Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 154 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul U.V. împotriva rezoluției din data de 31 august 2009, dată în dosarul nr. 988/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 655/11/2009 din data de 12 octombrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-a menținut soluția atacată.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că prin decizia penală nr. 1344 din 08 aprilie 2010 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr. 49/32/2010 a fost admis recursul declarat de petentul U.V. împotriva sentinței penale nr. 16 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, a fost casată în totalitate sentința penală recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.
Pentru a decide astfel instanța de recurs a avut în vedere că:
Prin sentința penală nr. 16 din 28 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins ca inadmisibilă plângerea petentului U.V. împotriva rezoluției nr. 988/P din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 655/II/2 din 12 octombrie 2009 a procurorului general al aceleiași unități de parchet, pe care Ie-a menținut, apreciind că s-a pronunțat deja o hotărâre prin care a fost respinsă ca nefondată o altă plângere a aceluiași petent împotriva aceleiași soluții de netrimitere în judecată.
În termen legal, petentul a exercitat calea de atac a recursului, criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, constând în aceea că la termenul de fond a fost lipsă de procedură în ceea ce-l privește, fiind prezent la o altă instanță.
Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea atacată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform dispozițiilor art. 385/6, alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte a constatat ca fiind fondate pentru alte motive decât cele invocate și care au fost expuse în continuare.
Critica privind lipsa de procedură cu petentul aflat în stare de deținere este nefondată, întrucât acesta a fost prezent la judecarea cauzei, aspect de natură a acoperi presupusa lipsă de procedură, conform dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. pen.
Cu toate acestea, așa cum se poate observa din practicaua sentinței atacate, petentul a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării de apărător ales, cerere respinsă de către instanță.
Art. 6 C. proc. pen. garantează dreptul la apărare tuturor părților dintr-o cauză penală, care au dreptul de a fi asistate de un apărător în tot cursul procesului penal, indiferent de natura cauzei și calitatea pe care acestea o dețin. Cum la data de 28 ianuarie 2010 era primul termen de judecată, petentul fiind și în stare de deținere, instanța era obligată să-i asigure exercitarea acestui principiu fundamental al procesului penal, prin amânarea cauzei la o altă dată.
Pe de altă parte, se observă și că întreaga motivare a instanței de fond ca și conținutul dezbaterilor se referă la excepția de inadmisibilitate a plângerii pe motiv că s-ar fi pronunțat o altă hotărâre în același sens, într-un alt dosar, neexistând însă nici un document referitor la acest aspect.
De altfel, nici în motivarea soluției, nu se precizează dacă respectiva hotărâre a rămas sau nu definitivă pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
În speță, făcându-se simple afirmații ale instanței de fond cu privire la existența unei alte hotărâri prin care s-ar fi rezolvat definitiv - în procedura reglementată de dispozițiile art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. - o altă plângere a petentului, din moment ce la dosarul cauzei nu se regăsește un asemenea document ca nici dosarul nr. 988/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și față de încălcarea dreptului la apărare, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul a fost admis, casată sentința penală și trimis dosarul la aceiași instanță pentru rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată cu nr. 49.2/32/2010.
Procedând la analiza plângerii în raport de conținutul acesteia și de înscrisurile aflate la dosar din oficiu, Curtea de Apel a invocat din oficiu excepția inadmisibilității plângerii, excepție care a fost analizată în mod prioritar față de fondul cauzei.
Se reține așadar că prin plângerea care face obiectul cauzei de față petentul U.V. a contestat rezoluția din data de 31 august 2009, dată în dosarul nr. 988/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva aceleiași soluții a procurorului petentul mai formulase anterior o plângere, respinsă ca nefondată prin sentința penală nr. 1 din data de 07 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău. Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1268 din data de 29 martie 2010 a Î.C.C.J. prin care s-a respins recursul petentului.
În această situație, devin aplicabile prevederile art. 278 ind. 1 al. 11 C. proc. pen., respectiv „persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sa împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10."
În consecință, față de prevederile legale mai sus citate, petentul nu mai are deschisă calea unei noi plângeri, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 278 ind. 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea de față a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen.
În acest sens,potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVlll pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. XXIV.
În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 16 decembrie 2010, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.
În această situație, întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l totodată pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar U.V. împotriva sentinței penale nr. 154 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2011.