.M. și 3.700 lei de la inculpatul U.B.A.

S-a constatat că suma de 800 lei a fost ridicată de la inculpatul B.Z.M., în vederea confiscării, cu ocazia percheziției domiciliare din 13 ianuarie 2009, efectuată în cursul urmăririi penale și reprezintă echivalentul în lei a sumei de cca. 200 euro de care acesta a beneficiat în urma comiterii infracțiunilor deduse judecății.

S-a constatat că în faza de urmărire penală, cu ocazia percheziției din data de 30 decembrie 2008 a fost ridicată de la inculpatul U.B.A., în vederea confiscării, suma de 1.195 lei, urmând ca în executarea dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la acest inculpat să confiște doar diferența de 2.505 lei (până la concurența sumei de 3.700 lei).

S-a dispus restituirea către numita Ț.R. a sumei de 3.400 lei, ridicată de la aceasta în cursul urmăririi penale.

Au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului câte 3.300 lei (fiecare) cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 78D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița Năsăud, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații: B.Z.M., pentru comiterea în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. a infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, introducerea în țară de droguri de risc (rezină de canabis) prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, deținere pentru consum propriu de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 41 alin. (2) C. pen.; U.B.A., pentru săvârșirea în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. a infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la introducerea în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen.; Ț.V.C., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și S.A.A., pentru comiterea în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. a infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prin actul de acuzare se reține în sarcina inculpaților următoarele:

1.a. În luna octombrie 2008, inculpatul B.Z.M. a revenit în țară, din Spania, având asupra sa o bucățică din drogul de risc rezină de cannabis (hașiș). În cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul B.Z.M. i-a întâlnit pe învinuiții B.C.E. și H.A.R., pe care îi cunoștea de mai mult timp, împreună cu care a consumat prin fumare drogul adus din Spania. În acest scop, inculpatul B.Z.M. a confecționat țigări în amestec de tutun și hașiș („joint”) din care a oferit celor doi învinuiți spre consum, în două rânduri, cu mențiunea că în una din împrejurări învinuitul B.C.E. și-a confecționat singur țigara.

2.a. În cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul B.Z.M. l-a întâlnit pe inculpatul U.B.A. și l-a întrebat dacă nu dorește să consume „hașiș”, acesta răspunzându-i că nu este interesat. Cu aceiași ocazie, inculpatul U.B.A., l-a întrebat pe inculpatul B.Z.M. dacă poate face rost de hașiș pentru a-l comercializa, acesta din urmă răspunzându-i afirmativ, în sensul că ar pute procura hașiș de la persoane pe care le-a cunoscut în Spania. Ulterior, inculpatul B.Z.M. a contactat telefonic o persoană din Spania, care, pe la începutul lunii decembrie 2008, i-a trimis un colet conținând circa 20 bile de hașiș în formă ovală, ambalate într-o folie din plastic.

Inculpatul B.Z.M. și-a oprit pentru consum propriu o bilă de hașiș, iar celelalte bile le-a înmânat inculpatului U.B.A.

După câteva zile, inculpatul U.B.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ț.V.C., căruia i-a spus că are hașiș și l-a întrebat dacă știe vreo persoană interesată să-l cumpere cu prețul de cel puțin 12 euro/gram. Ulterior, inculpatul Ț.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A.A., căruia i-a spus despre discuția avută cu inculpatul U.B.A., astfel că acesta din urmă a afirmat că va găsi un cumpărător pentru cele circa 19 bile de hașiș.

În data de 9 decembrie 2008, inculpatul S.A.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul Ț.V.C. și i-a spus că a găsit o persoană interesată să cumpere hașișul. Ulterior, inculpatul Ț.V.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul U.B.A. și l-a rândul său i-a spus că a găsit o persoană interesată să cumpere drogul.

Pentru început, inculpatul U.B.A. a înmânat inculpatului Ț.V.C. cantitatea de cca. 5 grame rezină cannabis, pe care acesta din urmă a remis-o inculpatului S.A.A. În aceiași zi, inculpatul S.A.A. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod P.I. și i-a înmânat cantitatea de 5,1 grame rezină de cannabis pentru care a cerut prețul de 300 lei.

În perioada următoare, inculpatul S.A.A. a purtat mai multe discuții telefonice cu investigatorul sub acoperire, care s-a arătat interesat să cumpere o cantitate mai mare de drog, aspect adus la cunoștință inculpatului Ț.V.C. De asemenea, inculpatul Ț.V.C. a comunicat inculpatului U.B.A. că investigatorul intenționa să cumpere o cantitate mai mare de drog, astfel că acesta din urmă l-a contactat telefonic pe inculpatul B.Z.M.

La data de 12 decembrie 2008, inculpații S.A.A. și Ț.V.C. s-au deplasat în parcarea supermarket-ului K., unde potrivit unei înțelegeri anterioare, s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire P.I. și i-au vândut cantitatea de cca. 97 grame rezină de cannabis (aproximativ 19 bucăți bile rezină de cannabis), primind suma de 5.000 lei. Cele 19 bucăți bile de cannabis au fost primite de inculpatul Ț.V.C. în ziua de 11 decembrie 2008, de la inculpatul U.B.A. Din cei 5.000 lei primiți de inculpatul Ț.V.C. de la investigatorul sub acoperire, acesta a remis inculpatului U.B.A. suma de 4.500 lei, diferența fiind reținută și împărțită cu inculpatul S.A.A.

În una din zilele următoare celei de 12 decembrie 2008, inculpatul S.A.A. a confecționat o țigară tip „joint”, folosind o cantitate de hașiș primită de la inculpatul Ț.V.C., pe care acesta nu o dăduse investigatorului sub acoperire.

Totodată, inculpatul S.A.A. a purtat mai multe discuții telefonice cu investigatorul sub acoperire, care s-a arătat interesat să cumpere o cantitate de cca. 800 grame rezină de cannabis. De asemenea, discuții pe aceiași temă au avut loc între inculpatul B.Z.M. și U.B.A. acesta din urmă înmânându-i celui dintâi suma de 3.750 euro pentru a o expedia în Spania pentru a plăti drogurile pe care le primiseră anterior și pentru a cumpăra o nouă cantitate.

Ca urmare, prin serviciul W.U., inculpatul B.Z.M. a expediat în Spania suma de 2.000 euro pe numele lui R.C.M. și suma de 1.750 euro pe numele lui R.P.G. Se precizează în actul de acuzare că suma de 3.750 euro expediată de inculpatul B.Z.M. în Spania era destinată plății drogurilor deja expediate, precum și o parte din contravaloarea drogurilor ce urmau să fie trimise și că acești bani urmau să ajungă la o persoană cu porecla M.

Inculpatul B.Z.M., la cererea inculpatului U.B.A., l-a contactat telefonic pe numitul V., aflat în Spania și i-a solicitat să-i trimită disimulat într-un colet, prin aceiași firmă de transport internațional (SC K.T. SRL) o anumită cantitate din drogul de risc rezină de cannabis.

Așa fiind, la data de 20 decembrie 2008, la un autocar aparținând SC K.T. SRL Bistrița, aflat în Spania (localitatea Roquetas del Mar) s-a prezentat un bărbat care a expediat un colet pe numele inculpatului B.Z.M. Autocarul a ajuns în țară, în Bistrița, în ziua de 23 decembrie 2008, iar în dimineața zilei de 24 decembrie 2008, inculpații U.B.A. și B.Z.M. s-au deplasat cu autoturismul celui dintâi în cartierul Viișoara, unde era parcat autocarul și au ridicat coletul expediat din Spania. Cei doi s-au deplasat la locuința inculpatului B.Z.M., unde au desfăcut coletul și au găsit circa 80 bucăți de hașiș în formă ovală, din care acesta a reținut pentru consum 2 bucăți bile, iar restul le-a preluat inculpatul U.B.A.

În cursul aceleiași zile, inculpatul U.B.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ț.V.C., căruia i-a spus că a primit drogurile. Ulterior, inculpatul Ț.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A.A., care l-a contactat telefonic pe investigatorul sub acoperire, stabilind ca tranzacția să aibă loc între Crăciun și Revelion, împrejurare comunicată inculpatului U.B.A. Ca urmare, în seara de 28 decembrie 2008, inculpatul U.B.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului Ț.V.C. și i-a dus întreaga cantitate de drog primită de la inculpatul B.Z.M., cerându-i să i-o vândă cu cel puțin 12 euro/gram.

În data de 29 decembrie 2008, inculpații S.A.A. și Ț.V.C. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă în parcarea supermarketu-ului K., unde potrivit înțelegerii prealabile, trebuia să se întâlnească cu investigatorul sub acoperire.

Cei trei s-au întâlnit, investigatorul sub acoperire înmânând inculpatului Ț.V.C. suma totală de 8.000 euro pentru cantitatea de droguri adusă, însă înainte de finalizarea tranzacției au intervenit organele de poliție care i-au imobilizat pe inculpați și au preluat întreaga cantitate de drog precum și cei 8.000 de euro. Cu ocazia perchezițiilor corporale s-a găsit asupra inculpatului S.A.A. cantitate de 2,5 grame rezină de cannabis cu privire la care a declarat că o deține pentru consum propriu.

2. În seara de 31 decembrie 2008, inculpatul B.Z.M., împreună cu învinuiții B.C.E. și H.A.R., însoțiți și de alte persoane, au petrecut revelionul într-un spațiu aflat pe str. N.T. din Bistrița. În cursul nopții, fără a fi văzuți de alte persoane, inculpatul B.Z.M. împreună cu învinuiții B.C.E. și H.A.R., au confecționat 5-6 țigări tip „joint” pe care le-au consumat prin fumare.

3. În după-amiaza zilei de 13 ianuarie 2009, organele de poliție din cadrul S.C.C.O. - Bistrița Năsăud s-au deplasat la domiciliul inculpatului B.Z.M. pentru a-l conduce, în baza mandatului de aducere emis de procuror la sediul Biroului Teritorial Bistrița Năsăud din cadrul D.I.I.C.O.T în vederea audierii. Cu acea ocazie inculpatul a fost depistat conducând autoturismul F. pe strada C. din Bistrița, însoțit de învinuitul B.C.E. În urma verificărilor făcute după ce au fost legitimați, s-a constatat că B.Z.M. nu deține permis de conducere auto pentru nici una dintre categoriile prevăzute de lege. În urma probelor administrate, a rezultat că inculpatul B.Z.M. a condus în mai multe rânduri autoturismul menționat (în perioada octombrie 2008 - 13 ianuarie 2009) fără a avea permis de conducere.

Inculpatul B.Z.M., prin declarația dată în faza de urmărire penală (filele 148-150, vol. I), a recunoscut faptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de acuzare. Având în vedere poziția procesuală adoptată în cauză, de recunoaștere a faptelor, precum și contribuția adusă la stabilirea adevărului și a răspunderii penale a inculpatului U.B.A., trimiterea sa în judecată s-a făcut cu reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, constând în reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000.

Audiat în faza de cercetare judecătorească (filele 113-115, vol. I), inculpatul B.Z.M. a adoptat aceiași poziție de recunoaștere a faptelor, declarând că „în mare parte au fost săvârșite așa cum sunt descrise în actul de acuzare al parchetului”. În esență, acesta a relatat că este consumator de hașiș, însă nu este dependent de acest drog. Ca urmare, cu ocazia revenirii în țară din Spania, din cursul lunii octombrie 2008, a adus pentru consumul său propriu o bucată de hașiș de cca. 3 grame, pe care a cumpărat-o în străinătate cu 5 euro. A mai relatat că această cantitate de drog a consumat-o ulterior prin fumare, în mai multe rânduri, împreună cu numiții B.C.E. și H.A.R.

