Asupra cauzei penale de față ;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 214 din 31 octombrie 2011 Tribunalul Mehedinți în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. și în două infracțiuni de instigare la furt calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., ultimele două fapte cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar toate cele trei fapte cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
A respins cererea formulată de inculpată, prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracțiune de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen.
În baza art. 329 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata M.J.L. la 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale, după caz.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpata M.J.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (pentru fapta de furt calificat pretins comisă de partea vătămată P.S.A.).
În baza art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., 75 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a condamnat inculpata M.J.L. la 1 an închisoare (pentru fapta de furt calificat comisă de partea vătămată P.C.A.).
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale, după caz.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpata M.J.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale, după caz.
În baza art. 88 C. pen. raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30 iunie 2011, la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei M.J.L.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata M.J.L. a sumei de 200 lei, dobândită ca urmare a faptei de furt calificat comisă de numita P.C.A. în dauna martorului P.J.
S-au respins ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile vătămate P.C.A. și P.S.A.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata M.J.L. la plata sumei de 1430 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 1000 lei din faza de urmărire penală, iar 430 lei din faza de judecată (incluzând și suma de 250 lei, ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției – din care 150 lei, pentru avocatul desemnat din oficiu, B.L., pentru partea vătămată P.C.A. și 100 lei, reprezentând parte din onorariul apărătorului din oficiu S.F., al părții vătămate P.S.A., conform delegațiilor nr. 2281 din 25 august 2011 și 2282 din 25 august 2011, emise de Baroul Mehedinți).
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata M.J.L. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată P.S.A., reprezentând parte din onorariul apărătorului angajat de aceasta în cursul judecății, C.P.
Prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul nr. 14/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Mehedinți s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei M.J.L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea nor drepturi.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi;” iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege „ Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi.”
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză s-a reținut în fapt că inculpata M.J.L. (în vârstă de 19 ani), în timp ce se afla la studii în Dr.Tr.Severin (la liceu, apoi la școala postliceală de asistente), își asigura existența atât din desfășurarea unor activități productive (fiind angajată la diverse baruri din această localitate), cât și din prestarea unor relații intime cu diverși bărbați în schimbul unor avantaje materiale.
În lunile noiembrie – decembrie 2010 le-a propus prietenelor sale minore, P.S.A. și P.C.A., să presteze activități în folosul comun.
Astfel, părții vătămate P.S.A. i-a propus să întrețină contracost relații intime cu diverși bărbați, iar părții vătămate P.C.A. i-a propus să sustragă bani de la un client al său, martorul P.J. O asemenea propunere se pare că a fost realizată de inculpata J. și părții vătămate P., care afirmă că în luna decembrie 2010 a sustras suma de 200 lei de la un client al inculpatei – C. – ce a rămas însă neidentificat și neaudiat pe parcursul anchetei penale de față.
1. Cu privire la pretinsa exploatare prin obligarea la practicarea prostituției [art. 1 pct. 2 lit. c)] din Legea nr. 678/2001) s-au reținut următoarele:
Din actele de la dosarul cauzei a reieșit că partea vătămată P. a întreținut contracost câteva relații intime (4 sau 5) cu clienți indicați de inculpata J., precum și că ulterior a renunțat la această activitate, deoarece nu a fost plătită integral pentru activitatea prestată.
Potrivit atât declarațiilor inculpatei din cursul judecății, cât și ale părții vătămate P., din cursul urmăririi penale și al judecății, întâlnirile s-au derulat în perioada noiembrie – decembrie 2010, fie la domiciliul clienților, fie în garsoniera inculpatei. Partea vătămată a relatat că primul ei client ar fi fost un bărbat care locuia în zona stomatologie din Dr.Tr.Severin. De asemenea, inculpata și martorul V. au declarat că au transportat-o pe partea vătămată P. până în acea zonă, pentru a se întâlni cu un bărbat.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt probe din care să rezulte că partea vătămată P. a fost amenințată de către inculpată cu bătaia pentru a practica prostituția în interesul acesteia.
Declarațiile martorului O.C.I. au fost apreciate ca fiind neconcludente, întrucât acesta a reprodus în depozițiile sale ceea ce partea vătămată P. i-a relatat, iar notele de redare a unor convorbiri telefonice nu au fost considerate relevante, întrucât au vizat etape ulterioare momentului la care ar fi fost săvârșită fapta.
Din probatoriul administrat instanța a considerat că partea vătămată P. nu a fost obligată în vreun fel de inculpată să accepte să aibă relații intime contracost cu diverși clienți indicați de inculpată și că relațiile dintre părți s-au tensionat ca urmare a faptului că partea vătămată P. nu a prestat servicii mulțumitoare pentru clienți și nu a fost plătită integral pentru aceste servicii.
