Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. S-a reținut că prin sentința penală nr. 217 din 13 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 276/263/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpatul M.S. - din art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen., în art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen.
S-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.13 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. pen., raportat la art. 181 C. pen., a fost achitat inculpatul M.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 și art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, iar în baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a fost aplicată inculpatului 400 lei amendă administrativă.
În baza art. 14 C. pen. raportat la art. 346 C. pen., au fost respinse acțiunile formulate de părțile civile V.H. și B.S.; s-a luat act că părțile vătămate S.E., L.E., V.E., T.E. - decedată, B.N. - decedată, D.D., în calitate de moștenitor al defunctei T.M.; T.G., în calitate de moștenitor al defunctei B.N., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.S. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuielile judiciare statului, din care, 200 lei onorariu avocat din oficiu pe parcursul celui de-al doilea ciclu procesual și 200 lei onorariu avocat din oficiu în prezenta cauză, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru nr. 1004/P/2005, fost trimis în judecată inculpatul M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen., constând în aceea că în luna martie 2005, inculpatul M.S. s-a deplasat pe un teren cu vegetație forestieră de unde a tăiat 3 arbori de esență plop aflați pe proprietate a părții vătămate V.H. și B.S.
Prin sentința penală nr. 515 din 22 octombrie 2007 a Judecătoriei Motru, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. coroborat cu art. 181 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 97 alin. (1) și 2 din Legea nr. 26/1996 și art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996, iar în baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului 400 lei amendă administrativă.
În baza art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la 316 lei către partea civilă V.H. și în baza art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., a fost obligat inculpatul la 567 lei către partea civilă B.S.
În baza art. 191 alin. (1) pct. 1 lit. d), a fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, pe motiv că în mod greșit a fost achitat inculpatul și au fost aplicate în cauză dispozițiile art. 181 C. pen., dispunându-se aplicarea unei amenzi administrative inculpatului, iar oral reprezentantul parchetului a invocat și un alt motiv de apel, respectiv faptul că în cauză nu au fost introduse toate părțile civile.
A mai declarat apel inculpatul, pe motiv că în mod greșit instanța de fond i-a aplicat o amendă administrativă și nu a dispus introducerea în cauză a tuturor părților vătămate, precum și pentru faptul că există contradicții între cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
De asemenea, în cauză a declarat apel partea civilă V.H. pe motiv că în cauză nu au fost introduse toate părțile civile.
Prin decizia penală nr. 1 A din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, inculpatul M.S. și apelul părții civile V.H. împotriva sentinței penale nr. 515 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 1697/263/2006; a fost desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, sens în care s-a constatat de instanța de control judiciar că trebuiau introduse în proces toate părțile civile și administrate toate probele care se impun și să se dispună efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de către 3 experți topografi, pt. a fi înlăturate toate contradicțiile existente în rapoartele de expertiză anterioare.
În rejudecare, cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. 1697.3/263/2006, iar prin sentința penală nr. 164 din 17 mai 2009, Judecătoria Motru a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptei din art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen. în art. 108 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen.
În baza art. 108 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S. la o lună închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală
nr. 469 din 05 iunie 2002 a Judecătoriei Motru, definitivă prin decizia penală nr. 1292 din 02 septembrie 2002 și dispune executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de o lună închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de un an și 7 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.S. pentru fapta prevăzută de art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile V.H. și B.S.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru și partea vătămată V.H., apeluri care au fost admise prin decizia Tribunalului Gorj nr. 312/A din 07 decembrie 2009, dispunându-se desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se verifica dacă inculpatul a depus cereri pentru tăierea unor arbori și pentru a se avea în vedere modalitatea de schimbare a încadrării juridice.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la instanța de fond sub nr. 276/263/2010.
Instanța de fond s-a pronunțat cu prioritate asupra schimbării încadrării juridice a faptei, reținând în acest sens că prin decizia nr. 12/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a stabilit că modificarea, în sensul majorării prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior intervenită ulterior comiterii faptei, conduce în cazul infracțiunilor ce aduc atingere fondului forestier la lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii. Din adresa nr. 3323 din 05 iulie 2010 a Ocolului Silvic Motru rezultă că, în prezent costul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este de 106,6 lei. În atare situație, instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpatul M.S., din art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen., în art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat în fapt că în cursul lunii martie 2005 inculpatul M.S. s-a deplasat pe un teren cu vegetație forestieră, situat în punctul „Priboaia” din com. Padeș și, încredințat fiind că acest teren îi aparține, a tăiat trei arbori de esență plop nemarcați de către organele silvice. Un arbore în valoare de 316,12 lei RON a fost lăsat de către inculpat la fața locului, iar alți doi arbori, în valoare de 567,92 lei RON au fost însușiți de către inculpat.
