Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 19/F din 24 februarie 2009 pronunțată de Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie de la Curtea de Apel Pitești în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul S.E.I. împotriva rezoluției din 31 octombrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 141/P/2008.
Pentru a hotărî astfel a reținut în urma verificării rezoluției atacate, prin care s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale privind pe A.L. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 264, art. 246 și art. 289 C. pen., următoarele:
La 3 aprilie 2008 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești plângerea penală formulată de către S.E.I. împotriva procurorului A.L. pentru infracțiunile prev. de art. 264, art. 246 și art. 289 C. pen., acuzat că nu a efectuat supravegherea temeinică a dosarelor nr. 5035/P/2004 și 2151/P/2007, a adoptat o soluție neconformă cu probele de la dosar, nu s-a abținut în soluționarea cauzelor și a dispus conexarea lor în afara condițiilor prevăzute de lege.
În urma actelor premergătoare începerii urmăririi penale procurorul a reținut cele ce urmează:
Pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești a fost înregistrat dosarul nr. 5035/P/2004, având ca obiect plângerea penală formulată de către reprezentanții legali ai SC T.E.C. SRL Pitești, împotriva făptuitorului S.L., pentru infracțiunea de înșelăciune. În conținutul plângerii s-a învederat că la data de 1 iulie 2004 SC T.E.C. SRL a vândut un autovehicul către SC M.P.I. (reprezentată de către S.L. în calitate de director), în baza unei facturi fiscale, iar S.L. a emis un număr de 6 file cec, constatându-se ulterior că 4 din aceste file cec au fost refuzate la plată.
Prin rezoluția din 29 mai 2005 procurorul L.A. a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., temeiul legal fiind art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva soluției s-a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanței de judecată, respectiv Judecătoriei Pitești, care prin sentința penală nr. 460 din 15 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 10961/2005 a respins plângerea ca nefondată.
Petiționarul a declarat recurs iar Tribunalul Argeș, secția penală, prin decizia nr. 666/R din 19 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 769/P/2004 a admis recursul și a casat sentința, a admis plângerea și a desființat rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești. A dispus trimiterea cauzei în vederea completării cercetărilor penale.
La data de 10 august 2006 dosarul a revenit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești iar primul procuror adjunct al parchetului a dispus înaintarea cauzei la IPJ Argeș – Serviciul de investigare a fraudelor, în vederea continuării cercetărilor, conform celor dispuse de către instanță.
Întrucât procurorul A.L., cu mult timp înainte, avea sarcina supravegherii cauzelor înregistrate la acest compartiment, în mod firesc a supravegheat și această cauză penală.
Acest fapt a avut loc până la data de 27 septembrie 2007 când primul procuror al parchetului a admis cererea formulată de către S.E.I. privind recuzarea procurorului L.A., cauza fiind repartizată spre supraveghere unui alt procuror.
Ulterior, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, s-a înregistrat și dosarul nr. 2151/P/2007 având ca obiect plângerea formulată de către S.E.I. împotriva expertului contabil M.C.E., prin care a solicitat cercetarea acesteia pentru întocmirea unui raport de expertiză contabilă care conține aspecte nereale.
Prin rezoluția din 25 septembrie 2007, procurorul a dispus conexarea acestui dosar la dosar nr. 5035/P/2004, apreciind că există legătură între cele două cauze.
Cauza a fost soluționată prin rezoluția din 15 octombrie 2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.L. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen. și scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași învinuit pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Totodată, prin aceeași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar penal și înaintarea acestuia la Poliția Municipiului Pitești, în vederea continuării cercetărilor față de M.C.E. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 260, art. 264 și art. 289 C. pen.
Plângerea formulată la procurorul ierarhic superior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 997/II/2 din 15 februarie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Analizând rezoluția atacată prin prisma criticilor formulate de petent în plângerea adresată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., prima instanță a reținut și motivat că în mod corect procurorul a constatat că faptele imputate intimatei nu există în materialitatea lor. Pe de o parte magistratul procuror nu a soluționat și a doua oară cauza întrucât la 27 septembrie 2007 s-a admis cererea de recuzare formulată de persoana vătămată S.E.I., cauza fiind repartizată altei persoane, iar pe de altă parte, magistratul procuror nu poate fi tras la răspundere pentru soluțiile pe care le adoptă decât în măsura în care săvârșește infracțiuni pentru a adopta unele soluții.
Soluțiile adoptate în activitatea desfășurată de procuror ca de altfel și hotărârile pronunțate de judecător pot fi criticate numai prin intermediul căilor legale de atac, ele prin ele însele nu pot atrage răspunderea disciplinară sau penală decât în condițiile legii.
Împotriva sentinței a declarat recurs, petentul care nu și-a motivat recursul, nu s-a prezentat în instanță și deși i s-a acordat la cerere termen pentru ca să-și angajeze apărător ales nu a făcut acest lucru.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Dispozițiile art. 363-365 privind datele de la care curge termenul de recurs, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Prin art. 363 alin. (3) C. proc. pen. legiuitorul a prevăzut că „pentru partea care a fost prezentă la dezbatere sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare”.
Din practicaua sentinței recurate, rezultă că la 24 februarie 2009 dată la care a fost soluționată plângerea, petentul a fost prezent la dezbateri și i s-a acordat cuvântul pentru a susține plângerea.
La data de 2 decembrie 2009 a fost înregistrată la Curtea de Apel Pitești cererea de recurs formulată la 25 noiembrie 2209 de către petent, trimisă prin poștă, având ștampila poștei - 25 noiembrie 2009.
Rezultă din cele de mai sus că recursul a fost formulat cu peste 7 luni după expirarea termenului legal de declarare de 10 zile prev. de art. 3853 cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind tardiv.
Văzând și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S.E.I. împotriva sentinței penale nr. 19/F din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 23 martie 2010.