Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 322/59/2009, petenta G.V. a solicitat ca prin hotărârea ce va fi, pronunțată, în baza dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. să se dispună desființarea rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 506/P/2008 și nr. 163/11/2/2009 și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor M.L. și D.C., ambii procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals și fals în declarații, prev. de art. 246, art. 289, art. 291 și art. 292 C. pen.
Au fost acvirate cele două dosare în care au fost pronunțate rezoluțiile a căror desființare se solicită.
De către instanța de fond s-a consemnat că, „prin ordonanța nr. 573/P din 12 februarie 2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor D.C. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 266 alin. (2) și (3) C. pen., declinându-se competența soluționării cauzei privind pe făptuitorul D.F. - agent de poliție în cadrul Postului de poliție al comunei Giroc, Jud. Timiș, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Împotriva acestei rezoluții petenta G.V. a exercitat căile de atac prevăzute de art. 278 alin. (1) C. proc. pen., ordonanța procurorului fiind menținută, astfel că o nouă cale de atac împotriva aceleiași rezoluții, nu este admisibilă.
Apoi, aceeași parte vătămată a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referindu-se la aceeași stare de fapt cu deosebirea că în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii, o adaugă și pe procurorul M.L. și solicită trimiterea acesteia în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246, art. 289, art. 291, art. 292 C. pen.
Starea de fapt constând în aceea că fiul petentei, numitul G.A.G. a fost trimis în judecată de făptuitorul procuror M.L., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. (1), (2) C. pen., împotriva părții vătămate D.F. - agent șef al Postului de poliție al comunei Giroc, pe care l-a agresat producându-i leziuni descrise în raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
Întrucât procurorul M.L. s-a sesizat din oficiu cu privire la infracțiunea de ultraj, a formulat cerere de abținere, care fiind admisă, dosarul a fost repartizat spre soluționare procurorului făptuitor D.C., ambii procurori făptuitori desfășurându-și activitatea la aceea vreme, în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Actele existente la dosar, evidențiază temeinicia și legalitatea celor două rezoluții pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în seama celor doi procurori - făptuitori, neputându-se reține săvârșirea unor fapte penale.
Criticile formulate de petentă, potrivit cărora procurorul M.L. nu s-a abținut încă de la momentul sesizării din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj de către G.A. - fiul petentei, nu întrunește elementele constitutive ale vreuneia din infracțiunile prev. de codul penal.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., plângerea petentei va fi respinsă ca nefondată iar pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., pe tenta va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat".
Concret, pe calea sentinței penale nr. 164/PI din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus:
„în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta G.V., împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 573/P/2008, și dosar nr. 163/II/2/2009.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat".
Împotriva sentinței s-a exercitat calea de atac a recursului de către petenta G.V. care a fost admis, casându-se sentința și trimițându-se cauza spre rejudecare.
Motivul restituirii a fost unul simplu, vizând aspectul că prima instanță nu a examinat legalitatea și temeinicia rezoluției nr. 506/P/2008 atacată de petentă ci a ordonanței dintr-o altă cauză cu nr. 573/P/2007.
Cauza fiind deferită rejudecării, de către aceeași instanță de fond se redă că, prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. inițial 322/59/2009, petenta G.V. a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună desființarea rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 506/P/2008 și dosar nr. 163/II/2/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva procurorilor - făptuitori M.L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, D.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și trimiterea acestora în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (în cazul procurorului L.M.) respectiv art. 246, art. 289, art. 291, art. 292 C. pen. (în cazul procurorului D.C.).