Din expertiza topografică efectuată în cauză de trei experți abilitați, instanța de fond a reținut că deși cei trei experți au identificat la fața locului în limitelor hotarelor și vecinătăților indicate de părți terenul de pe care au fost tăiați și ridicați arborii, au stabilit doar că acesta este localizat în extravilanul comunei Padeș, jud. Gorj, din punct de vedere cadastral terenul regăsindu-se în tarlaua nr.73. Au concluzionat cei trei experți (fila 77 din dosar nr. 1697.3/263/2006) că în conformitate cu proiectul parcelar pus la dispoziție de către Comisia locală de fond funciar Padeș terenul de pe care s-au tăiat cei trei copaci nu aparține niciuneia dintre părți.
În această situație, în raport de schița terenului în litigiu aflată în anexa 1 a raportului de expertiză (fila 78 din dosar), instanța de fond a reținut că experții au identificat buturile rămase ca urmare a tăierii arborilor pe terenurile numitelor T.E., T.M., V.E., L.E. și a dispus citarea acestora în cauză în calitate de părți vătămate, alături de B.N. și S.E.
În ce privește pe B.N. și T.E., instanța de fond a reținut că acestea sunt decedate (filele 13, 127 din dosar), părțile vătămate E.S. și V.E. au împuternicit amândouă pe partea vătămată V.H. să le reprezinte în dosar (filele 120, 121 din dosar), iar partea vătămată L.E. s-a prezentat în instanță și a fost ascultată în ședința publică din 13 mai 2009, când a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât inculpatul nu i-a cauzat vreo pagubă.
Această stare de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: raportul de expertiză specialitatea topografie-cadastru efectuat de trei experți, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor D.I. și B.P.V. coroborate cu declarațiile inculpatului M.S.
În drept, prima instanță a constatat că faptele inculpatului - descrise mai sus - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen.
Deși în cauză s-au conturat elementele infracțiunilor anterior enunțate, s-a apreciat că pentru a se constata prezența acestor infracțiuni, alături de elementele enumerate mai sus trebuie să fie îndeplinite și condițiile generale de existență ale infracțiunii, enumerate în partea generală a codului penal, pericolul social fiind una dintre acestea. Acest pericol este evaluat după criterii generale, este un pericol social generic, determinat în abstract, fiind însă posibil ca, în concret, fapta, în materialitatea sa, să apară ca lipsită de importanță și pe cale de consecință fără semnificație juridică penală.
În cazul infracțiunilor de tăiere și sustragere de arbori ale căror elemente se conturează în cauză și ținând cont de modul în care s-au realizat în concret elementele acestor infracțiuni, prejudiciul fiind relativ mic și în condițiile în care terenurile părților se învecinează, faptele inculpatului apar ca lipsite de importanță juridică penală. S-a apreciat că în cauză nu s-a desprins un anumit scop în acțiunea inculpatului și în același timp trebuie menționat faptul că modul și mijloacele de săvârșire a faptei nu denotă o periculozitate infracțională a inculpatului, urmarea produsă aducând atingere minimă valorii sociale ocrotite.
Astfel, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor menționate, deci nu constituie infracțiune, făcându-se aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., însă considerând că nu este total lipsită de orice pericol social, ci prezintă gradul de pericol social necesar și suficient pentru aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Cât privește latura civilă, s-a constatat că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de trei experți topografi (filele 75-79 din dosar) s-a stabilit că terenul de pe care s-au tăiat cei trei copaci nu aparține nici uneia dintre părți, astfel că instanța de fond a reținut că acțiunea civilă formulată de cele două părți civile este nefondată, urmând să fie respinsă.
II. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, inculpatul M.S. și părțile vătămate V.H. și B.S.
Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni deduse judecății, invocând greșita achitare a acestuia față de antecedentele penale ale sale, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 181 C. pen., inculpatul având antecedente penale, fiind condamnat prin sentința penală nr. 469/2002 a Judecătoriei Motru la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208-209 lit. a) C. pen., iar prin sentința penală nr. 139/2010 a Judecătoriei Motru, acesta a fost condamnat la 4 luni închisoare cu suspendare.
Inculpatul M.S. a solicitat admiterea apelului, iar părțile vătămate V.H. și B.S. au solicitat admiterea apelului parchetului și condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni deduse judecății, arătând că inculpatul a comis infracțiunile în termenul de încercare pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen. Au mai solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile către părțile civile.
Prin decizia penală nr. 309 A din 04 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 276/263/2010, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, inculpatul M.S. și părțile vătămate V.H. și B.S.; s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat în esență că în mod greșit prima instanță nu a introdus în cauză și nu a citat legal Direcția Silvică Județeană Gorj - ca parte civilă, fiind incident cazul de desființare a sentinței prev. de art. 379 pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât, în speță, calitatea procesuală de parte vătămată sau parte civilă revine atât proprietarului fondului forestier, cât și Direcției Silvice care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii.