În ce privește cele două acte de introducere în țară de droguri de risc, expediate din Spania, a relatat că a acceptat să se implice în această operațiune la propunerea inculpatului U.B.A. Ca urmare, fiind de acord cu propunerea inculpatului U.B.A., în cursul lunii noiembrie 2008, a contactat o cunoștință din Spania, care pe un autocar al SC K.T. SRL Bistrița, i-a expediat un colet cu circa 20 bile de hașiș. Din această cantitate inculpatul B.Z.M. a relatat că a predat inculpatului U.B.A. 19 bile, iar una și-a reținut-o pentru consumul său propriu. A mai declarat că inculpatul U.B.A. nu i-a dat în schimb nici o sumă de bani și că acesta i-a spus că urmează să vândă drogurile prin intermediul altor persoane. Inculpatul a susținut că la jumătatea lunii decembrie 2008, inculpatul U.B.A. a venit la domiciliul său și i-a adus circa 43 milioane lei vechi, pe care i-a schimbat în euro, obținând astfel în jur de 1.000 - 1.100 euro. Această sumă reprezenta prețul celor 19 bile de hașiș din cele 20 bucăți, expediate inițial din Spania. Cu aceiași ocazie, inculpatul U.B.A. l-a întrebat dacă poate face rost de o cantitate mai mare de bile de hașiș, circa 1 kg., aspect referitor la care s-au înțeles să discute după ce o va contacta din nou pe persoana din Spania. Inculpatul B.Z.M. a relatat că în urma discuției telefonice cu „persoana” din Spania i s-a confirmat expedierea unei noi cantități de droguri, care însă a fost condiționată de plata celor deja trimise. Ca urmare, inculpatul B.Z.M. a expediat în Spania suma totală de 3.750 euro, care urma să ajungă la persoana poreclită M. prin intermediul unor cunoscuți de-ai săi, numiții R.M. și R.P.

Prin declarația dată în instanță, inculpatul B.Z.M. a precizat că în ce privește cele 20 de bile de hașiș, după ce a primit cei aproximativ 43 milioane lei de la inculpatul U.B.A. (echivalentul a circa 1.000 - 1.100 euro) a avut un „profit de circa 200 euro care i-a rămas lui”, din banii primiți de la inculpatul U.B.A., expediind în Spania aproximativ 750 euro (pentru că restul și i-a reținut). În ce privește diferența de bani expediată în Spania (până la concurența sumei de 3.750 euro) inculpatul B.Z.M. a susținut că viza plata unor datorii mai vechi, referitoare la expedierea de către o persoană din Spania, de scule pentru construcții și haine.

Ulterior expedierii acestei sume în Spania, a discutat din nou cu M., care a fost de acord să-i trimită o cantitate mai mare de hașiș, prin intermediul aceleiași societăți de transport. Urmare acestei înțelegeri, cu o zi sau două înainte de Crăciun, M. i-a expediat un colet în care a găsit circa 80 bile de hașiș din care a reținut pentru consumul propriu 2 bucăți, iar diferența a fost preluată de inculpatul U.B.A. fără să primească bani în schimb. Inculpatul B.Z.M. a precizat că a primit cele 80 de bile de hașiș fără ca în prealabil să trimită (în schimb) prețul lor sau vreo sumă de bani persoanei care i le-a expediat din Spania.

În fine, prin declarația dată, inculpatul B.Z.M. a recunoscut că a condus în mod repetat autoturismul, deși nu avea permis de conducere.

Inculpatul U.B.A., prin declarațiile date în faza de urmărire penală (filele 96-97 și filele 99-100 vol. I), nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. În această etapă procesuală, a declarat că inculpatul B.Z.M. i-a fost vecin și a fost plecat multă vreme în Spania. La întâlnit pe acesta în cursul lunii noiembrie 2008 și i-a spus că urmează să primească din Spania un pachet cu haine. Întrucât inculpatul T.V.C., verișorul prietenei sale, s-a arătat interesat să cumpere haine aduse din Spania, inculpatul B.Z.M. i-a promis că o să-l anunțe când va primi pachetul. A mai relatat că ulterior nu a mai vorbit cu inculpatul B.Z.M. și că s-a întâlnit cu acesta doar întâmplător. În data de 24 decembrie 2008, inculpatul B.Z.M. l-a anunțat că a sosit pachetul din Spania și l-a rugat să-l însoțească la firma de transport pentru a-l ridica. Inculpatul U.B.A. a declarat că a fost de acord, astfel că în data de 25 decembrie 2008 l-a însoțit cu autoturismul său pe inculpatul B.Z.M. în cartierul Viișoara, unde era parcat autocarul cu care sosise pachetul. După ce au ridicat pachetul, s-au deplasat la locuința părinților inculpatului B.Z.M., unde acesta din urmă s-a retras la o cameră de la etaj, l-a desfăcut și în scurt timp a coborât cu o „plasă din rafie cu carouri roșii și albastre”, cerându-i să o ducă inculpatului Ț.V.C., despre care știa că este interesat de haine. Inculpatul a relatat că a predat pachetul primit de la inculpatul B.Z.M., inculpatului Ț.V.C. și că nu a asistat la desfacerea lui. Ulterior, inculpatul Ț.V.C. i-a comunicat că nu și-a ales nimic din hainele aflate în pachet, astfel că a luat din nou pachetul, fără să vadă ce conține și i l-a dat inculpatului B.Z.M. În fine, prin declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul U.B.A. a făcut referire la împrumutarea unui cântar mic de bucătărie de la inculpatul Ț.V.C. pentru a cântări un inel de aproximativ 5 grame aur cumpărat de la numitul F.C.

Audiat în faza de cercetare judecătorească (filele 120-122 vol. I), inculpatul U.B.A. a negat săvârșirea infracțiunii de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., iar în ce privește infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a arătat că o consideră mai mult „o favoare” și nu trafic de droguri. De asemenea, acesta a revenit asupra relatărilor din cursul urmăririi penale, solicitând ca instanța să aibă în vedere declarația din faza de cercetare judecătorească.

Prin declarația dată în instanță, inculpatul U.B.A. a relatat că, în cursul lunii octombrie 2008, cu ocazia unei deplasări la Cluj, împreună cu inculpatul Ț.V.C., acesta din urmă a fumat o țigară în amestec de tutun și cannabis („joint”). Cu acea ocazie, inculpatul Ț.V.C. l-a întrebat dacă știe de unde ar putea procura cannabis, el răspunzându-i că nu știe. A mai relatat că,în cursul lunii noiembrie 2008, l-a transportat „undeva” cu mașina pe inculpatul B.Z.M., împrejurare în care acesta și-a confecționat un „joint” și a început să-l fumeze. Cu acea ocazie inculpatul B.Z.M. i-a oferit și lui să fumeze din țigara confecționată, însă l-a refuzat. În zilele următoare l-a întâlnit din nou pe inculpatul Ț.V.C., care i-a spus că are nevoie de cannabis, situație în care i-a spus că are un prieten „care are”. La cererea inculpatului Ț.V.C., s-a deplasat la locuința inculpatului B.Z.M., care i-a dat o anumită cantitate de bile de hașiș, puse într-o pungă, pentru care acesta din urmă a cerut în jur de 1.100 euro. Inculpatul U.B.A. a susținut că a preluat punga cu bile de hașiș fără să-i remită inculpatului B.Z.M. vreo sumă de bani și a remis întreaga cantitate inculpatului Ț.V.C. la locuința acestuia. Inculpatul U.B.A. a susținut că s-a înțeles cu Ț.V.C. să-i dea cei 1.100 euro în decurs de 2-3 zile și că. deși intermedia această tranzacție, nu trebuia să primească vreo sumă de bani sau ceva în schimb.

După 2-3 zile, inculpatul Ț.V.C. i-a adus suma de 45.000.000 lei, sumă pe care U.B.A. a declarat că i-a dat-o inculpatului B.Z.M. Cu aceiași ocazie, inculpatul U.B.A. a susținut că inculpatul Ț.V.C. s-a arătat interesat de cumpărarea unei cantități mai mari de droguri, împrejurare adusă la cunoștință inculpatului B.Z.M.

U.B.A. a declarat că, o dată cu remiterea sumei de 45 milioane lei către inculpatul B.Z.M., i-a comunicat acestuia intenția inculpatului Ț.V.C. de a cumpăra o cantitate mai mare de droguri. Inculpatul U.B.A. a relatat că înainte de Crăciun, inculpatul B.Z.M. i-a remis o nouă cantitate de droguri, fără să știe concret cât, declarând doar că inculpatul Ț.V.C. i-a cerut să-i procure circa 1 kg. Inculpatul U.B.A. a susținut că aceasta din urmă cantitate de cannabis consta de fapt într-un număr mai mare de bile de hașiș, posibil 80 de bucăți, pe care B.Z.M. le-a numărat în prezența sa, din care și-a reținut 2-3 bile. De asemenea, inculpatul U.B.A., a relatat că, anterior, l-a însoțit pe B.Z.M. la o societate de transport, respectiv SC K.T. SRL Bistrița, împrejurare în care și-a dat seama că drogurile provin din străinătate, respectiv Spania.

Inculpatul U.B.A. a relatat că punga cu cele aproximativ 80 bile de hașiș le-a predat lui Ț.V.C. fără să primească ceva în schimb, însă i-a comunicat acestuia că „trebuie să-i dea cam 6.000 euro”, sumă care urma să-i fie adusă până la 31 decembrie 2008.

Referitor la suma de 6.000 euro, inculpatul U.B.A. a susținut că urma să o remită inculpatului B.Z.M., după ce inculpatul Ț.V.C. vindea drogurile, fără să rețină pentru sine o parte din ea.

În final, inculpatul U.B.A. a arătat că regretă implicarea sa în faptele deduse judecății și că, în momentul în care a primit drogurile de la B.Z.M. și le-a remis inculpatului Ț.V.C. nu a realizat că se implică în trafic de droguri. A susținut că a apelat la inculpatul B.Z.M. pentru a procura drogurile la insistențele inculpatului Ț.V.C., însă fără intenția de a „beneficia de ceva” pentru că „stă foarte bine de acasă” (fila 122).

Inculpatul Ț.V.C., după ce într-o fază inițială a urmăririi penale a avut o atitudine „oscilantă” (filele 71-77), ulterior a revenit (filele 312-314, vol. I), prin declarațiile date participând în mod real la stabilirea adevăratei stări de fapt, recunoscându-și vinovăția privitor la fapta pentru care este cercetat și la stabilirea contribuției celorlalți inculpați cercetați în cauză la săvârșirea faptelor deduse judecății.

În faza de urmărire penală, inculpatul Ț.V.C. a declarat că (filele 312-314, vol. I), în cursul lunii noiembrie 2008, după ce a revenit din Spania, s-a întâlnit cu inculpatul U.B.A., care între altele i-a spus că are hașiș și i-a solicitat să-l anunțe dacă va cunoaște persoane interesate. Fără a-i comunica numele persoanei care deține drogurile, inculpatul Ț.V.C. i-a spus inculpatului S.A.A. despre discuția avută cu inculpatul U.B.A. După un timp, pe la începutul lunii decembrie 2008, inculpatul S.A.A. l-a contactat telefonic și i-a spus că a găsit o persoană interesată să cumpere hașiș, situație în care l-a anunțat pe U.B.A., de la care a primit „o bucățică de probă”. Ț.V.C. a mai arătat că a înmânat acea bucățică de hașiș lui S.A.A., care s-a întâlnit cu persoana interesată să cumpere droguri. Persoana respectivă s-a arătat în final interesată să cumpere o cantitate mai mare de hașiș și că pentru acea „bucățică” primită de probă de la inculpatul S.A.A. nu a dat sume de bani acestuia.

Ț.V.C. a declarat că i-a comunicat telefonic inculpatului U.B.A. că persoana interesată de hașiș dorește o cantitate mai mare. Ca urmare, inculpatul U.B.A. i-a dat o pungă în care se afla cantitatea de circa 160 grame hașiș, despre care l-a înștiințat pe inculpatul S.A.A. după care, împreună cu acesta, în data de 12 decembrie 2008, s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire, tranzacția având loc în apropiere de magazinul K. din Bistrița. Cu acea ocazie, inculpatul S.A.A. a discutat și tranzacționat cu investigatorul, primind de la acesta 5.000 lei pentru 100 grame hașiș, diferența de drog nevândută rămânând asupra acestuia, spunând că va găsi un alt cumpărător. Inculpatul Ț.V.C. a mai arătat că din suma de 5.000 lei primită de la investigator, i-a dat inculpatului S.A.A. circa 230 lei și-a reținut circa 150 lei, iar diferența de 4.500 lei a dat-o inculpatului U.B.A.

A mai relatat că, cu ocazia tranzacției, cumpărătorul (investigatorul) s-a arătat interesat să cumpere o cantitate mai mare de hașiș, circa 1-2 kg., aspect care l-a adus la cunoștința inculpatului U.B.A., care i-a spus că poate avea o cantitate mai mare abia „între sărbători”.