S-a apreciat că în cauză partea vătămată nu a fost obligată în vreun fel să practice prostituția în interesul inculpatului, iar recrutarea persoanei minore nu a îmbrăcat forma traficului de persoane, ci a proxenetismului prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen.
Cu privire la pretinsa exploatare prin obligarea altor persoane să săvârșească în interesul inculpatei fapte de furt [art. 1 pct. 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001], se rețin următoarele:
În actul de sesizare al instanței s-a precizat că în perioada noiembrie-decembrie 2010 inculpata le-ar fi obligat pe părțile vătămate P.S. și P.C. să sustragă bani din portofelele clienților inculpatei.
Din actele de la dosarul cauzei a reieșit că, într-adevăr, martorului P.J. i-a dispărut din portofel suma de 500 lei, atunci când a venit în garsoniera inculpatei pentru a cunoaște o fată. Inculpata și partea vătămată P.C. au relatat că atunci când inculpata a intrat în baie cu martorul, partea vătămată P.D. i-a sustras acestuia bunuri (un portofel – potrivit depoziției părții vătămate P.D. – o sumă de bani – potrivit depozițiilor inculpatei și ale martorilor P.J. și S.V.C.).
Numita P.C. a relatat că a fost obligată să săvârșească această faptă pentru că a fost amenințată de inculpată. În cursul judecății aceeași persoană a declarat în plus că ar fi vrut să o ajute pe inculpată să-l deposedeze pe martor de bani. Depozițiile părții vătămate P.C., în sensul că ar fi fost obligată sau amenințată de inculpată să săvârșească fapta de furt, au fost apreciate ca fiind nesincere, deoarece acestea sunt în contradicție cu concluziile ce rezultă din ansamblul probatoriului.
Astfel, în vreme ce inculpata J., martorul P.J. și martorul S.V.C. (prietenul părții vătămate P.D.) au afirmat că ar fi fost sustrasă doar o sumă de bani din portofel, partea vătămată P.D. a afirmat că ar fi sustras portofelul cu bani.
De asemenea, în vreme ce inculpata J. și martorul S.C. au afirmat că suma de bani sustrasă a rămas în posesia părții vătămate P.D. până în momentul în care cei trei s-au întâlnit la o terasă unde au fost împărțiți banii, partea vătămată P.D. a afirmat că a sustras doar portofelul și că inculpata a fost cea care i-a oferit ulterior o parte din banii ce s-au aflat în acel portofel.
În plus, imediat după săvârșirea faptei inculpata J. și partea vătămată P.D. s-au întâlnit la o terasă din incinta magazinului Decebal din Turnu Severin, iar în prezența martorului Ș. și-au împărțit banii.
Contrar depoziției părții vătămate P.D., prietenul acesteia a afirmat că, în momentul săvârșirii faptei, acestei părți vătămate nu avea de ce să-i fie frică de inculpată, dar că îi era frică de persoana căreia urma să-i sustragă banii.
Față de aceste considerente nu s-a putut reține că părții vătămate P.D. i s-a adus atingere vreunui drept sau vreunei libertăți fundamentale, prin faptul că inculpata i-a solicitat sprijinul în săvârșirea faptei de furt, astfel că la dosarul cauzei s-a considerat că nu există nicio dovadă în sensul că partea vătămată P.D. ar fi fost exploatată de inculpată, motiv pentru care s-a apreciat că fapta acesteia de a sustrage bani din portmoneul martorului P.T. ar putea constitui fapta de furt calificat, faptă care însă nu a făcut obiectul cauzei, dar s-a apreciat că prezintă relevanță în privința corectei încadrări a faptei inculpatei J.
Cu privire la această din urmă persoană, s-a reținut că fapta inculpatei J. de a determina cu intenție pe numita P.D. să sustragă suma de 500 de lei din portmoneul numitului P.T., urmată de săvârșirea faptei și de împărțirea sumei de bani sustrasă, constituie infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani.
S-a reținut săvârșirea faptei inculpatei în calitate de instigator, iar nu și de complice, deoarece instigarea reprezintă forma principală de participație, absorbind în conținutul ei participația sub forma complicității.
Față de faptul că numita P.D. era minoră la data săvârșirii faptei, aspect pe care inculpata a arătat că îl cunoștea, s-a reținut în sarcina acesteia și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.
În actul de sesizare s-a mai precizat că inculpata J. a mai exploatat-o și pe partea vătămată P., în sensul că a determinat-o pe aceasta să sustragă suma de 200 de lei de la un client.
Partea vătămată P. a arătat că a sustras suma de 200 de lei de la un client al inculpatei – domnul C. - sumă pe care a împărțit-o în mod egal cu inculpata.
