Asupra recursului de față:

            În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

            Prin sentința penală nr. 202 din 7 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 9912/86/2010, a fost condamnat inculpatul C.S.G., deținut în prezent în Penitenciarul Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

            S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

            S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 25 mai 2010 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

            În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat corpul delict aflat la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Suceava, secția penală, respectiv un cuțit de bucătărie cu lungimea totală de 25,5 cm, cu lungimea lamei de 14 cm, lățimea de 2,5 cm, vârful ascuțit și mânerul din lemn de culoare maro cu trei nituri de culoare aurie, folosit la săvârșirea infracțiunii.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile R.S.C. suma de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

            A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.783,42 lei, din care suma de 1.000 lei, reprezentând onorarii apărători din oficiu pentru inculpat (400 lei pentru avocat N.R. și 200 lei pentru avocat G.S. ambii din cursul urmăririi penale, 200 lei pentru avocat C.M. și 200 lei pentru avocat P.V.C., ambii din timpul cercetării judecătorești) s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului Suceava.

            Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din anul 2007 între inculpatul C.S.G. și victima R.A.R. s-a înfiripat, inițial, o relație de prietenie, apoi o relație de dragoste, aceștia cunoscându-se pe raza municipiului T. unde victima domicilia împreună cu părinții ei. De la bun început, părinții minorei s-au opus acestei relații datorită diferenței mari de vârstă dintre cei doi, precum și a faptului că inculpatul nu avea un loc de muncă stabil. Imediat după ce s-au împrietenit, în pofida împotrivirii părinților, inculpatul și victima s-au stabilit pe raza județului Suceava, locuind pe la diverși cetățeni din localitate cărora C.S. le avea grijă de gospodării.

            Începând cu luna aprilie 2009, inculpatul a locuit împreună cu prietena sa în locuința numitului P.C., locuință folosită de fiul său, C.P. – persoană care este plecată din țară.

            Întrucât inculpatul nu avea un loc de muncă stabil, acesta efectua diferite munci agricole și se îngrijea de gospodăriile mai multor cetățeni din satul Cotu Băii, primind în schimb diferite sume de bani.

            Victima R.A.R. nu lucra nicăieri, preferând să stea la domiciliu, arareori însoțindu-l pe inculpat la muncile pe care acesta le presta.

            În dimineața zilei de 25 mai 2010, în jurul orelor 07:00, inculpatul C.S.G. s-a dus la numitul B.N. pentru a-i cosi iarbă de pe un teren pe care acesta îl deține în localitate. În jurul orelor 14:00, inculpatul s-a întors cu faetonul la domiciliul său, a descărcat iarba, după care s-a deplasat la locuința lui B.N. pentru a încasa banii ce i se cuveneau pentru ziua de lucru.

            Conform declarației sale, în jurul orelor 14:30, revenind la domiciliu, a observat lipsa câinelui din cușca amplasată în curte, iar în momentul în care a intrat în locuință, a surprins-o pe concubina sa, victima R.A.R., întreținând relații sexuale nefirești cu câinele. Orbit fiind de gelozie, inculpatul a lovit-o pe victimă de trei ori cu pumnul la nivelul feței, după care, în ciuda rugăminților victimei de a fi iertată, cu ajutorul unui cuțit pe care l–a luat de pe plita sobei, a înjunghiat-o la nivelul gâtului printr-o mișcare de sus în jos.

            Inculpatul a mai precizat că a apucat-o pe victimă cu mâna stângă de păr, iar cu mâna dreaptă (în care ținea cuțitul) i-a secționat gâtul.

            Victima a suflat (”horcăit”) de câteva ori după care a încetat din viață.

            Imediat după comiterea faptei, inculpatul C.S. s-a spălat pe mâini, s-a schimbat de hainele cu care era îmbrăcat, după care s-a deplasat la un magazin mixt din localitate („La Ștefănoaia”) unde a consumat o sticlă cu bere. Ulterior acesta s-a deplasat la sediul Postului de Poliție, pentru a se autodenunța.

            Întrucât nu se afla nimeni la Postul de Poliție, inculpatul a mers la locuința familiei M., situată lângă poliție. Aici, S.G. i-a mărturisit numitei M.I. fapta comisă, așteptând ulterior sosirea polițiștilor.

            Conform concluziilor raportului de necropsie nr. 240/C din 26 iunie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, moartea victimei R.A.R. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatico-hemoragic cu hemoragie externă instalat ca urmare a unei plăgi tăiate-înțepate profunde cervicale, cu secționarea tegumentelor, mușchilor, traheei, pachetelor vasculo-nervoase latero-cervicale bilateral (f. 37-41).

Audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu el a tăiat gâtul victimei cu cuțitul, ci ea singură și-a înfipt cuțitul în gât. A mai arătat inculpatul că în momentul în care a venit de la lucru și a intrat în casă a găsit victima cu fața la pământ, avea părul răsfirat , în jurul ei era sânge și în momentul în care s-a aplecat asupra ei pentru a vedea ce se întâmplă, după ce i-a dat vreo 2-3 palme să-și revină, a încercat să-i scoată cuțitul, însă aceasta s-a zbătut, împrejurare în care i-a secționat gâtul. Totodată, inculpatul a mai susținut că a găsit victima întreținând relații sexuale cu câinele din domiciliu, pe care ulterior, l-a scos din casă. A regretat faptul că punând mâna pe cuțit în împrejurările arătate, a ajutat victima să moară.

A apreciat instanța de fond că probele administrate în cauză conduc la concluzia vinovăției inculpatului. În acest sens s-a făcut referire la contradicțiile dintre declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale și cele din cursul cercetării judecătorești, la declarațiile martorilor audiați și la concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de SML Suceava.