Ț.V.C. a mai relatat în cursul urmăririi penale că, în data de 28 decembrie 2008, inculpatul U.B.A. a venit la domiciliul său și i-a adus „o pungă în care se aflau mai multe ouă de hașiș” și cerându-i să o vândă cu 12 euro/gram. În aceiași seară l-a contactat pe inculpatul S.A.A., căruia i-a comunicat că a primit drogurile, astfel că în urma discuției avute cu investigatorul sub acoperire au stabilit ca tranzacția să aibă loc în data de 29 decembrie 2008. Ca urmare, în jurul orelor 13⁰⁰, cu autoturismul său, împreună cu inculpatul S.A.A. s-au deplasat la magazinul K., unde s-au întâlnit cu același cumpărător (investigator sub acoperire), căruia i-au înmânat drogurile primite de la inculpatul U.B.A., fiind surprinși de organele de poliție în timp ce numărau bancnotele de euro primite în schimb de la acesta cu titlu de preț.

În faza de cercetare judecătorească inculpatul Ț.V.C. a relatat, în mare, aceiași stare de fapt (filele 116-118). Acesta a revenit asupra modului în care a declarat inițial că a împărțit cei 50 milioane lei primiți de la investigator respectiv, 45 milioane lei vechi inculpatului U.B.A., 2.000.000-2.500.000 lei inculpatului S.A.A., iar diferența și-a reținut-o pentru sine. A revenit și în ce privește momentul în care inculpatul U.B.A. i-a adus punga cu bile de hașiș, pentru cea de a doua tranzacție, relatând că le-a primit de la acesta în jurul orei 11⁰⁰ în ziua de 29 decembrie 2008. De asemenea, a precizat că a primit aceste droguri de la U.B.A. fără a le cântări sau număra în prealabil, crezându-l „pe cuvânt”, că fiecare bilă de hașiș are în jur de 10 grame și că în total cântăresc 600 grame.

Inculpatul S.A.A. a recunoscut atât în faza de urmărire penală (filele 45-46), cât și în fața instanței (filele 175-177) faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Prin declarația dată în instanță, acesta a relatat că în cursul lunii noiembrie 2008, l-a întâlnit pe inculpatul Ț.V.C., care l-a întrebat dacă știe persoane interesate să cumpere droguri, ocazie cu care i-a răspuns că se va interesa. Pe la începutul lunii decembrie 2008, în timp ce se afla în discoteca M. a aflat numărul de telefon al unei persoane interesate să cumpere droguri, pe care a contactat-o telefonic aflând astfel că se numește I. A comunicat acest lucru inculpatului Ț.V.C. de la care a primit pentru început cca. 5 grame hașiș, după care s-a întâlnit cu I., căruia i le-a remis, primind de la acesta 300 lei. A precizat că la această primă tranzacție inculpatul Ț.V.C. nu a asistat, dar că din suma primită de la cumpărătorul drogurilor i-au rămas lui 25 lei, iar diferența i-a dat-o lui Ț.

În perioada ulterioară a ținut legătura telefonic cu I., care s-a arătat interesat să cumpere o cantitate mai mare de droguri, circa 1 kg („ouă marocane”) lucru comunicat inculpatului T.V.C. În aceste condiții, după câteva zile, I. a revenit în Bistrița și s-au întâlnit în zona magazinului K., unde a venit și inculpatul T.V.C., care a adus circa 100 grame „ouă marocane”. Pentru această cantitate I., care ulterior s-a dovedit a fi investigator sub acoperire, a plătit 50.000.000 lei, inculpatul S.A.A., declarând că din această sumă lui i-au revenit 2.000.000 lei, iar diferența a rămas la inculpatul Ț.V.C. Cu acea ocazie, I. s-a arătat interesat să cumpere o cantitate mai mare de droguri, convenind ca noua tranzacție să aibă loc înainte de Crăciun. Inculpatul S.A.A. a arătat că în data de 27 decembrie 2008 a fost contactat telefonic de I., care i-a spus că nu poate veni în Bistrița înainte de Crăciun ci doar în data de 29 decembrie 2008, aspect comunicat ulterior și inculpatului Ț.V.C. În final, această din urmă tranzacție a avut loc în data de 29 decembrie 2008, în zona K., unde a relatat că s-a deplasat împreună cu inculpatul Ț.V.C. Cu acea ocazie, a susținut că inculpatul Ț.V.C. a adus o cantitate de circa 700 grame „ouă marocane”, toate puse într-o pungă, pentru care I. i-a remis o anumită sumă de bani, pe care pe măsură ce o număra, acesta i-o înmâna să o păstreze. A mai menționat că tranzacția nu a fost finalizată pentru că au intervenit organele de poliție.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

În data de 9 decembrie 2008, organele de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Bistrița-Năsăud s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană cu porecla O., identificată ulterior ca fiind inculpatul S.A.A., se ocupă cu traficul de droguri de risc, în principal rezină de cannabis, pe care o comercializează pe raza municipiului Bistrița. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că în traficul de droguri sunt implicate și alte persoane identificate ca fiind inculpații T.V.C., zis C., B.Z.M., zis V. și inculpatul U.B.A., toți din municipiul Bistrița. În faptele deduse judecății au fost implicați și învinuiții B.C.E. și H.A.R., față de care prin actul de acuzare (rechizitoriul nr. 78D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, de sub învinuirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., apreciindu-se că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și sancționarea lor cu amendă cu caracter administrativ.

Inculpații B.Z.M. și U.B.A. se cunosc de mulți ani, o perioadă fiind vecini. De asemenea, inculpatul Ț.V.C. îl cunoaște pe inculpatul U.B.A. din anul 2006, iar pe inculpatul S.A.A. din cursul anului 2007.

Faptele deduse judecății au fost săvârșite în împrejurările descrise în continuare:

1.a. În cursul anului 2002, la vârsta de 17 ani, inculpatul B.Z.M. a plecat în Spania, la muncă, stabilindu-se în localitatea Roquetas del Mar, unde a lucrat în construcții și în agricultură. În ultima perioadă de ședere în Spania acesta a locuit în apartamentul unei mătuși stabilită în același oraș.

În luna octombrie 2008, inculpatul a revenit în țară la părinții săi, cu intenția de a se întoarce în Spania imediat după sărbătorile de iarnă. Potrivit declarației sale (fila 115 dosar fond), inculpatul B.Z.M. a început să consume droguri de circa 2 ani, însă doar cannabis și numai la sfârșit de săptămână fără să devină dependent. În acest context, este de menționat că deși din raportul de constatare medico-legală in 11 februarie 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (fila 168), în probele biologice ridicate de la inculpatul B.Z.M. (sânge/urină) nu s-a evidențiat prezența tetrahidrocannabinolului, afirmațiile acestuia referitoare la consumul sporadic de cannabis vor fi considerate credibile de instanță.

Fiind consumator de cannabis, inculpatul B.Z.M. a revenit în țară având asupra sa o bucățică din drogul de risc rezină de cannabis, cunoscută sub denumirea „hașiș”. Potrivit declarației sale, din acea bucățică de hașiș care avea „câteva grame, probabil 3 grame” (fila 113 dosar fond) și pe care o procurase în Spania de la o persoană necunoscută cu suma de 5 euro, se puteau confecționa „maxim 3 țigări” (fila 148- dosar urmărire penală, vol.I) de tutun în amestec cu cannabis.

După un timp, în cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul B.Z.M. s-a întâlnit în Bistrița cu învinuitul B.C.E., cu care se cunoștea de mult timp, căruia i-a spus că are o bucățică de hașiș și l-a întrebat dacă dorește să consume împreună cu el prin fumare. Învinuitul a fost de acord, astfel că inculpatul B.Z.M. a scos o bucățică de hașiș, a rupt-o în două părți, din care o parte a dat-o lui B.C.E. Apoi, fiecare și-a confecționat câte o țigară tip „joint” și le-au consumat prin fumare.

După alte câteva zile, inculpatul B.Z.M. s-a întâlnit cu învinuiții B.C.E. și H.A.R., iar din cantitatea rămasă de cannabis adusă din Spania, inculpatul a confecționat alte două țigări, tip „joint” (amestec de tutun cu cannabis), țigări din care toți trei au consumat prin fumare.

1.b. În cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul B.Z.M. s-a întâlnit în Bistrița cu inculpatul U.B.A. pe care l-a întrebat dacă nu vrea să consume hașiș. Acesta i-a răspuns că nu este interesat, însă l-a întrebat dacă nu poate face rost de hașiș pentru a-l comercializa.

Inculpatul B.Z.M. i-a răspuns că poate procura hașiș, astfel că a telefonat unei persoane din Spania, pe care o cunoștea sub porecla M., căreia i-a cerut să îi trimită hașiș în țară, fără să plătească înaintea expedierii. Persoana din Spania a fost de acord cu propunerea inculpatului B.Z.M., astfel că pe un autocar al SC K.T. SRL i-a trimis în țară un colet în care se afla o anumită cantitate de hașiș fără ca șoferul autocarului, numitul M.F., să știe că odată cu coletul respectiv a introdus în țară și drogul de risc rezină de cannabis.

Inculpatul B.Z.M. s-a deplasat la sediul societăți de transport și a ridicat coletul expediat din Spania, care era o plasă din rafie cu dimensiuni de circa 50 centimetri, pe care era lipit un bilețel cu numele de M. și numărul său de telefon. După ce a ridicat coletul, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părinților săi, a intrat în camera lui situată la etajul imobilului și a desfăcut pachetul, constatând că în interior se aflau circa 20 bile de hașiș, de formă ovală, ambalate fiecare în folie din plastic, o cutie de cafea și mai multe alimente. Inculpatul B.Z.M. și-a oprit pentru consumul propriu o bilă cu hașiș, după care l-a contactat telefonic pe inculpatul U.B.A., căruia i-a solicitat să vină la el acasă. Inculpatul U.B.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului B.Z.M., care i-a înmânat cantitatea de drog pe care o primise din Spania. Inculpatul U.B.A. a preluat drogul fără să-i dea vreo sumă de bani inculpatului B.Z.M., spunându-i doar că le va vinde prin intermediul altor persoane.

După câteva zile inculpatul U.B.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ț.V.C., căruia i-a spus că are „ciocolată”, adică hașiș și l-a întrebat dacă știe persoane interesate să cumpere la prețul de cel puțin 12 euro/gram.

Inculpatul Ț.V.C. i-a răspuns inculpatului U.B.A. că nu cunoaște astfel de persoane, dar că se va interesa. La scurt timp inculpatul T.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A.A., căruia i-a spus despre discuția pe care a avut-o cu inculpatul U.B.A., fără însă să-i spună numele acestuia din urmă, împrejurare în care inculpatul S.A.A. i-a răspuns că, dacă va găsi un cumpărător, îl va anunța.

Așa fiind, inculpatul S.A.A. a început să caute un cumpărător pentru cele aproximativ 19 bile de hașiș. În timp ce se afla în Discoteca M., inculpatul S.A.A. a întâlnit o persoană care i-a dat mai multe numere de telefon ale unor persoane care ar putea fi interesate să cumpere droguri. În aceste condiții, a luat legătura telefonic cu un tânăr pe nume I., care s-a arătat interesat să cumpere droguri, scop în care s-a deplasat la Bistrița.

În data de 9 decembrie 2008, inculpatul S.A.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul Ț.V.C. și i-a spus că a găsit o persoană interesată să cumpere hașișul. La rândul său, inculpatul Ț.V.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul U.B.A., căruia i-a spus despre persoana interesată să cumpere drogul. În aceste condiții, inculpatul U.B.A. i-a înmânat inculpatului T.V.C. cantitatea de circa 5 grame rezină de canabis pe care acesta a dat-o inculpatului S.A.A.

În aceeași zi, inculpatul S.A.A. s-a întâlnit cu I. în zona P.I., căruia i-a vândut cantitatea de 5,1 grame rezină de cannabis cu prețul de 300 lei. În realitate, drogul a fost vândut investigatorului sub acoperire cu numele de cod P.I. După efectuarea acestei tranzacții, inculpatul S.A.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ț.V.C. Din suma de 300 lei primită de la investigatorul sub acoperire, inculpatului S.A.A. i-a revenit suma de 25 lei, iar diferența inculpatului Ț.V.C.

Ulterior tranzacției, cantitatea de drog cumpărată de investigatorul sub acoperire a fost examinată de specialiști din cadrul Laboratorului de analiză și profil a drogului din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, rezultând conform raportului de constatare tehnico-științifică din 10 decembrie 2008 (filele 8-10) că este vorba de rezină de cannabis, în cantitate de 5,1 grame. În urma analizelor de laborator, cantitatea de rezină de cannabis rămasă și predată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Bistrița-Năsăud fiind de 4,5 grame.