Aceasta pentru că, referitor la paguba cauzată prin săvârșirea infracțiunilor de acest gen, Codul silvic operează cu două valori de referință: valoarea prejudiciului produs (art. 108-109), respectiv valoarea materialului lemnos sustras (art. 110). Această distincție creează posibilitatea existenței a două părți vătămate în cadrul infracțiunii silvice: o parte vătămată care a suferit prejudiciul prin chiar fapta incriminată (Statul Român) și o altă parte vătămată care a suferit o pagubă egală cu valoarea materialului lemnos sustras (proprietarul pădurii).
Din analiza prevederilor legale menționate, în special a celor cuprinse în art. 105 alin. (3) C. silvic, rezultă că în cazul infracțiunilor silvice săvârșite în fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, calitatea de parte vătămată privitor la valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune revine ocolului silvic, prin direcțiile silvice județene cu care s-a încheiat contractul de administrare sau servicii silvice.
Pe de altă parte, în speța dedusă judecății, calitatea de parte vătămată revine și proprietarului fondului forestier în ceea ce privește prejudiciul reprezentând valoarea materialului lemnos efectiv provenit din săvârșirea infracțiunii.
În al doilea rând, instanța de fond, prin probele administrate nu a stabilit proprietarul terenului de pe care inculpatul a tăiat cei trei arbori de esență plop nemarcați de către organele silvice, prin expertiza topografică efectuată în cauză, cei trei experți abilitați au identificat la fața locului, în limitele hotarelor și vecinătăților indicate de părți, terenul de pe care au fost tăiați și ridicați arborii, stabilind însă că acesta este localizat în extravilanul comunei Padeș, jud. Gorj, din punct de vedere cadastral terenul regăsindu-se în tarlaua nr. 73, fără a stabili proprietarul sau proprietarii acestui teren. În această situație, concluzionând că cei trei arbori tăiați și însușiți de către inculpat nu aparțin nici uneia dintre părțile introduse în cauză, s-a respins în mod neîntemeiat acțiunea civilă formulată de cele două părți civile apelante.
De aceea, în cadrul rejudecării cauzei, s-a dispus ca instanța de fond să continua verificările și să completeze probatoriul, în sensul stabilirii proprietarului terenului de pe care au fost tăiați de către inculpat arborii sustrași pentru o temeinică și legală soluționare a laturii civile a cauzei.
III. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul M.S., solicitând casarea decizie și rejudecarea cauzei de instanța de recurs, în sensul pronunțării unei soluții de achitare, întrucât terenul cu vegetație forestieră de pe care a tăiat arborii îi aparținea și, astfel, nu a comis infracțiunile deduse judecății.
Curtea, deliberând asupra recursului de față, reține:
În raport de dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desființarea sentinței cu trimitere pentru rejudecare la instanța de fond se dispune numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, constând fie în neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu una din părți, respectiv când partea s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța de această situație, fie pentru existența unuia din cazurile de nulitate absolută prevăzută de art.197 alin. (2) C. proc. pen.
În speță, tribunalul a reținut că acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru infracțiuni incriminate de Codul silvic - art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 și art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 -, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 105 alin. (3) din această lege, conform cărora, calitatea de parte vătămată, pentru prejudiciul rezultat din comiterea infracțiunilor, revine atât titularului dreptului de proprietate privată asupra terenului cu vegetație forestieră, cât și ocolului silvic cu care s-a încheiat de către proprietar contractul de administrare sau contractul de servicii silvice, reprezentat prin direcția silvică județeană.
Față de aceste dispoziții, se reține că indiferent de identitatea titularului dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră din care s-au tăiat, fără drept, arborii, infracțiunile silvice produc prejudicii și în dauna autorității silvice, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 46/208, s-a instituit obligația de constituire a fondului de conservare și de regenerare a pădurilor în sarcina persoanelor condamnate pentru infracțiuni silvice, care vor fi ținute să contribuie la acest fond cu o valoare reprezentând 50% din cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate privată.
În consecință, instanța de apel a reținut corect că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, întrucât nu a conceptat și nu a citat, în calitate de parte vătămată Direcția Silvică Gorj, sens în care a desființat hotărârea și a dispus trimiterea cauzei în rejudecare la aceeași instanță de fond.
Raportat la aceste considerente, recursul inculpatului nu poate fi analizat decât privitor la cauza de nelegalitate reținută de instanța de apel, iar nu și privitor la fondul cauzei, sub aspectul vinovăției inculpatului, deoarece, în recurs, nu poate fi analizată cauza decât în limita motivelor de casare prevăzută de art. 3859 C. proc. pen., corespunzător limitelor în care a fost judecat apelul.
Pe cale de consecință, reținând că instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Așa fiind prin decizia penală nr. 1370 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 309 A din 4 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 276/263/2010.
IV. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.S., criticând-o ca netemeinică.
La termenul de judecată de astăzi 16 martie 2011, prezent personal, recurentul M.S. a învederat instanței de recurs că înțelege să își retragă recursul de față.
Văzând manifestarea de voință a recurentului M.S., Înalta Curte, urmează ca în baza dispozițiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen. să ia act de declarația de retragere a recursului promovat în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul M.S. împotriva deciziei nr. 1370 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2011.