Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 465 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în baza art. 183 C. pen., raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.V., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de „a alege".
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, din 16 august 2011 la zi.
S-a dispus restituirea către partea vătămată P.P. a mijloacelor materiale de probă, aflate la Tribunalul Arad - două bâte de culoare albastră, o bâtă de basseball și un topor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, din dosarul nr. 384/P/2011, a fost trimis în judecată inculpatul M.V., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a reținut în fapt că în data de 15 august 2011, la balastiera SC T.H.D.S. SA Arad, inculpatul M.V. împreună cu victima P.V. au consumat, între orele 13.00-15.00 băuturi alcoolice, respectiv țuică și bere, împreună cu aceștia fiind și martorul S.C. care a consumat doar puțină bere.
În jurul orelor 15.00, la baracă a sosit și soția victimei, partea vătămată P.P., împreună cu martorul M.V., soția acestuia și cei doi copii ai lor, cu intenția de a servi un grătar și a sărbători ziua de naștere a victimei, ce avusese loc în data de 14 august 2011. La sosirea celor de mai sus, martorul S.C. a plecat, inculpatul M.V. a rămas însă și, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, atât acesta, cât și victima fiind în stare de ebrietate, au început să se certe, victima cerându-i inculpatului să plece. Când acesta și-a luat bicicleta sa, pentru a pleca spre casă, a observat că roțile bicicletei erau dezumflate (înțepate cu un cuțit), astfel încât a fost nevoit să plece pe jos, pe lângă bicicleta devenită neutilizabilă, în timp ce se îndepărta de baracă, inculpatul exprimându-se că "o va aranja" pe victimă. Inculpatul nu s-a îndepărtat prea mult de balastieră, ramând ascuns în zonă și, după plecarea persoanei vătămate P.P. și a martorului M.V. cu familia sa, în jurul orelor 17:45, s-a reîntors la baracă, unde victima P.V. rămăsese singur, acuzându-o pe aceasta de tăierea anvelopelor bicicletei. Inculpatul și victima au început să se bată, îmbrâncindu-se și, pe fondul superiorității fizice a inculpatului, acesta a început să o împingă în toate direcțiile, ținând-o cu mâinile de tricou, ocazie cu care victima s-a lovit de obiectele din baracă, respectiv de soba de fontă, un aragaz, o butelie, toate amplasate în prima încăpere a barăcii, de dimensiuni relative reduse, de aproximativ 2,5/3m. Când inculpatul a încetat agresiunea asupra părții vătămate și a coborât din baracă, victima se așezase pe un scaun în baracă, fiind în viață.
Concluziile raportului medico legal de necropsie nr. 246/A3 din 19 septembrie 2011 au confirmat că, decesul victimei s-a produs prin șoc traumatic și hemoragie, consecința a unui politraumatism cu multiple leziuni traumatice elementare tegumentare, fracturi și contuzii viscerale cu hemoragie interna consecutivă și datează din noaptea de 15 august 2011/16 august 2011 și nu a intervenit imediat după comiterea faptei de către inculpatul M.V. (respectiv în jurul orei 17.50-19.00 în data 15 august 2011, luând în calcul că, în aceeași zi, la orele 19:15, inculpatul a fost sancționat contravențional de către organele de poliție, deci părăsise locul faptei.
Partea vătămată P.P. - soția victimei și-a rezervat dreptul de a se constitui parte civilă în fața instanței.
Inculpatul M.V. a recunoscut fapta comisă, arătând însă că, și victima a avut un comportament agresiv, că acesta "a sărit" primul la bătaie.
Totodată, în fața instanței, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320 ind. 1 C. proc. pen., solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală.
Verificând probatoriul administrat la urmărirea penală, respectiv declarația dată de inculpat, declarațiile martorilor audiați, procesul verbal de cercetare la fața locului și raportul medico-legal, instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv că în data de 15 august 2011, pe fondul băuturilor alcoolice, între inculpat și victima P.V. a izbucnit un conflict, inculpatul trântind pe victimă și izbind-o de obiectele din baraca aflată la Balastiera SC T.H.C.D.S SA Arad, respectiv o sobă de fontă, un aragaz și o butelie, în urma leziunilor suferite, victima decedând. Fapta inculpatului, care a izbit pe victimă de obiectele dure mai sus arătate, cauzând acestuia leziuni ce au dus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., inculpatul, cu intenție directă vătămând integritatea corporală a victimei, prin izbirea acesteia de corpuri dure, rezultatul mai grav, respectiv decesul fiind cauzat din culpă fără prevedere, rezultatul mai grav putând și trebuind să fi fost prevăzut de către inculpat.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite care este unul ridicat, modalitatea de comitere a faptei, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o conduită procesuală sinceră, astfel că a aplicat acestuia o pedeapsă de 7 ani închisoare, pedeapsa fiind individualizată și prin luarea în considerare a prevederilor art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen., care prevăd reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime.
Împotriva sentinței penale nr. 465 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.V., arătând că deși a fost sincer și a recunoscut faptele a primit o pedeapsă exagerat de mare, că regretă fapta, dar că victima a avut și ea contribuția ei, că nu a avut nici cea mai mică intenție să-1 lovească.
Prin decizia penală nr. 5/A din 19 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timișoara în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.V., împotriva sentinței penale nr. 465 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 08 noiembrie 2011 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
A constatat instanța de apel că în speță, prima instanță a făcut o analiză și evaluare completă a tuturor elementelor relevante în individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, respectiv a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptei și consecințele acesteia.. Astfel, a apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 183 C. pen.. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
A mai apreciat că trebuie avut în vedere și faptul că infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. A mai constatat că nu se poate omite agresivitatea deosebită a inculpatului, multiplele lovituri aplicate victimei, caracterul continuu al atacului, că deși a recunoscut faptele nu a manifestat un regret real fiind convins că rezultatul tragic este consecința faptelor victimei, a încercat să inducă ideea că a acționat urmare a conduitei victimei, deși a stat ascuns și s-a întors la balastieră pentru a aplica o corecție acesteia după o perioadă de o oră, ceea ce denotă o personalitatea agresivă și răzbunătoare.
Împotriva acestei decizii a la data de 31 ianuarie 2012, partea vătămată P.P. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 5/A la data de 1 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara și în motivele de recurs a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., fila 24 .
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în raport de dispozițiile art. 385/1 alin. (4), Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de partea vătămată P.P., este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 385/4 C. proc. pen. nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute la art. 362 nu au folosit calea apelului. Potrivit acelorași dispoziții persoanele prevăzute în art. 62 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare. Astfel, s-a consacrat principiul potrivit căruia nu se poate face recurs omisso medio, adică nu se poate recurge la o cale de atac sărind peste alta, care are prioritate.
Ori, în prezenta cauză, partea vătămată P.P. nu a uzat de calea de atac a apelului, iar soluția pronunțată de instanța de apel nu a fost modificată în ceea ce îi privește nemulțumirea părții vătămate, întrucât Curtea de Apel Timișoara în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.V., împotriva sentinței penale nr. 465 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În consecință, față de disp. art. 385/1 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere cele reținute, în sensul că partea vătămată a formulat recurs fără a folosit calea de atac a apelului, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de partea vătămată P.P. ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurenta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată P.P. împotriva deciziei penale nr. 5/A din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală privind și pe intimatul inculpat M.V.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.V., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2012.