În perioada următoare inculpatul S.A.A. a purtat mai multe discuții telefonice cu investigatorul sub acoperire (fără să îi cunoască calitatea de polițist), convorbirile referindu-se la cumpărarea unei cantități mai mari de hașiș. După fiecare discuție telefonică avută cu investigatorul sub acoperire, inculpatul S.A.A. îl contacta telefonic sau se întâlnea direct cu inculpatul Ț.V.C. și îi comunica intenția acestuia de a cumpăra o cantitate mai mare de drog. La rândul său, telefonic sau direct, inculpatul Ț.V.C. îi spunea inculpatului U.B.A. despre faptul că investigatorul sub acoperire dorește să cumpere o nouă cantitate de droguri. În fine, inculpatul U.B.A. îl contacta pe inculpatul B.Z.M. și îi spunea că urmează ca investigatorul sub acoperire să cumpere o cantitate mai mare din drogul rezină de cannabis.

În ziua de 11 decembrie 2008, inculpatul S.A.A. i-a comunicat telefonic inculpatului Ț.V.C. că a vorbit cu investigatorul sub acoperire și s-a înțeles cu acesta ca, în data de 12 decembrie 2008, să-i vândă cantitatea de 100 grame hașiș cu suma de 5.000 lei. După această discuție, inculpatul Ț.V.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul U.B.A., iar apoi s-a întâlnit cu acesta într-un local din Bistrița. În acest loc, inculpatul U.B.A. a înmânat inculpatului Ț.V.C. o pungă cu aproximativ 19 bile de hașiș (circa 100 grame) cu lungimea de circa 3 cm și grosimea de 1 cm. Apoi inculpatul Ț.V.C. l-a contactat pe inculpatul S.A.A., căruia i-a înmânat întreaga cantitate de drog pe care o primise de la inculpatul U.B.A. în vederea vânzării ei către investigatorul sub acoperire, în aceleași condiții, respectiv cu prețul de 12 euro/gram.

În ziua de 12 decembrie 2008, inculpatul Ț.V.C. s-a deplasat cu autoturismul său, marca B. pe strada N. din Bistrița, unde locuiește inculpatul S.A.A. și după ce s-a întâlnit cu acesta, s-au deplasat împreună în parcarea supermarket-ului K. În acest loc, inculpatul S.A.A. a coborât din autoturism, luând asupra sa hașișul și s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod P.I., la cei doi venind și inculpatul Ț.V.C. după ce în prealabil și-a parcat mașina în apropiere. Investigatorul sub acoperire a spus inculpatului S.A.A. că are suma de 5.000 lei, după care a scos un cântar și a început să cântărească bilele de hașiș. De asemenea, cu un calculator, inculpatul Ț.V.C. a calculat pe telefonul mobil cantitatea de drog care trebuia vândută pentru suma de 5.000 lei.

După ce a primit întreaga cantitate de drog, investigatorul sub acoperire i-a înmânat inculpatului Ț.V.C. suma de 5.000 lei pe care acesta din urmă a numărat-o. Cu acea ocazie, înainte de a se despărți, au rămas înțeleși cu investigatorul sub acoperire să mai poarte discuții telefonice cu privire la o cantitate mai mare de hașiș, care să fie adusă de inculpați înainte de Crăciun. După ce s-au despărțit de investigatorul sub acoperire, inculpații au reținut suma de 500 lei din cei 5.000 lei primiți de la acesta, pe care au împărțit-o în mod aproximativ egal (fiecăruia revenindu-i câte 250 lei). Diferența de 4.500 lei a rămas la inculpatul Ț.V.C., care în aceeași zi s-a întâlnit cu inculpatul U.B.A. și i-a predat întreaga sumă. Cu acea ocazie, inculpatul T.V.C. i-a comunicat inculpatului U.B.A. că a vândut drogul unei persoane care s-a arătat interesată să cumpere o cantitate și mai mare înainte de sărbătorile de Crăciun.

După ce s-a despărțit de inculpați, investigatorul sub acoperire a predat întreaga cantitate de cannabis ofițerului de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Bistrița-Năsăud delegat de procuror să lucreze în cauză, dispunându-se efectuarea unei constatări tehnico-științifice cu privire la „materialul” cumpărat care prezenta caracteristicile unui drog.

Ca urmare, din raportul de constatare tehnico-științifică din 16 decembrie 2008 întocmit de specialiști din cadrul Laboratorului de analiză și profil al drogurilor - B.C.C.O. Cluj-Napoca, a rezultat că cei doi inculpați au vândut investigatorului sub acoperire cantitatea de 97 grame rezină de cannabis (filele 21-23). După analiza de laborator, cantitatea rămasă de rezină de cannabis și predată Camerei de corpuri delicte a I.P.J. Bistrița-Năsăud a fost de 93 grame.

Într-una din zilele ulterioare datei de 12 decembrie 2008, inculpatul S.A.A., din cantitatea de hașiș pe care nu o predase investigatorului sub acoperire, și-a confecționat o țigară tip „joint”, pe care a consumat-o prin fumare.

În perioada următoare, între inculpații B.Z.M. și U.B.A. au avut loc mai multe discuții referitor la procurarea din Spania a unei noi cantități de droguri precum și privitor la expedierea în Spania a unei sume de bani pentru drogurile deja vândute. Sub acest aspect este relevantă convorbirea din data de 16 decembrie 2008, în cadrul căreia inculpatul U.B.A. l-a întrebat pe inculpatul B.Z.M. dacă nu este prea târziu ca banii să fie expediați într-o zi de joi (”îi târziu dacă-i punem pe joi dimineața?”) având în vedere interesul de a procura o nouă cantitate de drog din Spania.

Așa fiind, în ziua de 18 decembrie 2008, inculpatul U.B.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului B.Z.M. și i-a înmânat suma de aproximativ 43.000.000 lei (care la vremea respectivă reprezenta echivalentul a 1.000 - 1.100 euro), cerându-i să-i trimită în Spania pentru a plăti cantitatea de droguri deja expediată și pentru a putea avea garanția procurării unei noi cantități în perioada următoare.

Inculpatul B.Z.M. s-a deplasat la B.T. din Bistrița și în ziua de 18 decembrie 2008, prin Serviciul W.U., a expediat în Spania suma totală de 3.750 euro, din care 2.000 euro pe numele lui R.C.M. și suma de 1.750 euro pe numele lui R.P.G. Din acești bani, doar o parte reprezentau prețul drogurilor expediate la începutul lunii decembrie 2008 (cele aproximativ 20 bile de hașiș), respectiv suma de 750 euro (din cei 1.000 - 1.100 euro echivalentul celor 43.000.000 lei primiți de la U.B.A.), iar diferența până la 3.750 euro reprezenta plata unor scule și haine expediate inculpatului B.Z.M. de către niște cunoscuți din Spania. Prin declarațiile date, inculpatul B.Z.M. a precizat, în mod clar, că a reținut din cei 1.000 - 1.100 euro, „ca un profit”, posibil fără știrea inculpatului U.B.A., suma de aproximativ 200 euro (fila 115 - dosar fond vol. I).

După expedierea banilor în Spania, inculpatul B.Z.M. l-a contactat telefonic pe același M. și i-a solicitat (potrivit spuselor sale, codificat) să trimită un colet cu o cantitate mai mare de droguri, care să ajungă în țară înainte de sărbătorile de iarnă. Cu privire la sumele de bani expediate în Spania, inculpatul B.Z.M. a declarat că persoanele pe numele cărora au fost expediate urmau să le predea mai departe lui M.

În zilele următoare, inculpatul S.A.A. a purtat mai multe discuții telefonice cu investigatorul sub acoperire, convenind ca acesta din urmă să vină la Bistrița, pentru o nouă tranzacție, vizând o cantitate mai mare de droguri, înainte de Crăciun. Inculpatul S.A.A. a comunicat despre înțelegerea avută cu investigatorul inculpatului Ț.V.C., care la rândul său l-a înștiințat telefonic pe inculpatul U.B.A., solicitându-i să facă rost de droguri.

Ulterior, inculpatul U.B.A. l-a contactat pe inculpatul B.Z.M., cerându-i să facă demersuri și să vorbească în Spania cu acea cunoștință a lui pentru a-i expedia o nouă cantitate de droguri. Ca urmare, inculpatul B.Z.M. a telefonat în aceeași zi persoanei din Spania, solicitându-i, într-un mod codificat, să-i trimită o nouă cantitate de droguri, mai mare decât cea inițială, disimulată într-un colet de mesagerie, prin intermediul aceleiași firme de transport, pachet care să ajungă în țară înainte de Crăciun.

În ziua de 20 decembrie 2008, la un autocar aparținând SC K.T. SRL Bistrița, care se afla în Spania în localitatea Roquetas del Mar s-a prezentat un bărbat care a expediat un colet pe numele inculpatului B.Z.M., predându-l șoferului M.F., care necunoscând conținutul acestuia, fără vinovăție l-a preluat și ulterior l-a introdus în țară. În data de 21 decembrie 2008, autocarul condus de martorul M.F. a plecat înspre România, ajungând în Bistrița în data de 23 decembrie 2008. În timp ce acest autocar era încă pe traseu, inculpatul B.Z.M., care era împreună cu inculpatul U.B.A., l-a contactat telefonic, în mai multe rânduri, pe șoferul autocarului, întrebându-l dacă poate aprecia când ajunge în Bistrița.

După ce autocarul a ajuns la destinație, inculpații B.Z.M. și U.B.A. s-au deplasat în locul unde se afla parcat, însă șoferul a refuzat distribuirea pachetelor întrucât nu a reușit să întocmească lista cu coletele transportate. Așa fiind, cei doi inculpați s-au deplasat din nou în cartierul Viișoara, unde era parcat autocarul în ziua de 24 decembrie 2008, cu autoturismul inculpatului U.B.A., pentru a ridica pachetul primit din Spania.

Pachetul a fost ridicat efectiv de inculpatul B.Z.M., după care cei doi inculpați s-au deplasat împreună la locuința acestuia. Ajunși la locuința inculpatului B.Z.M., inculpații au desfăcut coletul (o geantă din rafie de culoare albastru cu alb), unde pe lângă haine, cafea și alimente au găsit o pungă cu circa 80 bile (bucăți de hașiș, de formă ovală, de aproximativ 2-3 cm, ambalate fiecare în folie transparentă.

Inculpatul B.Z.M. a reținut pentru sine două bile cu hașiș, iar restul le-a preluat inculpatul U.B.A. Audiat în instanță, inculpatul B.Z.M. a declarat că cele 80 bile de hașiș au fost primite fără ca în prealabil să fi plătit prețul lor.

În cursul aceleiași zile, inculpatul U.B.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ț.V.C., căruia i-a spus că a primit drogurile. La rândul său, inculpatul Ț.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A.A. și i-a cerut să ia legătura cu cumpărătorul (investigatorul sub acoperire).

Inculpatul S.A.A. l-a sunat pe investigatorul sub acoperire și împreună au stabilit ca data tranzacției să fie amânată pentru 29 decembrie 2008, urmare a faptului că acesta nu putea fi prezent în Bistrița decât între „Crăciun și Anul Nou”.

Cei doi au stabilit același loc de întâlnire, respectiv parcarea supermarket-ului K., după care inculpatul S.A.A. l-a contactat pe inculpatul Ț.V.C. și i-a spus cele convenite cu investigatorul. Inculpatul Ț.V.C. s-a întâlnit ulterior cu inculpatul U.B.A., căruia i-a spus că în data de 29 decembrie 2008 urmează să se întâlnească cu cumpărătorul drogurilor.

În dimineața zilei de 29 decembrie 2008, inculpatul U.B.A. s-a deplasat până în fața blocului în care locuiește inculpatul Ț.V.C., unde s-a întâlnit cu acesta și i-a predat punga cu cele aproximativ 80 bile de hașiș, cerându-i „să le vândă tot așa”, prin aceasta înțelegându-se cu 12 euro/gram.

Inculpatul T.V.C. a preluat punga cu drogurile aduse de U.B.A. și a pus-o în portbagajul autoturismului său, după care l-a sunat pe inculpatul S.A.A. și i-a comunicat că „marfa” este la el.

Apoi, inculpatul Ț.V.C. s-a deplasat la locuința inculpatului S.A.A. unde a rămas un timp, având în vedere că, anterior, inculpatul S.A.A. s-a înțeles cu investigatorul sub acoperire ca întâlnirea să aibă loc în jurul orei 13, în parcarea supermarket-ului K.