Au fost acvirate dosarele în care au fost pronunțate rezoluțiile a căror desființare se solicită, din care instanța de fond a desprins următoarele:
Prin plângerile adresate Consiliului Superior al Magistraturii la data de 20 septembrie 2007 și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20 septembrie 2007, persoana vătămată G.A.G. a reclamat faptul că procurorul D.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara i-a cauzat o vătămare a intereselor legale, folosind amenințări în raport cu mama sa G.V. și cu soția sa G.M. pentru obținerea unor declarații care să contribuie la arestarea sa, în dosar nr. 10460/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
S-a mai precizat că procurorul D.C. a efectuat în dosarul cu nr. l0460/P/2007 cercetarea abuzivă, pentru o presupusă tentativă la infracțiunea de omor, că el a mai făcut obiectul unor reclamații adresate de soția sa Postului de Poliție al comunei Giroc, în cadrul căruia își desfășoară activitatea polițistul D.F., că procurorul a jignit-o pe mama sa G.V. adresându-i expresia „de ce te ambalezi, prinzi viteză" și a amenințat-o cu închisoarea pentru mărturie mincinoasă, deoarece nu a declarat la fel ca și soția sa G.M.
Cu privire la procurorul - intimat M.L. se precizează că aceasta a dat mâna cu polițiștii din cadrul Postului de Poliție Giroc cu care se cunoștea bine și că este colegă de birou cu procurorul D.C. a cărui rezoluție a confirmat-o.
Din coroborarea actelor premergătoare efectuate în cauză, instanța de fond a constatat că în mod temeinic și legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a concluzionat că faptele de care sunt acuzați cei doi procurori făptuitori nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate și nici ale altor infracțiuni, aceștia îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu, cu respectarea statutului magistratului, ale codului de procedură penală și ale celorlalte legi în vigoare.
În aceste condiții, în baza Sentinței penale nr. 217/PI din 30 septembrie 2010 Curtea de Apel, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta G.V., împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 506/P/ 2008 și dosar nr. 163/II/2/2009.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petenta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către petenta G.V.
În scris, în rezumat, recurenta invocă următoarele:
Judecătorul ce s-a pronunțat era incompatibil întrucât aceeași persoană a instrumentat plângerea și în primă fază iar ulterior cauza a fost trimisă pentru rejudecare.
Cu confuzie instanța reproduce o serie de remarci din partea petentei, în fapt însă aceasta nu a menționat acele aspecte.
Nu au fost efectuate efectiv acte premergătoare în cauză.
Prin soluția dată instanța acoperă cu bună știință abuzurile și falsurile săvârșite de cei doi procurori.
S-a încălcat art. 6 vizând dreptul la un proces echitabil. Magistratul poate să facă orice abuz pentru că nu poate fi tras la răspundere. Ori și aceștia pot răspunde civil, disciplinar și penal.
Instanța de recurs se rezumă în a reproduce doar motivele generale invocate în memoriul depus la dosar de recurentă, ce se întinde pe nu mai puțin de 30 de pagini (f. 14-44), înăuntr-un căruia se dezvoltă și reclamația ce a stat la baza nașterii întregului circuit judiciar ce în final a implicat și activitatea profesională a celor doi magistrați intimați din cauză.
Ca și chestiuni de ordin procedural sunt de reprodus următoarele:
Este reală afirmația că judecătorul ce s-a exprimat într-un prim ciclu procesual în cauză este același ce s-a pronunțat și în urma dispunerii rejudecării pricinii. în contextul în care însă, instanța de casare se exprimă în sensul că „se impune rejudecarea în vederea soluționării plângerii cu care a fost sesizată instanța și asupra căreia aceasta nu s-a pronunțat", în deplin acord cu normele legale în vigoare și fără niciun indiciu de incompatibilitate, același judecător a putut păși la reluarea judecății.
În alt plan, obiectul reclamației inițiale poate fi descifrat în funcție de conținutul documentelor aflate la dosar, în măsura în care însă petenta formulează și alte nemulțumiri juridice sau nu își mai amintește întocmai conținutul petițiilor pe care le-a făcut (în funcție de motivele de recurs depuse la dosar), acestea sunt chestiuni ce pot fi abordate în alte contexte juridice decât cel de față.