Astfel, în declarația dată în fața organelor de cercetare penală, inculpatul a arătat că în momentul în care a intrat în casă a găsit-o pe victimă dezbrăcată, întreținea raport sexual cu câinele, împrejurare în care, în momentul în care aceasta îl ruga să o ierte a lovit-o de trei sau patru ori cu pumnul peste față, după care a luat de pe polița sobei un cuțit de bucătărie și, în timp ce o ținea cu mâna stângă de păr, cu cealaltă i-a tăiat gâtul cu o mișcare circulară de jos în sus.

Martorul M.M. a declarat că inculpatul era gelos pe victimă, iar martorul I.I., în depoziția dată la instanță a arătat că a auzit de la oamenii din sat că victima s-a plâns soției sale că inculpatul o bănuiește că ar întreține relații cu câinele din gospodăria lor însă, în realitate, pentru că aceasta nu avea serviciu și nici nu era lăsată să plece de acasă, se juca toată ziua cu cățelul care la acea vreme avea aproximativ 5-6 luni. Și martorul M.D. a relatat instanței că victima i s-a plâns că inculpatul o sechestra în casă și, câteodată o mai bătea, întrucât o gelozea, însă aceasta nu i-a spus niciodată că inculpatul i-ar fi reproșat că întreține relații cu câinele.

Fapta inculpatului C.S.G., constând în aceea că la data de 25 mai 2010, în jurul orelor 14:30, pe fondul unui conflict spontan și a stării de gelozie, a secționat cu ajutorul unui cuțit de bucătărie, gâtul concubinei sale minore, R.A.R., cauzându-i leziuni grave ce au condus la deces, a fost încadrată în drept în dispozițiile art. 174 alin. (1) C. pen.

            La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, criterii în raport de care s-a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea acesteia în condițiile art. 57, art. 71 C. pen.

            În raport de criteriile susmenționate s-a apreciat că, chiar dacă inculpatul nu a mai avut conflict cu legea penală și a mers la poliție din proprie inițiativă cu scopul de a se autodenunța nu poate fi reținută în favoarea acestuia nicio circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 C. pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

            Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că în cursul urmăririi penale, tatăl victimei, numitul R.S.C., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, fără a depune însă înscrisuri în dovedirea lor. Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că suma solicitată de partea civilă se justifică, fiind de notorietate că o înmormântare modestă, urmată de praznicele organizate specific locului se ridică la suma minimă de 10.000 lei, având în vedere și faptul că victima era din Timișoara unde a trebuit să fie transportată pentru a fi înmormântată.

            În consecință, în temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

            Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și, în consecință, a solicitat reducerea cuantumului sancțiunii, invocând poziția procesuală corectă și lipsa antecedentelor penale care în opinia sa ar justifica reținerea circumstanțelor atenuante facultative prevăzute de art. 74 C. pen. Totodată, inculpatul a cerut și aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin decizia penală nr. 81 din 20 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, – în dosarul nr. 9912/86/2010, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat care a fost obligat la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul Suceava.

Prin aceeași decizie s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus în continuare detenția de la 07 octombrie 2010 la zi.

În considerentele deciziei, instanța de apel a arătat, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, urmarea deosebit de gravă produsă, respectiv, decesul unei persoane, că în speță nu se poate proceda la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și nici la reducerea cuantumului pedepsei.

Referitor la dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen., instanța de apel a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut pe parcursul procesului penal o poziție procesuală oscilantă în sensul că, inițial, în faza de urmărire penală, a recunoscut comiterea faptei, dar ulterior, în fața instanței de fond a susținut că nu el este autorul, pentru ca ulterior în cererea de apel să revină asupra celor declarate și să adopte o poziție sinceră, de recunoaștere a faptei.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.S.G. care atât personal în ultimul cuvânt, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. În susținerea cererii, inculpatul a invocat lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră adoptată în fața instanței de apel, împrejurare care în opinia sa, ar justifica reținerea circumstanțelor atenuante prev. și ped. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivului invocat de inculpat, care în drept se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Este adevărat că recurentul inculpat nu are antecedente penale, că după comiterea faptei s-a deplasat la sediul postului de poliție din localitatea de domiciliu pentru a se autodenunța, iar în cursul procesului penal a avut o poziție procesuală parțial sinceră, în sensul că a recunoscut fapta la organul de urmărire penală și la instanța de apel, nu și în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, împrejurări avute în vedere și de instanța de fond și de cea de apel, dar care în opinia Înaltei Curți nu justifică reținerea în favoarea recurentului a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. Aceasta deoarece pe de o parte, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute în textul de lege sus-menționat este o facultate a instanței și nu o obligație impusă de lege, iar pe de altă parte, la individualizarea judiciară a pedepsei, trebuie avute în vedere, nu numai împrejurările ce atenuează răspunderea penală ci și cele ce o agravează.

Or, modul și împrejurările comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social concret al acesteia, determinat de modalitatea în care a fost săvârșită și de urmarea produsă - decesul unei persoane - justifică pe deplin menținerea cuantumului pedepsei de 15 ani închisoare aplicată recurentului inculpat de instanța de fond și menținută de instanța de apel.

În consecință, reținând că executarea de către inculpat a pedepsei de 15 ani închisoare în condițiile art. 57, art. 71 C. pen. este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului, și neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a deciziei atacate, recursul formulat se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în conformitate cu disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 25 mai 2010, la 11 martie 2011.

În conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat C.S.G. va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.G. împotriva deciziei penale nr. 81 din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

            Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 mai 2010 la 11 martie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Definitivă.

            Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2011.