Ca urmare, în jurul orei 13, inculpații au plecat cu autoturismul inculpatului Ț.V.C. spre supermarket-ul K., în mașină urcând și G.C.C., G.A.O. și G.A.N. Pe traseu, la Cofetăria M. a coborât din autoturism G.C.C., iar ceilalți și-au continuat deplasarea spre supermarket-ul K., unde a coborât și inculpatul S.A.A. Inculpatul Ț.V.C. și-a continuat deplasarea până în „parcarea mică” din stânga blocului construit de C.O., unde au coborât cele două fete, după care a revenit în locul în care, la data de 12 decembrie 2008 s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire. Apoi s-a îndreptat spre locul în care inculpatul S.A.A. discuta deja cu investigatorul sub acoperire, cu numele de cod P.I. Cei trei au început să poarte discuții cu privire la vânzarea drogurilor, care se aflau în autoturismul inculpatului T.V.C., pe bancheta din spate.

După ce au discutat câteva minute, inculpatul S.A.A. a luat de pe bancheta din spate a mașinii lui T.V.C. o pungă din material plastic transparent în care se aflau bilele de hașiș primite de acesta din urmă de la inculpatul U.B.A. și i-a înmânat-o investigatorului sub acoperire. Investigatorul sub acoperire a început să-i dea inculpatului T.V.C., cu titlul de preț, suma de 8.000 euro, compusă din multe bancnote de euro, care pe măsură ce le număra le înmâna inculpatului S.A.A. Înainte de finalizarea tranzacției au intervenit organele de poliție judiciară, care i-au imobilizat pe cei doi inculpați și au ridicat întreaga cantitate de droguri, precum și suma de bani.

Cu ocazia perchezițiilor corporale efectuate în momentul intervenției organelor de poliție s-a găsit asupra inculpatului S.A.A. cantitatea de 2,5 grame rezină de cannabis, cu privire la care inculpatul a declarat că o deținea pentru consumul său propriu.

În urma efectuării unor constatări tehnico-științifice asupra hașișului capturat, pe baza rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 30 decembrie 2008 și din 30 decembrie 2008 întocmite de Laboratorul de analiză și profil al drogurilor din cadrul Direcției Generale de Combatere a Criminalității Organizate - Brigada Cluj-Napoca, s-a constatat că reprezintă rezină de cannabis în cantitate netă de 602,4 grame. După efectuarea analizelor de laborator, cantitatea rămasă, 598,5 grame, a fost predată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Bistrița-Năsăud.

Ulterior, inculpații au asistat la perchezițiile domiciliare efectuate la locuințele lor, iar în noaptea de 30 decembrie 2008 au fost reținuți și apoi arestați preventiv.

2. În seara zilei de 31 decembrie 2008, inculpatul B.Z.M. împreună cu învinuiții B.C.E. și H.A.R., însoțiți de prietenele lor F. și L., cu numiții V.C. și V.N. precum și alți doi tineri angajați la firma fraților V. și-au petrecut Revelionul într-un spațiu situat pe strada N.T. din Bistrița. În cursul nopții de 31 decembrie 2008/01 ianuarie 2009 inculpatul B.Z.M. împreună cu învinuiții B.C.E. și H.A.R. au confecționat, folosind câteva bucăți de hașiș aduse și puse la dispoziție de inculpat, câteva țigări cu drog, de tip „joint”, pe care, dându-le de la unul la altul, le-au consumat prin fumare (în toaletă), în așa fel încât ceilalți participanți la Revelion să nu-i poată vedea.

3. În dimineața zilei de 13 ianuarie 2009, organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Bistrița-Năsăud s-au deplasat la domiciliul inculpatul B.Z.M. pentru a-l conduce, în baza mandatului de aducere emis de procuror, la sediul Biroului Teritorial Bistrița-Năsăud din cadrul D.I.I.C.O.T., în vederea audierii. Cu această ocazie, inculpatul a fost depistat conducând autoturismul marca F.E. de culoare roșie pe strada C. din Bistrița, însoțit de învinuitul B.C.E.

După ce au ajuns în fața casei părinților inculpatului B.Z.M., cei doi au coborât din autoturism, împrejurare în care au fost legitimați și conduși la sediul I.P.J. Bistrița-Năsăud, pentru efectuarea de verificări cu privire la dreptul inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice.

În urma verificărilor efectuate, s-a confirmat faptul că inculpatul B.Z.M. nu a deținut permis de conducere auto pentru niciuna din categoriile prevăzute de lege.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, anterior verificărilor efectuate de poliție, în data de 13 ianuarie 2009, începând din luna octombrie 2008, inculpatul a condus în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, deși nu avea permis de conducere.

Ulterior, inculpatul B.Z.M. a asistat la percheziția efectuată de organele de poliție în camera sa din casa aparținând părinților lui, ocazie cu care a fost găsită și ridicată suma de 800 lei.

Starea de fapt, astfel cum a fost reținută mai sus, precum și vinovăția inculpaților, rezultă din următoarele probe: declarațiile inculpatului B.Z.M. din cursul urmăririi penale (filele 48-152 vol. I) și faza de cercetare judecătorească (filele 113-115), declarațiile inculpatului Ț.V.C. din faza de urmărire penală (filele 312-314 vol. I) și cele din instanță (filele 116-119), declarațiile inculpatului S.A.A. din faza de urmărire penală (filele 44-52 vol. I) și cea de cercetare judecătorească (filele 175-177), în parte, din declarația inculpatului U.B.A. dată în fața instanței (filele 120-122), rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate, Brigada Cluj-Napoca (din 10 decembrie 2008 filele 8-11, din 16 decembrie 2008 (filele 21-23, din 30 decembrie 2008 filele 123-126, din 30 decembrie 2008 filele 128-131 - aflate în dosarul de urmărire penală vol. I), dovezile de predare către Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Bistrița-Năsăud a cantităților de droguri rămase în urma analizelor de laborator (filele 133-135 și filele 11, 24), planșele fotografice (filele 18-20 și filele 299-310 vol. I), procesele-verbale de percheziție domiciliară (filele 55-56 la locuința inculpatului S.A.A., fila 88 la locuința inculpatului T.V.C., fila 167 la locuința inculpatului B.Z.M.), dovezi înaintate de SC B.K.T. SRL Bistrița referitoare la coletele transportate cu autocarul societății de transport pe ruta Spania-România-Bistrița (filele 234- 244 vol. I), dovezi emise de B.T. SA - Sucursala Bistrița referitoare la operațiuni bancare utilizând sistemul de transfer W.U., efectuate de B.Z.M. în perioada noiembrie-decembrie 2008, prin unitățile acestei bănci (filele 203-213 vol. I dosar urmărire penală), procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu numele de cod P.I. (filele 37-43 vol. I), procesul-verbal încheiat de procuror la data de 29 decembrie 2008 (filele 115-118), procesul-verbal întocmit urmare a percheziției corporale asupra inculpatului U.B.A. (fila 140), procesul-verbal întocmit de S.C.C.O. Bistrița referitor la depistarea inculpatului B.Z.M. conducând fără permis autoturismul, transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpați, aflate în vol. II, declarațiile învinuiților audiați în cursul urmăririi penale, B.C.E. (filele 169-175 vol. I) și H.A.R. (filele 197-198 vol. I), declarațiile martorilor M.F. (filele 229-232 dosar urmărire penală), declarațiile date de martorii M.F. (filele 209-210), T.M. (fila 298), C.S.S. (fila 299), date în instanță, martorul H.A.R. (fila 300 dosar de fond).

Faptele săvârșite de inculpatul B.Z.M., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, infracțiunea de deținere pentru consum propriu de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele săvârșite de inculpatul U.B.A., astfel cum au fost reținute în considerentele hotărârii întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și ale complicității la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele comise de inculpatul S.A.A., așa cum au fost reținute mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și deținere de droguri de risc pentru consumul propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În fine, fapta săvârșită de inculpatul T.V.C., astfel cum a fost reținută în considerentele hotărârii, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Reținând această încadrare juridică în sarcina inculpatului B.Z.M. instanța a avut în vedere următoarele:

În cauza dedusă judecății, urmărirea penală față de inculpatul B.Z.M. a început sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (fila 249 dosar urmărire penală vol. I). Sub aceleași acuzații, inculpatul a fost ulterior reținut și arestat preventiv (fila 156, fila 164 vol. I dosar urmărire penală) în sarcina acestuia, în esență, reținându-se inițial că „în cursul lunii decembrie 2008 a înlesnit în mai multe rânduri introducerea în țară a drogului de risc rezină de cannabis și a oferit spre vânzare acest drog” (fila 249).

Pe parcursul cercetărilor penale, intenționând să beneficieze de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul B.Z.M. a recunoscut săvârșirea faptelor de care era acuzat și a declarat că, fiind consumator de droguri, când a revenit în țară din Spania, în cursul lunii octombrie 2008, a adus cu el, pentru consumul său propriu, o bucățică de circa 3 grame cannabis, pe care a cumpărat-o în străinătate de la o persoană necunoscută cu suma de 5 euro. Cu aceeași ocazie, inculpatul a mai declarat că în cursul lunii noiembrie 2008, a consumat prin fumare acest drog, confecționând țigări tip „joint”, din care a oferit în două rânduri spre consum numiților B.C.E. și H.A.R. Față de aceste din urmă persoane s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală în urma cercetării lor sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ. În acest context mai trebuie amintit că potrivit Raportului de constatare medico-legală din 11 februarie 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, aflat la dosarul de urmărire penală fila 166 vol. I, s-a stabilit că în probele biologice (sânge/urină) ridicate de la inculpatul B.Z.M. nu s-a evidențiat prezența tetrahidrocannabinolului.

În urma acestei declarații date de inculpatul B.Z.M., care cu bună-credință a colaborat cu organele de urmărire penală și a intenționat să-și îmbunătățească situația, procurorul a extins cercetările față de acesta (fila 218 dosar de urmărire penală) în sensul reținerii în sarcina lui și a infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., a infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc (în formă consumată) prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (compusă din 3 acte materiale, unul comis în octombrie 2008 și celelalte două în cursul lunii decembrie 2008) și infracțiunea de conducere de drumurile publice a unui autoturism fără permis, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 41 alin. (2) C. pen.

Așadar, procurorul a apreciat că acest act de introducere în țară a cantității de 3 grame rezină de cannabis, pentru consum propriu, din cursul lunii octombrie 2008, conferă inculpatului calitatea de autor al infracțiunii continuate prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., faptă care include și cele două acte de complicitate din cursul lunii decembrie 2008.

Această opinie susținută prin actul de acuzare nu va fi însușită de instanță întrucât în Codul nostru penal, actele de complicitate nu constituie infracțiuni autonome, ci ele sunt indisolubil legate de cele de autorat, cărora le sunt subordonate și cu care formează un întreg. Actele de complicitate nu pot fi sustrase legăturii care le unește cu actele de executare, întrucât prin natura și caracterul ei, complicitatea este condiționată și strâns legată de actele de autorat corespunzătoare.

În raport de cele relevate este de observat că în cauza dedusă judecății, prin activitatea infracțională desfășurată de inculpații U.B.A. și B.Z.M. și numitul M. din Spania, aceștia au reușit introducerea în țară, în două rânduri, în cursul lunii decembrie 2008, a drogului de risc rezină de cannabis, prin intermediul martorului M.F., șofer pe un autocar al societății de transport SC K.T. SRL Bistrița, persoană față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale privitor la infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât a comis fapta fără vinovăție. Cu privire la aceste două acte materiale comise de inculpații B.Z.M. și U.B.A., instanța a reținut că au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrucât se raportează la același autor, au fost săvârșite prin metode și mijloace similare, inculpații având încă de la început reprezentarea activității infracționale, pe care au înțeles să o comită repetat, cu ajutorul așa-numitului M.

În ce privește introducerea în țară, în cursul lunii octombrie 2008, de către inculpatul B.Z.M. a celor 3 grame de cannabis pentru consum propriu, instanța apreciază că aceasta constituie o faptă cu totul distinctă de cele comise ulterior, în luna decembrie 2008 și fără nicio legătură cu acestea. Această cantitate mică de cannabis, de doar 3 grame, despre care organele de urmărire penală au aflat din relatările inculpatului, nu putea fi destinată decât consumului propriu. Practic nu există nici o probă din care să se poată concluziona că inculpatul a introdus în țară acea cantitate mică de cannabis în alt scop decât pentru consumul său propriu. Împrejurarea că după un timp a oferit spre consum și altor două persoane, nu schimbă retroactiv natura rezoluției infracționale cu care inculpatul a introdus drogul în țară, rezoluție specifică dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Așadar, este evident că această acțiune distinctă a inculpatului, de a-și aduce în țară, pentru consum propriu, o cantitate mică de cannabis nu poate fi înglobată ca act material al infracțiunii continuate de introducere în țară de droguri de risc și nici nu îi poate conferi calitatea de autor al infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De altfel, soluțiile adoptate în practica judiciară în spețe similare sunt în sensul că atunci când drogul tranzitat peste graniță este destinat consumului propriu, nu ne aflăm în prezența infracțiunii de introducere în țară de droguri, ci în prezența infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 (fila 348 - Decizia nr. 391/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Pentru motivele expuse, instanța apreciază că încadrarea juridică stabilită de procuror în cazul inculpatului B.Z.M., pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, nu este corectă, întrucât nu ține seama de cerințele cumulative de existență ale infracțiunii continuate, astfel cum sunt prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., considerent pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a acestei fapte, din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, comise în luna decembrie 2008), art. 16 din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de deținere pentru consum propriu de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 16 din Legea nr. 143/2000, această din urmă faptă comisă în luna octombrie 2008 (vizând introducerea în țară pentru consum a celor 3 grame cannabis) urmând a fi inclusă ca act material al infracțiunii continuate prevăzută de art. 4 alin. (1) din legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din legea nr. 143/2000, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar.