Având în vedere că în cauză nu a fost identificată și nu a fost audiată această persoană, în lipsa altor probe certe, nu s-a putut stabili nici dacă partea vătămată P. a fost exploatată de inculpata J. și nici dacă această faptă de furt a avut o existență reală, motiv pentru care, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori în infracțiunea de instigare la furt calificat, s-a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
Față de toate aceste considerente, cum din actele de la dosarul cauzei nu a reieșit că vreuna din cele două părți vătămate minore ar fi fost exploatate de inculpată, ci doar că partea vătămată P. a întreținut relații intime contracost cu diverși clienți indicați de inculpată, iar partea vătămată P.D. a sustras bani de la un client al inculpatei, la indicația acesteia, nu s-a reținut săvârșirea de către inculpată a unei infracțiuni de trafic de minori în formă continuată, ci săvârșirea de către aceasta a unei infracțiuni de proxenetism, precum și a unei infracțiuni de instigare la furt calificat.
Potrivit mențiunilor din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți inculpata se află la prima abatere de natură penală, are un nivel educațional bun prezentând o calificare profesională care o poate ajuta să obțină venituri legale, a obținut venituri din forțe proprii.
Având în vedere că anterior săvârșirii faptei inculpata a avut un comportament bun în societate prin raportare la acest referat, precum și că în fața instanței aceasta a fost sinceră recunoscând și regretând fapta, s-au reținut în favoarea acesteia și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei pentru fiecare din cele două infracțiuni s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, necesitatea socială de a nu încuraja obținerea de avantaje materiale pe seama suferinței altor persoane, astfel că aplicarea unor pedepse în cuantum de câte 1 an închisoare s-a apreciat că este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
S-a mai reținut și că inculpata J. a depus la DIICOT un denunț în care a arătat că la săvârșirea faptei de proxenetism a participat și fostul ei prieten, M.R. - zis P. – persoană care potrivit depoziției martorei M.S. îi asigura protecția inculpatei; precum și că potrivit depozițiilor inculpatei (din cursul judecății) și ale martorei P. (din ambele faze procesuale) numitul M. a încercat să o lovească pe partea vătămată P., deoarece exista riscul pierderii unor clienți ce erau nemulțumiți de serviciile acesteia.
Față de faptul că din actele de la dosarul cauzei nu a reieșit că prin acest demers inculpata a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr.678/2001, cu toate că inclusiv în actul de sesizare al instanței s-a menționat că la săvârșirea faptelor ar fi participat și M.R., persoană față de care a fost disjunsă cauza și nu au fost încheiate cercetările din faza de urmărire penală, nu s-a putut reține nici în sarcina acesteia forma calificată prevăzută de art. 13 alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și nici în favoarea acesteia cauza de diminuare a pedepsei prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
Pentru toate considerentele mai sus menționate, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. și în două infracțiuni de instigare la furt calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., ultimele două fapte cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar toate cele trei fapte cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
A fost respinsă cererea formulată de inculpată, prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracțiune de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen.
Inculpata a fost condamnată la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni de proxenetism – faptă prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (3) C. pen. – și a unei infracțiuni de instigare la infracțiunea de furt calificat – faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Pentru cea de-a doua infracțiune de instigare la infracțiunea de furt calificat s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin raportare la împrejurările și modalitățile în care au fost comise aceste fapte, la pericolul social concret, la circumstanțele atenuante reținute, la urmările produse, s-a apreciat că o pedeapsă de câte 1 an închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni comise este aptă și suficientă pentru a duce la atingerea scopurilor represiv, preventiv și educativ prevăzute de lege.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere și faptul că la rândul ei inculpata este tânără, se afla în continuarea studiilor la data comiterii faptelor și că a intervenit în mod eficient atunci când prietenul ei, M.R., a intenționat să o agreseze fizic pe partea vătămată P.S., deoarece clienții furnizați nu erau mulțumiți de serviciile prestate de aceasta.
Dat fiind faptul că prin fapta sa inculpata a adus atingere bunelor moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, s-a dispus în baza art. 71 alin. (1) interzicerea exercitării de către inculpată a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe parcursul executării pedepsei privative de libertate.
Săvârșind două infracțiuni, înainte de a fi condamnată definitiv, în cauză au fost incidente și s-au aplicat prevederile art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., astfel că au fost contopite aceste pedepse, urmând ca inculpata M.J.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale, după caz.
Cum prin faptele comise, între altele s-a adus atingere bunelor moravuri, s-a apreciat că doar executarea pedepsei rezultante în regim de detenție este aptă a duce la restabilirea ordinii de drept încălcate și a asigura societatea că inculpata nu va mai săvârși pe viitor astfel de fapte.