În funcție de motivele de recurs cu caracter general din partea recurentei, instanța înțelege în a face trimiteri pe același plan în cele ce urmează:
Astfel, magistrații nu pot fi trimiși în judecată penală pentru rezoluțiile, ordonanțele sau hotărârile judecătorești pronunțate chiar și în cazul în care acestea ar fi netemeinice și nelegale - fără implicarea unor motive cu conotații infracționale - îndreptarea lor putând fi realizată prin admiterea căilor de atac specifice.
În detaliu, pentru o tratare juridică completă a cauzei, este de redat că, prin ordonanța nr. 573/P/12 februarie 2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor D.C. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 266 alin. (2) și (3) C. pen., declinându-se competența soluționării cauzei privind pe făptuitorul D.F. - agent de poliție în cadrul Postului de poliție al comunei Giroc, Jud. Timiș, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. Așadar instanța Curtea de Apel Timișoara nu a fost într-o eroare totală atunci când a abordat ordonanța nr. 573/P din 12 februarie 2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara însă nu în maniera în care s-a omis tocmai analiza rezoluției deferită judecății, cea din dosarul 506/P/2008.
Împotriva acelei ordonanțe, petenta G.V. a exercitat căile de atac prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., ordonanța procurorului nr. 573 fiind menținută, astfel că o nouă cale de atac împotriva aceleiași rezoluții, precum a încercat petenta în momentul de față nu este admisibilă.
Concret, petenta a formulat o nouă plângere privind aceeași stare de fapt prezentată anterior, ce a făcut obiectul dosarului 506/P/2008, supus analizei noastre.
S-au adus doar unele precizări: în ceea ce privește magistratul D., pe lângă infracțiunea prev. de art. 246, se menționează și infracțiunile prev. de art. 289, art. 291, art. 292 C. pen., cu stări de fapt adiacente ce au fost analizate anterior, motiv pentru care procurorul a dispus neînceperea urmării pe criteriile prev. de art. 10 lit. f) pentru art. 246 C. pen. și art. 10 lit. a) pentru celelalte infracțiuni.
Apoi, aceeași parte vătămată a formulat noua plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referindu-se la aceeași stare de fapt, după cum s-a arătat, cu deosebirea că în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii, o adaugă și pe procurorul M.L. și solicită trimiterea acesteia în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.
Starea de fapt consta în aceea că fiul petentei, numitul G.A.G. a fost trimis în judecată de făptuitorul procuror M.L., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. (1), (2) C. pen., împotriva părții vătămate D.F. - agent șef al Postului de poliție al comunei Giroc, pe care l-a agresat producându-i leziuni descrise în raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
Întrucât procurorul M.L. s-a sesizat din oficiu cu privire la infracțiunea de ultraj, a formulat cerere de abținere, care fiind admisă, dosarul a fost repartizat spre soluționare procurorului făptuitor D.C., ambii procurori făptuitori desfășurându-și activitatea la aceea vreme, în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Actele existente la dosar evidențiază însă temeinicia și legalitatea celor două rezoluții pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în seama celor doi procurori - făptuitori, neputându-se reține săvârșirea unor fapte penale.
Criticile formulate de petenta, potrivit cărora procurorul M.L. nu s-a abținut încă de la momentul sesizării din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj de către G.A. - fiul petentei, nu întrunește elementele constitutive ale vreuneia din infracțiunile prev. de codul penal.
Așa fiind, cu deplin temei în baza dispozițiilor art. 278l alin. (8) lit. c) C. proc. pen., plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată iar pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Din coroborarea actelor premergătoare efectuate în cauză, instanța de fond a constatat că în mod temeinic și legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a concluzionat că faptele de care sunt acuzați cei doi procurori făptuitori nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate și nici ale altor infracțiuni, aceștia îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu cu respectarea statutului magistratului, ale codului de procedură penală și ale celorlalte legi în vigoare.
Așa fiind, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.V. împotriva sentinței penale nr. 217/PI din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2011.