Referitor la apărările formulate în cauză de inculpatul U.B.A., instanța a menționat următoarele:

Cererea inculpatului U.B.A., formulată prin apărătorul său ales, ca faptele comise de inculpatul B.Z.M. în cursul lunii decembrie 2008 să fie considerate instigare la introducerea în țară de droguri de risc, încadrate în dispozițiile art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și nu complicitate la această infracțiune, nu este însușită de instanță, întrucât întreaga activitate infracțională a fost desfășurată de inculpați în mod repetat și în baza unei înțelegeri prealabile. În cauza dedusă judecății nu s-a demonstrat că inculpatul B.Z.M. ar fi recurs la o activitate concretă de determinare și convingere a numitului M. pentru expedierea de droguri în țară. Dimpotrivă, probatoriul relevă că, inculpații B.Z.M. și U.B.A. împreună cu numitul M. au cooperat la săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc și că între aceștia a existat o înțelegere prealabilă în sensul ca drogurile expediate din Spania să fie vândute în România. Sub acest aspect este relevant că numitul M. a condiționat expedierea celui de-al doilea colet (cu cele aproximativ 80 bile hașiș) de primirea unei sume de bani, împrejurare în care inculpatul B.Z.M. i-a trimis o parte din suma primită de la inculpatul U.B.A. (aprox. 750 euro). Așadar, s-a dovedit fără echivoc, că în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpații au comis acte materiale concrete, care au avut ca finalitate introducerea în țară a drogurilor, comercializarea lor și împărțirea banilor astfel obținuți, activitatea infracțională fiind întreruptă prin intervenția organelor de poliție.

Susținerea inculpatului U.B.A. că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., cu motivarea că infracțiunea de introducere în țară a drogurilor de risc s-a consumat în momentul trecerii frontierei și nu la momentul ridicării coletului (în Bistrița) de la societatea de transport, va fi de asemenea înlăturată. În sistemul C. pen., complicitatea nu poate exista autonom, ca atare, independent de executarea faptei prevăzute de legea penală, ci condiționată și strâns legată de ea. Apărarea inculpatului nu va fi însușită, întrucât faptele deduse judecății s-au comis în baza unei înțelegeri prealabile, prin activități concordante între participanții la săvârșirea infracțiunii de introducere în țară a drogurilor, ceea ce s-a și realizat prin intermediul martorului M.F. (șoferul autocarului), care a acționat fără vinovăție.

Privitor la inculpatul U.B.A. este relevant sub aspect subiectiv, că prin activitatea sa a urmărit introducerea în țară a drogurilor, a ajutat și a contribuit ulterior la vânzarea lor. Contribuția inculpatului U.B.A. s-a înscris în raportul de cauzalitate al infracțiunii executate efectiv de o altă persoană, astfel că nu se poate aprecia că activitatea sa ar fi fost ulterioară consumării infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cererea formulată de inculpatul U.B.A., prin apărătorul său ales, de a se înlătura dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, reținute inculpatului T.V.C. este nejustificată, având în vedere că înainte de finalizarea urmăririi penale (de întocmire a rechizitoriului), prin declarația dată, a contribuit la tragerea la răspundere penală a persoanelor cercetate în cauză.

Sub acest aspect, instanța va avea în vedere și poziția procurorului exprimată în instanță, în sensul că prin declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul T.Z.M. a contribuit la probarea mai riguroasă a activității infracționale și tragerea la răspundere penală a persoanelor implicate, îndeosebi a inculpatului S.A.A.

Întrucât inculpatul B.Z.M., prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală și a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri (învinuiții B.C.E., H.A.R. și inculpatul U.B.A.) se vor reține în favoarea sa dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și referitor la infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (deținere de droguri de risc pentru consum propriu).

Procedând la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, urmările produse și persoana inculpaților.

Din perspectiva criteriilor de individualizare a pedepselor, la care s-a făcut referire mai sus, este relevant că activitatea infracțională care face obiectul cauzei deduse judecății nu a fost una elaborată, aspect care rezultă din modul în care inculpații au săvârșit faptele. De asemenea, datele care caracterizează persoana inculpaților evidențiază că aceștia nu au tendințe infracționale.

În fine, la dozarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța va avea în vedere că faptele săvârșite, deși grave (aspect reflectat în limitele legale ale pedepselor), în realitate nu au produs urmări de aceeași natură, întrucât întreaga cantitate de droguri a fost recuperată de investigatorul sub acoperire. De altfel, este de observat că practic nici nu a existat riscul ca drogurile să fie distribuite altor persoane, având în vedere că întreaga activitate infracțională a fost supravegheată de D.I.I.C.O.T.

Nu în ultimul rând, pedepsele care vor fi aplicate, vor reflecta conduita corespunzătoare adoptată de inculpați, pe durata derulării procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, ceea ce a dus la soluționarea cu celeritate a cauzei.

Întrucât inculpații B.Z.M., T.V.C., S.A.A. nu au antecedente penale, au recunoscut faptele săvârșite, au colaborat cu organele de urmărire penală și au avut o atitudine sinceră și în fața instanței, în favoarea acestora se vor reține circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a), c) C. pen., cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Aceleași circumstanțe atenuante vor fi reținute și în favoarea inculpatului U.B.A., care de asemenea nu are antecedente penale și care în final a recunoscut în parte săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

În raport de cerințele art. 52 C. pen., referitoare la finalitatea educativă și preventivă a pedepselor, ținând seama și de jurisprudența în materie, instanța nu va însuși cererea inculpaților de a li se aplica pedepse neprivative de libertate. Însă, la dozarea pedepselor, instanța va da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute, având în vedere îndeosebi conduita corespunzătoare adoptată de inculpați pe parcursul procesului penal, faptul că nu au mai fost implicați în săvârșirea de fapte penale precum și datele furnizate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Astfel, potrivit referatului de evaluare (filele 265-268), inculpatul U.B.A. este bine integrat în societate, are loc de muncă, beneficiază de stabilitate locativă, materială și financiară, este student și beneficiază de suport afectiv și material din partea familiei. Inculpatul S.A.A., potrivit referatului de evaluare, este un tânăr cu conduită generală dezirabilă în familie și comunitate, realizează venituri stabile din prestarea unor munci în domeniul construcțiilor, beneficiază de suport moral și afectiv în cadrul familiei, dispune de stabilitate locativă și materială, iar pe perioada detenției (potrivit datelor comunicate de cadrele locului de deținere) a dat dovadă de respect și conformare la regulamentul de ordine interioară. Date similare se desprind și din referatul de evaluare (filele 288-292) întocmit privitor la inculpatul B.Z.M., în cuprinsul căruia se evidențiază că acesta are o conduită dezirabilă în familie și în comunitate, dispune de stabilitate locativă și materială, beneficiază de suport material și afectiv în cadrul familiei, iar anterior arestării a realizat venituri prin muncă.

Referitor la inculpatul Ț.V.C., datele existente la dosar și referatul de evaluare (filele 292-295) relevă că este un tânăr cu o conduită generală dezirabilă în familie și în comunitate, beneficiază de suport moral și afectiv în cadrul familiei, dispune de stabilitate locativă și materială, se află în continuarea studiilor (student) și își asumă responsabilitatea faptelor comise.

Pentru considerentele arătate, instanța va dispune condamnarea inculpatului B.Z.M. la: pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen.; 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. b) C. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. e) C. pen. și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen.

Reținând că infracțiunile au fost comise în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., instanța va contopi pedepsele aplicate conform art. 34 lit. b) C. pen. și va dispune ca inculpatul B.Z.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, făcând aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu data de 13 ianuarie 2009, la zi, iar potrivit art. 350 alin. (1) C. pen. se va menține starea de arest.

În baza criteriilor de individualizare a pedepselor la care s-a făcut referire mai sus, se va dispune condamnarea inculpatului U.B.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen. și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. a) C. pen.

Constatând concursul real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., instanța va contopi pedepsele aplicate și va dispune ca inculpatul U.B.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu executare în regim de detenție. Se vor aplica inculpatului pedepsele accesorii în conținutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 13 ianuarie 2009 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. se va menține starea de arest.

Având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor anterior menționate, instanța va dispune condamnarea inculpatului S.A.A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen. și la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. e) C. pen.

Pedepsele aplicate fiind dispuse pentru infracțiuni concurente, se vor contopi conform art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul S.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 30 decembrie 2008 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. se va menține starea de arest a inculpatului.

În fine, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și circumstanțele reținute mai sus, inculpatul Ț.V.C. va fi condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen., cu executare în regim de detenție, făcându-se aplicarea pedepselor accesorii în conținutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Din pedeapsa aplicată acestui din urmă inculpat se va deduce reținerea și arestul preventiv din perioada 30 decembrie 2008 - 30 iunie 2009.

Deși, în fapt, inculpații S.A.A. și T.V.C. au desfășurat aceleași activități infracționale, instanța apreciază că se impune o dozare diferențiată a pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Sub acest aspect se reține că inculpatul T.V.C. beneficiază de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 (care atrag reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă), iar inculpatul S.A.A. a comis un concurs de infracțiuni. Dacă din acest punct de vedere se justifică aplicarea unor pedepse diferențiate, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse sub 10 luni închisoare (respectiv egală cu durata arestării preventive) nu este corectă în raport cu sancțiunile aplicate celorlalți coinculpați și îndeosebi prin comparație cu inculpatul S.A.A., împreună cu care a tranzacționat efectiv cu investigatorul sub acoperire. Pe de altă parte, faptul că a fost singurul inculpat pus în libertate pe durata cercetării judecătorești nu poate constitui un temei pentru aplicarea unei pedepse mai mici și disproporționate, în raport de cerințele art. 52 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se va dispune confiscarea drogurilor care au făcut obiectul infracțiunilor deduse judecății, respectiv cantitatea totală de 696 grame rezină de cannabis (aflată în deținere la I.P.J. Bistrița-Năsăud) și distrugerea lor, conform dispozițiilor art. 18 din aceeași lege. Cantitatea de droguri confiscată rezultă din însumarea cantităților de droguri rămase în urma analizelor de laborator, conform dovezilor existente în dosarul de urmărire penală vol.I (fila 133, fila 135, fila 126, fila 131).

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se va dispune confiscarea de la inculpați a sumei totale de 5.300 lei după cum urmează: 275 lei de la inculpatul S.A.A., 525 lei de la inculpatul Ț.V.C., 800 lei de la inculpatul B.Z.M. și 3.700 lei de la inculpatul U.B.A.

Suma totală de 5.300 lei reprezintă suma cu care investigatorul sub acoperire a achiziționat drogurile oferite spre vânzare de inculpații T.V.C. și S.A.A. la data de 9 decembrie 2008 (300 lei) și la data de 12 decembrie 2008 (5.000 lei), având în vedere că în cazul tranzacției din data de 29 decembrie 2008, fiind organizat un flagrant, au fost recuperate cu acea ocazie atât drogurile cât și suma oferită de investigator. Referitor la confiscarea sumei totale de 5.300 lei, în modalitatea arătată, instanța a avut în vedere declarațiile date de inculpați în măsura în care s-a reușit coroborarea lor, dat fiind că sub acest aspect (al împărțirii banilor proveniți din vânzarea drogurilor) au existat neconcordanțe între relatările de la urmărirea penală și declarațiile din fața instanței. Ca urmare, în ce privește suma de 275 lei confiscată de la inculpatul S.A.A. s-a avut în vedere că din cei 300 lei primiți de la investigator în data de 9 decembrie 2008 (cu ocazia vânzării celor 5,1 grame rezină de cannabis) acesta și-a reținut aproximativ 25 lei, iar restul i-a remis inculpatului T.V.C. (declarația de la fila 175 dosar instanță). De asemenea, potrivit declarațiilor date în instanță de către inculpații T.V.C. și S.A.A., din cei 5.000 lei primiți de la investigator în urma tranzacției din 12 decembrie 2008 și-au reținut 500 lei, sumă pe care cei doi inculpați și-au împărțit-o aproximativ egal (conform declarațiilor date în instanță filele 117, 176 vol. I). În acest fel s-a apreciat că se impune confiscarea de la inculpatul S.A.A. a sumei de 275 lei (25 lei + 250 lei), iar de la inculpatul T.V.C. a sumei de 525 lei (275 lei + 250 lei).

