Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin decizia penală nr. 834 din 26 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 11025/211/2010 a Curții de Apel Cluj a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul D.M., împotriva deciziei penale nr. 447 din 8 septembrie 2010 a Tribunalului Cluj.
A fost obligat petentul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 548 pronunțată la data de 27 mai 2010 de Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentului D.M. împotriva rezoluției procurorului din dosarul nr. 10.530/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și împotriva ordonanței prim-procurorului adoptată în dosarul nr. 1157/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, menținând soluțiile pronunțate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 17 decembrie 2008 petentul D.M. a formulat o plângere penală prin care a reclamat săvârșirea de către numitul H.L. a infracțiunilor de amenințare și instigare la furt. Petentul a fost audiat pentru clarificarea obiectului plângerii de către procuror și a susținut că făptuitorul H.L. s-a căsătorit în secret cu fiica sa, deși aceasta este bolnavă psihic, urmărind să obțină în acest mod casa și terenul său. Petentul a susținut că făptuitorul o determină pe soția sa să săvârșească fapte penale, respectiv să sustragă bunuri de la persoanele la care lucrează ocazional, susținând și faptul că acesta îi adresează amenințări, în sensul că îl va scoate din casă și îi va vinde locuința (f.5 dosar fond).
În declarația din data de 6 martie 2009 petentul a arătat că își menține plângerea formulată și că dorește cercetarea făptuitorului H.L. deoarece nu este de acord ca acesta să poarte numele său, atâta timp cât s-a căsătorit în mod secret cu fiica sa. Petentul a declarat că făptuitorul duce o viață „cu multe încălcări a legii” și nu este de acord să fie compromis (f.17 dosar fond).
Cu ocazia actelor premergătoare efectuate de organele de poliție a fost audiată numita V.E. – mama numitei D.L., care a declarat că fiica sa este bolnavă psihic, fără să poată preciza dacă are sau nu discernământ, arătând că aceasta o vizitează uneori fără să-i spună vreodată că făptuitorul H.L. o determină să sustragă anumite bunuri. Aceasta a menționat că a aflat de la petent că H.L. i-a spus că de aceea s-a căsătorit cu Laura pentru a obține casa și a o vinde (f.23 dosar fond). Numita D.S.Z., cealaltă fiică a petentului, a declarat că se întâlnește destul de rar cu sora sa D.L. care nu i-a spus niciodată că făptuitorul o determină să fure anumite bunuri din diverse locuri. Aceasta a menționat că nu a fost de față când H.L. l-a amenințat pe tatăl său, dar știe că nu-l suportă întrucât întotdeauna vorbește rău despre el (f.24 dosar fond). Aceleași aspecte au fost declarate și de numitul D.A., fiul petentului.
În data de 24 iulie 2009 organele de cercetare penală l-au căutat pe făptuitor la adresa de domiciliu și au stabilit că s-a mutat împreună cu soția sa, fără a putea fi stabilită noua adresă. S-au efectuat verificări și pe str. D. unde petentul a susținut că este posibil să locuiască făptuitorul, dar acesta nu a fost găsit, la numărul indicat de petent fiind o biserică neoprotestantă (f.28 dosar fond).
Pe baza actelor premergătoare prin rezoluția din data de 19 august 209 s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul H.L. în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Petentul a formulat plângere împotriva acestei soluții care a fost respinsă de prim procuror prin ordonanța din data de 13 noiembrie 2009.
Instanța de fond a apreciat că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor, atâta timp cât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii in sensul săvârșirii infracțiunilor reclamate de către făptuitorul H.L. Instanța a constatat că în cuprinsul plângerilor formulate petentul nu a indicat în mod concret în ce constau faptele pe care le reclamă, datele săvârșirii acestora, împrejurările concrete în care au fost comise, pentru a permite organului judiciar efectuarea tuturor actelor de urmărire penală necesare. Din declarațiile persoanelor audiate nu a rezultat că făptuitorul a adresat amenințări petentului sau că a determinat-o pe numita D.L. să comită infracțiuni de furt calificat sau alte fapte penale.
Referitor la solicitarea petentului ca organele judiciare să efectueze demersurile de anulare a căsătoriei intervenită între fiica sa și făptuitor, instanța de fond a apreciat că în mod corect s-a reținut de către prim procuror că acest aspect este de competența instanțelor civile, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 21 C. fam.
Prin decizia penală nr. 447 pronunțată la data de 08 septembrie 2010 de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat recursul declarat de petentul D.M. împotriva sentinței penale nr. 548 din 27 mai 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca cu motivarea că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii, petentul a formulat un nou recurs, solicitând casarea sentinței, desființarea actelor procurorului și rejudecând cauza, să se dispună anularea căsătoriei dintre învinuitul H.L. și fiica sa.
Potrivit art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sunt supuse recursului sentințele pronunțate de judecătorii în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., din care fac parte și infracțiunile pentru care s-a plâns petentul.
După cum s-a arătat mai sus, în cauză s-a formulat această unică cale de atac, care a fost respinsă, situație în care hotărârea instanței de fond a rămas definitivă conform art. 416 alin. (1) pct. 6 și art. 417 C. proc. pen.
Având în vedere că împotriva unei hotărâri definitive nu se poate exercita nici o cale ordinară de atac, recursul petentului a fost respins ca inadmisibil, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 834/R/2010 a Curții de Apel Cluj.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească 100 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
Împotriva acestei ultime decizii, petentul a formulat la data de 7 decembrie 2010 o contestație în anulare, prin care a solicitat rejudecarea cauzei, având în vedere faptul că instanțele nu s-au pronunțat pe fondul cauzei și nu au ținut seama de probele arătate în plângerea petentului.
Prin decizia penală nr. 1008/R din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul D.M. împotriva deciziei penale nr. 834/R din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile admiterii în principiu a cererii de contestație în anulare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul D.M., solicitând admiterea acestuia, prin cererea scrisă depusă la dosar, întrucât învinuitul nu a fost ascultat la urmărirea penală.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestator este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 391 C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzută în art. 386 lit. a)-c) și e), fără citarea părților.
În alin. (2) al acestui articol se prevede că instanța admite în principiu contestația dacă, printre altele, motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Or, în speță, motivul invocat de contestator, respectiv că instanțele nu au ținut seama de probele arătate în plângerea petentului și că nu s-au pronunțat pe fondul cauzei, nu se regăsește între cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Prin urmare, în mod corect, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestator, în cauză nefiind îndeplinite condițiile admiterii în principiu conform art. 391 C. proc. pen.
În raport de dispozițiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Întrucât decizia penală nr. 1008/R din 15 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, este definitivă, recursul petiționarului D.M., împotriva acestei decizii, urmează să fie respins ca inadmisibil, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D.M. împotriva deciziei penale nr. 1008/R din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.