Din suma de 4.500 lei dată de inculpatul T.V.C. inculpatului U.B.A. (provenită în urma tranzacției din 12 decembrie 2008), acesta din urmă a remis inculpatului B.Z.M. circa 4.300.000 lei, echivalentul la data respectivă a 1.000 - 1.100 euro. Faptul că inculpatul U.B.A. a primit această sumă de la inculpatul T. rezultă cu certitudine din declarațiile date de aceștia în instanță (fila 121 - inculpatul U.B.A. și fila 118 - inculpatul T.V.C.).

Deși inculpatul U.B.A. recunoaște remiterea sumei de bani primite de la T.V.C. către inculpatul B.Z.M. prin coroborarea probelor existente în dosar, instanța apreciază că în fapt, acesta din urmă a primit doar circa 43.000.000 lei. Sub acest aspect, instanța va reține declarația inculpatului B.Z.M. (fila 114 dosar instanță).

Suma primită de la inculpatul U.B.A. a fost transformată în euro de către inculpatul B.Z.M. în vederea expedierii ei în străinătate (Spania). Ulterior însă, inculpatul B.Z.M. și-a reținut pentru sine aproximativ 200 euro, declarând expres în fața instanței (fila 115) că a avut un profit de circa 200 euro din cei aproximativ 43 milioane lei primiți de la inculpatul U.B.A. Din aceste considerente, instanța a dispus confiscarea de la acest inculpat a sumei de 800 lei (echivalentul celor aproximativ 200 euro), cu mențiunea că la stabilirea sumei supuse confiscării s-a avut în vedere că în acest scop, cu ocazia percheziției domiciliare din 13 ianuarie 2009, efectuată la locuința inculpatului B.Z.M., a fost ridicată suma de 800 lei.

În consecință, s-a apreciat că de diferența de 3.700 lei obținută de inculpați în urma tranzacției din 12 decembrie 2008 a beneficiat inculpatul U.B.A. care, așa cum rezultă din probele dosarului, o parte a înțeles să o „reinvestească” în procurarea de droguri.

Se va constata însă, că din această sumă de 3.700 lei ce urmează a fi confiscată de la inculpatul U.B.A., cu ocazia percheziției corporale din 30 decembrie 2008 (fila 140 dosar urmărire penală) a fost ridicată în vederea confiscării suma de 1.195 lei. Ca urmare, în executarea dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de la acest inculpat rămâne de confiscat doar diferența de 2.505 lei, până la concurența sumei de 3.700 lei.

De asemenea, se va constata că suma de 800 lei (în privința căreia s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.Z.M.) a fost ridicată de la acesta, în vederea confiscării, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 ianuarie 2008 (fila 167 dosar urmărire penală) efectuată în cursul urmăririi penale și aceasta reprezintă echivalentul în lei al sumei de circa 200 euro de care acesta a beneficiat în urma comiterii infracțiunilor deduse judecății.

Instanța va dispune restituirea către numita T.R. a sumei de 3.400 lei ridicată de la aceasta în cursul urmăririi penale, pe baza înscrisului aflat la dosar (fila 311 vol. I dosar urmărire penală). Adoptând această soluție instanța a avut în vedere că T.R. nu este cercetată în cauză, iar confiscarea fiind o măsură de siguranță personală, ridicarea acestei sume nu are nici un temei legal. De altfel, este de observat că T.R. nu a fost audiată în cauză, iar din conținutul înscrisului nu rezultă că banii ridicați de la aceasta ar fi aparținut inculpatului T.V.C. și că au provenit din tranzacționarea drogurilor.

În ce privește autoturismul aparținând inculpatului U.B.A. este de observat că acesta a fost restituit (fila 226) încă din faza de urmărire penală. În ce privește autoturismul inculpatului T.V.C., organele de urmărire penală (fila 220), ulterior întocmirii procesului-verbal din 20 februarie 2009, nu au mai procedat la reținerea lui, acesta fiind la data pronunțării hotărârii în posesia inculpatului.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., fiecare dintre inculpați va fi obligat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 3.300 lei.

Împotriva sentinței au declarat apel M.P., precum și inculpații U.B.A., B.Z.M. și T.V.C.

Prin Decizia penală nr. 121/ A din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a respins ca nefondate toate apelurile.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Împotriva acestei hotărârii a declarat apel D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, solicitând desființarea acesteia și rejudecând în ceea ce-l privește pe inculpatul B.Z.M. să se mențină încadrarea juridică a faptei, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, arătând că în mod greșit instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a acestei fapte în complicitate la aceeași infracțiune, cu mențiunea că actul material care a fost reținut în forma autoratului se absoarbe în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece aceste infracțiuni au un conținut constitutiv diferit, limite de pedeapsă diferite, iar introducerea de droguri de risc în țară, care constituie infracțiune conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se consumă în momentul în care autorul faptei reușește să introducă droguri, indiferent de scopul pentru care face acest lucru.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a arătat că instanța a reținut în mod greșit circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului U.B.A., care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, iar infracțiunile pentru care a fost condamnat au un pericol social ridicat, iar pentru inculpații B.Z.M., T.V.C. și S.A.A. s-au aplicat pedepse prea mici, în raport cu perseverența infracțională și cantitatea mare de droguri pe care aceștia au vândut-o în scopul obținerii unor avantaje materiale.

Inculpatul U.B.A. a formulat apel în termen legal, împotriva aceleiași hotărâri, solicitând desființarea acesteia și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și condamnarea doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin reținerea unor circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

În motivarea apelului, s-a susținut că instanța de fond a încălcat principiul dreptului la apărare, la un proces echitabil, principiul nemijlocirii, contradictorialității și al aflării adevărului, în sensul că deși a procedat la audierea separată a inculpaților, după ascultarea lor nu a dispus citirea declarațiilor luate separat celorlalți inculpați, ceea ce atrage nulitatea absolută, întrucât reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare al inculpatului.

De asemenea, la termenul din 23 iulie 2009, deși inculpatul B.M. a fost lipsit de apărare, instanța a trecut la audierea martorilor prezenți, împrejurare care atrage nulitatea absolută a încheierii respective și a declarațiilor celor trei martori, pe motivul încălcării flagrante a dreptului la apărare.

Referitor la solicitarea de a se dispune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a arătat că inculpatul nu a săvârșit această infracțiune în forma complicității, așa cum s-a reținut, întrucât activitățile de înlesnire sau de ajutorare trebuiau să se situeze înainte de trecerea peste frontieră a drogurilor, iar inculpatul U. a achiziționat drogurile după ce acestea se aflau în țară, deci după ce infracțiunea de introducere în țară a drogurilor era epuizată, ambele cantități de drog fiind comandate de inculpatul B.M.Z. pe datorie.

Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, întrucât nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele comise, este student, provine dintr-o familie organizată, are un copil minor în întreținere, iar perioada de 10 luni de arest preventiv a fost suficientă pentru a înțelege consecințele faptei săvârșite.

Inculpatul B.Z. a declarat apel, solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât la termenul de judecată din 23 iulie 2009 s-a procedat la audierea martorilor prezenți, fără ca inculpatul arestat să fie asistat de apărător.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și să se dispună suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor și există condiții pentru a se reintegra în societate.

Inculpatul T.V. a formulat apel, solicitând desființarea sentinței și judecând să se reducă pedeapsa aplicată până la perioada cât a stat în arest preventiv sau menținerea condamnării de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, dar și din prisma celor care pot fi luate în discuție din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția nulității absolute a hotărârii instanței de fond, întrucât la termenul de judecată din 23 iulie 2009 s-au administrat probe în lipsa unui apărător pentru inculpatul B.Z., aflat în stare de arest preventiv, se constată că într-adevăr, la acel termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului nu a fost prezent și au fost audiați 3 martori și anume T.M. și C.S.S., care au participat la efectuarea percheziției corporale și asupra unei mașini aflate în parcarea magazinului K. din Bistrița, precum și martorul H.A., care a declarat că inculpatul B.Z. i-a pus la dispoziție o cantitate mică de drog pe care a consumat-o.

Consecințele lipsei de apărare a inculpatului, în condițiile în care asistența juridică pentru acesta este obligatorie sunt cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dar numai în ceea ce privește actul întocmit în aceste condiții, respectiv declarațiile martorilor menționați și nu întreaga cercetare judecătorească pentru a se proceda conform dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în sensul desființării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare.

Dintre declarațiile menționate doar cea a martorului H.A. îl privește pe inculpatul B.Z., iar celelalte două se referă la inculpatul S.A., ce nu a declarat apel și care sunt suplinite de procesul-verbal de efectuare a percheziției corporale întocmit în cursul urmăririi penale.

De altfel, apărătorul ales al inculpatului B.Z. a declarat în mod expres că nu solicită reaudierea martorilor care au fost ascultați în lipsa sa.

Referitor la audierea separată a inculpaților, fără ca declarațiile luate separat să fie citite celorlalți inculpați, se reține că această împrejurare nu atrage nulitatea absolută a hotărârii și nici a probei în sine, în condițiile în care apărarea a fost asigurată prin prezența avocaților, iar inculpații nu au contestat acest aspect nici la termenul respectiv, nici ulterior.

În consecință, nu există motive pentru trimiterea cauzei spre rejudecare așa cum s-a solicitat de către inculpații U.B.A. și B.M.Z.

Din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, cu rezervele mai sus menționate, rezultă că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor, pe care aceștia nu le-au contestat în conținutul lor, reținând aceeași stare ca și instanța de fond, așa cum a fost descrisă mai sus.

În legătură cu motivul de apel invocat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, referitor la încadrarea juridică a faptei inculpatului B.Z.M., se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că unul din actele materiale, și anume cel în forma autoratului, ale infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în introducerea în țară a unei cantități de drog de risc în vederea consumului propriu, face parte din conținutul constitutiv al infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la cantitatea mică de drog și la probele administrate din care rezultă că introducerea s-a realizat în scopul consumului propriu.

Apărarea inculpatului U.B.A. și solicitarea de a se dispune achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 va fi respinsă, întrucât din declarațiile inculpaților a rezultat că inculpatul U.B. l-a sprijinit pe inculpatul B.Z. în aducerea drogurilor în țară prin aceea că i-a pus la dispoziție o sumă de bani ce a fost trimisă numitului M. în scopul achiziționării și trimiterii unui colet cu hașiș în țară, împrejurări care se circumscriu complicității la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Atât D.I.I.C.O.T., cât și inculpații apelanți au criticat modul de individualizare a pedepselor, însă și aceste aspecte sunt nefondate, întrucât inculpații B.Z.M. și T.V.C. au beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, nu au antecedente penale, au avut o conduită corespunzătoare în cursul procesului, iar raportat la gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma cantităților de droguri traficate sau introduse în țară și deținute în vederea consumului propriu, pedepsele aplicate sunt proporționale și în raport cu toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum și cele prevăzute de art. 74 C. pen., nejustificându-se majorarea sau, respectiv, reducerea acestora.

De asemenea, inculpatul U.B.A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, reținându-se în favoarea sa în cazul fiecăreia din infracțiuni, circumstanțe personale și reale, care se justifică prin prisma lipsei antecedențelor penale, a situației personale, vârstei și a împrejurărilor concrete în care faptele s-au săvârșit, iar raportat la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. se va aprecia că și aceste pedepse sunt juste, neimpunându-se modificarea lor.

Inculpatul S.A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în privința sa declarând apel doar D.I.I.C.O.T., care a solicitat aplicarea unei pedepse cu închisoarea între 1, 5 și 2 ani, însă, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor, contribuția sa și persoana făptuitorului, această majorare nu se justifică, inculpatul având calitatea mai mult de intermediar, în activitatea de trafic pe care ceilalți o desfășurau.

În consecință, apelurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., va menține starea de arest a inculpaților U.B.A., B.Z.M. și S.A.A., iar în baza art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților U.B.A. și B.Z.M., reținerea și arestul preventiv începând cu data de 13 ianuarie 2009 până la zi, iar în privința inculpatului S.A.A. de la 30 decembrie 2008 până la zi.

Împotriva deciziei, au declarat prezentele recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpații U.B.A. și Ț.V.C., în cauză fiind intimați în recursul M.P. și inculpații B.Z.M. și S.A.A.

La dosar au fost depuse motive scrise de recurs, astfel cum prevede art. 385¹⁰ alin. (1) și (2) C. proc. pen., M. P. (filele 3-17) și inculpatul U.B.A. (filele 52-69).

Motivele de recurs, expuse cu ocazia dezbaterilor de către reprezentatul M.P. și de apărătorii recurenților inculpați, au fost menționate în încheierea de ședință din data de 16 martie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

I) Asupra cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 6 și pct. 17 invocate de inculpatul U.B.A. și de M.P.

Recurentul-inculpat U.B.A., prin apărători, a susținut că se impune casarea deciziei și sentinței cu motivarea încălcării dreptului la apărare (în sens restrâns, prin lipsa apărătorului și, în sens larg, prin nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura ascultării separate a inculpaților). Cazul de casare invocat nu este incident deoarece:

- la termenul din 10 aprilie 2009, când a avut loc audierea separată a inculpaților (filele 130-132 vol. I, d.p.i.), inculpatul U.B.A. a fost prezent personal și a fost asistat de cei 2 apărători aleși;

- de asemenea, la termenul din 23 iulie 2009, când a avut loc audierea a 3 martori (filele 301, vol. I d.p.i.), inculpatul U.B.A. a fost prezent personal și a fost asistat de cei doi apărători aleși.

În consecință, pe de o parte, se constată că asistența juridica a inculpatului U.B.A. a fost asigurată de cei doi apărători aleși, care au asistat la audierea martorilor și inculpaților și care au avut posibilitatea de a pune întrebări acestora. Din examinarea încheierilor de ședință nu rezultă că inculpatul U.B.A. și apărătorii acestuia s-ar fi opus aplicării procedurii de ascultare a martorilor și, respectiv, a inculpaților (în mod separat), că ar fi adresat întrebări ce au fost respinse de către instanță, ori că - în cursul procedurilor respective - și-ar fi exprimat nemulțumiri prin invocarea încălcării unor dispoziții legale.

Pe de altă parte, dreptul la apărare are un caracter personal, în raport cu propria situație juridică a inculpatului, nefiind posibilă invocarea unor pretinse vătămări procesuale ale dreptului de apărare cu privire la alți inculpați care, ei însuși, nu au invocat astfel de vătămări.

Înalta Curte apreciază că încălcarea dispozițiilor legale în procedura administrării probelor nu este sancționată cu nulitatea judecății în primă instanță, ci printr-o sancțiune specifică: excluderea mijlocului de probă nelegal (art. 64 alin. (2) C. proc. pen.).

Inculpatul B.Z.M. nu a declarat recurs, nu a invocat pretinsa nelegalitate a procedurii de administrare a probei cu martori la termenul din 23 iulie 2009 și nici nu a solicitat reaudierea ulterioară a celor trei martori. Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că inculpatul B.Z.M. a fost prezent la audierea martorilor, a avut posibilitatea de a pune întrebări acestora (neexistând mențiuni cu privire la respingerea de către instanță a unor întrebări), a avut posibilitatea de a solicita reaudierea ulterioară a martorilor (cerere care însă nu a fost formulată), că acesta, prin neexercitarea recursului, nu a invocat vătămarea unui drept procesual, ceea ce sugerează - încă o dată - că invocarea existenței unei pretinse vătămări procesuale a acestui inculpat, de către un alt coinculpat (U.B.A.), este neîntemeiată.

Este întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., invocat de către M.P. cu privire la inculpatul B.Z.M.

Acuzarea a invocat, în favoarea încadrării juridice propusă prin rechizitoriu, soluții din jurisprudența Înaltei Curți (Deciziile penale nr. 3358/2009, nr. 5927/2004 și nr. 3547/2008), iar apărarea a invocat, ca argument de jurisprudența, Decizia penală nr. 391/2004.

Înalta Curte, cu privire la Decizia penală nr. 391/2004, având în vedere principiul respectării autorității de lucru judecat, constată că, sub aspect temporal, aceasta este prima decizie pronunțată, din cele patru decizii menționate, ulterior jurisprudența în această chestiune de drept fiind constantă. De asemenea, Înalta Curte apreciază că o decizie de speță, izolată, nu caracterizează conceptul de jurisprudența constantă, jurisprudența care să se impună cu autoritatea precedentului judiciar.

În prezenta cauză, Înalta Curte apreciază ca fiind justificată opinia M.P. cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice dată faptelor săvârșite de către inculpatul B.Z.M. prin sentința apelată și, apoi, recurată de procuror, opinie în sensul existenței concursului de infracțiuni.

Infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu poate fi absorbită de cea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, chiar dacă se susține că drogurile ar fi pentru consumul propriu, cel puțin din următoarele 2 motive:

- un motiv de logică juridică: în timp ce infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani. Este greu de acceptat, ca logică juridică, că o infracțiune pedepsită cu maxim 2 ani închisoare absoarbe o infracțiune pedepsită cu minimul de 10 ani închisoare;

- un motiv de tehnică legislativă: incriminarea distinctă a unor fapte în art. 2, art. 3 și art. 4 din Legea nr. 143/2000 este consecința necesitării protejării unor valori sociale concrete diferite, prin mijloace de drept penal specifice. Pedepsele foarte mari prevăzute de art. 3 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, chiar în comparație cu cele prevăzute de aliniatele corespunzătoare din art. 2 și art. 4 din aceeași lege, relevă intenția legiuitorului de a preveni și pedepsi activitățile de trafic transfrontalier de droguri, inclusiv de aducere a drogurilor în România.

De asemenea, Înalta Curte reține că în art. 4 din actul normativ menționat, legiuitorul nu a condiționat incriminarea faptei de împrejurarea că drogurile sunt pentru consum propriu ori de împrejurarea că nu se urmărește comercializarea acestora pe teritoriul României.

Singura cerință impusă de legiuitor este ca introducerea drogurilor în România să se facă „fără drept”.

Sub acest ultim aspect, Înalta Curte apreciază ca fiind necesară observarea prevederilor Deciziei-cadru nr. 2004/757/JAI a Consiliului Uniunii Europene, din 25 octombrie 2004, de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri.

În consecință, Înalta Curte va casa, în parte, decizia și sentința atacate, urmând a proceda la aplicarea unor pedepse în raport cu încadrarea juridică corectă dată faptelor, în sensul arătat, cu observarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

II) Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., caz invocat de recurentul-inculpat U.B.A. și pentru care s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.).

Cazul de casare invocat nu este incident pentru următoarele motive:

Conform art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Apărarea inculpatului nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel. În esență, s-a susținut că „inculpatul U.B. a achiziționat drogurile după ce acestea se aflau deja în țară, deci după ce infracțiunea de introducere în țară era consumată și epuizată.”.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță (pag ... sentință), precum și cea de apel (pag ... decizie), au motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție”, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie”, este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la simpla negare verbală a vinovăției, la simpla negare a conținutului informativ al unei probe ori la simpla negare a evaluării corecte a probelor de către instanță.

În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.

În condițiile neinvocării de către apărare a unor aspecte concrete de contrarietate între situația de fapt reținută de instanțe, pe de o parte, și una sau mai multe probe care au condus la stabilirea situației de fapt și vinovăției inculpatului, pe de altă parte, aspecte ce pot fi supuse unor examinări, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte reține că prima instanță a constatat că inculpatul U.B.A. a manifestat o atitudine oscilantă în cursul procesului, că a negat săvârșirea faptei încadrată juridic în art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.). După ce a menționat apărările acestuia (pag. 6-7, sentință), prima instanță a procedat la examinarea lor și, motivat, a înlăturat aceste apărări în urma coroborării probatoriului administrat (pag. 20-21, sentință).

De asemenea, instanța de apel a examinat și a respins motivat (pag. 23-24 decizie) aceeași cerere a inculpatului cu privire la fapta încadrată juridic în art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.).

În concluzie, pe de o parte, în raport cu motivarea riguroasă a sentinței și deciziei, în care - prin argumente de natură probatorie și argumente juridice (pag. 6-7 și 20-21, sentință; pag. 23-24, decizie) s-au respins cererile formulate de inculpatul U.B.A.: de achitare pentru săvârșirea faptei încadrată juridic în art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), precum și de schimbare a încadrării juridice a faptei în instigare la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.), iar pe de altă parte, în raport cu neinvocarea de către apărare a unor contradicții concrete între situația de fapt reținută de instanțe și probele administrate ori de invocare a unor aspecte noi în recurs (diferite de cele susținute la instanțele ierarhic inferioare), Înalta Curte apreciază ca nefiind necesară reluarea respectivelor argumente.

III) Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., caz invocat de inculpați și de M.P., evident în sens contrar (reducerea pedepselor, respectiv, majorarea pedepselor).

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte apreciază ca acest caz de casare nu este incident pentru motivele ce se vor arăta:

- cantitatea relativ redusă și natura drogului traficat - rezină de canabis;

- reținerea în favoarea inculpaților T.V.C. și B.Z.M. a unei cauze legale de reducere a pedepsei - art. 16 din Legea nr. 143/2000 referitoare la denunțarea, facilitarea identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri;

- reținerea în favoarea tuturor inculpaților a unor circumstanțe atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.).

Nu în ultimul rând, chiar dacă situația inculpaților este una individuală sub aspectul răspunderii penale, nu poate fi ignorată necesitatea unui tratament sancționator echilibrat între cei patru coinculpați.

Astfel, se constată că prima instanță a aplicat inculpatului U.B.A. o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, dând un efect juridic relativ redus circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia (pentru motivele arătate în sentință), la care s-a adăugat și menținerea stării de arest pe parcursul procesului. Pedeapsa rezultantă ce va fi executată, în final, de către inculpat, la care se adaugă efectul educativ ca urmare a menținerii stării de arest, justifică concluzia existenței proporționalității între gravitatea concretă a infracțiunilor săvârșite și datele personale ale inculpatului, pe de o parte, și sancțiunea aplicată acestuia, pe de altă parte.

Înalta Curte constată că aceeași preocupare a instanței de fond - asigurarea unei sancționări echilibrate a coinculpaților - este relevată și de pedepsele aplicate celorlalți trei inculpați, prin observarea gradului concret de implicare în activitatea infracțională a fiecăruia, a numărului de infracțiuni săvârșite, a sincerității în fața organelor judiciare și, evident, a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, Înalta Curte reține că acești trei inculpați s-au prezentat în fața organelor judiciare, dar și că inculpații B.Z.M. și S.A.A. nu au declarat recurs, împrejurări care relevă înțelegerea necesității asumării răspunderii pentru faptele săvârșite.

În final, Înalta Curte apreciază, pentru motivele arătate, că pedepsele aplicate inculpaților sunt corect individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen. și de natură a răspunde cerințelor art. 52 C. pen. privitoare la scopul pedepsei.

Față de cele menționate, Înalta Curte - în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) și, respectiv, art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile inculpaților U.B.A. și T.V.C. și, respectiv, va admite - în limitele arătate - recursul declarat de M.P.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpaților U.B.A. și B.Z.M. se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) și art. 192 alin. (3) C. proc. pen., recurenții inculpați U.B.A. și Ț.V.C. vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare; cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului M.P. vor rămâne în sarcina statului.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Deciziei penale nr. 121/ A din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpații U.B.A., Ț.V.C., B.Z.M. și S.A.A.

Casează în parte decizia penală sus-menționată și, sentința penală nr. 104/ F din 22 septembrie 2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor și la pedepsele aplicate inculpatului B.Z.M. și rejudecând:

Condamnă pe inculpatul B.Z.M. după cum urmează:

- 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. a) și c) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Menține pedepsele aplicate aceluiași inculpat după cum urmează:

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de deținere pentru consum propriu de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. a) și c) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 74 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele stabilite inculpatului și aplică pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul B.Z.M. să execute în final 1 an și 2 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.Z.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 13 ianuarie 2009 până la punerea efectivă în libertate a acestuia, astfel cum s-a dispus prin încheierea din 16 februarie 2010.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații U.B.A. și T.V.C. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U.B.A., timpul reținerii și arestării preventive de la 13 ianuarie 2009 la zi.

Obligă pe recurenții inculpați U.B.A. și T.V.C. să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Onorariile în sumă de câte 300 lei pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați B.Z.M. și S.A.A. se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 martie 2010.