În baza art. 88 C. pen. raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă a duratei reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30 iunie 2011, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută inculpata M.J.L. în stare de arest preventiv.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata M.J.L. a sumei de 200 lei, dobândită ca urmare a faptei de furt calificat comisă de numita P.C.A. în dauna martorului P.J. În acest sens s-a avut în vedere că partea vătămată P.D. nu a fost sinceră în declarații (pentru considerentele menționate în sentință); că martorul P.J. a afirmat că atunci când a fost în vizită la inculpată i-a dispărut din portmoneu suma de 500 lei, precum și că martorul S.V.C. a afirmat în cursul urmăririi penale că partea vătămată P.D. a primit suma de 300 lei (filele 34-37 vol. IV d.u.p.), astfel că inculpata a dobândit în mod ilicit prin această faptă suma de 200 lei.
Această sumă nu a putut fi restituită persoanei care a fost în mod real deposedată (P.J.), deoarece această persoană a fost conceptată și audiată în cauză în calitate de martor și nu și-a manifestat intenția de a participa în calitate de parte civilă, deși a cunoscut obiectul cauzei încă din faze de urmărire penală, când a fost audiat conform înscrisului de la fila 40 vol. IV d.u.p.
Cum din actele de la dosarul cauzei nu a reieșit că vreuna din părțile vătămate a fost victimă a infracțiunii de trafic de persoane, în cauză s-a apreciat că nu pot fi acordate despăgubiri, astfel că, au fost respinse ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile vătămate P.C.A. și P.S.A.
Cu privire la partea vătămată P.D., s-a avut în vedere că aceasta ar putea avea eventual calitatea de autor la infracțiunea de furt calificat comisă în dauna martorului P.J., iar cu privire la partea vătămată P.S. s-a avut în vedere și faptul că potrivit depoziției acesteia, coroborată și cu celelalte probe de la dosarul cauzei, în mod cert doar în două rânduri aceasta a întreținut relații intime cu alți bărbați în schimbul unor avantaje reale (asigurarea transportului la o întâlnire cu alți clienți) sau virtuale (prezentarea acesteia către alți clienți), avantaje care nu pot fi cuantificate în vreun fel.
Instanța a apreciat că nu se pot acorda daune morale acestei părți vătămate cu toate că în sarcina inculpatei J. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de proxenetism, deoarece la rândul ei partea vătămată P.S. a încercat să dobândească anumite avantaje prin săvârșirea unei alte fapte ce este contrară bunelor moravuri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinți și partea vătămată P.S.A.
În motivele de apel ale parchetului s-a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 într-o infracțiune prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. și două infracțiuni de instigare la furt calificat, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu că inculpata prin amenințare a constrâns o parte vătămată să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane, intermediind primirea sumelor de bani astfel câștigate, iar pe altă parte vătămată a determinat-o să sustragă suma de 500 lei de la martorul P.J. S-a învederat că procedând în acest mod inculpata a adus atingere dreptului la libertate, voință și acțiune a părților vătămate și că din restul probelor a rezultat că aceasta în mod obișnuit se ocupa de racolarea minorelor pentru comiterea unor infracțiuni similare. De asemenea, inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru instigarea părții vătămate P. la infracțiunea de furt și pentru determinarea acesteia prin amenințare să practice prostituția. Parchetul a criticat hotărârea și sub aspectul sumei care a fost confiscată, arătând că greșit a fost confiscată suma de 200 lei, deoarece suma însușită efectiv de inculpată era de 170 de lei, întrucât 30 de lei au fost remiși părții vătămate P.C.
Partea vătămată P.S. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței pentru aceleași considerente expuse și în apelul parchetului, majorarea pedepselor.
Prin decizia penală nr. 5 din 12 ianuarie 2012 Curtea de Apel Craiova. secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Craiova și partea vătămată P.A.S. împotriva sentinței penale nr. 214 din 31 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinți și a casat sentința în totalitate sub aspectul laturii penale:
A înlăturat aplicarea art. 334 C. proc. pen.
În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata M.J.L., cetățenia română, studii 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la 2 ani si 6 luni închisoare.
A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
A menținut măsura arestării preventive a inculpatei și a dedus durata arestării preventive de la 31 octombrie 2011 la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat ca parțial corectă reținută situația de fapt de către instanța de fond, arătând că, din declarațiile părții vătămate P.S., ale părții vătămate P.C., ale martorilor M.L. și S.V., a rezultat că și inculpata frecventa un anturaj cunoscut pentru agresivitatea cu care se manifesta, dar și pentru preocupările pe linia racolării și folosirii unor persoane în activitatea de prostituție. Relevante în acest sens au fost considerate și interceptările discuțiilor telefonice purtate de inculpată cu partea vătămată P. din care au reieșit amenințările la care aceasta din urmă a fost supusă.
Instanța de prim control judiciar a reținut că recrutarea celor două părți vătămate s-a făcut prin constrângere, inculpata amenințându-le fie cu divulgarea unor fapte reale sau imaginare privitoare la viața lor intimă, fie prevalându-se de reputația prietenului său pentru a le crea o stare de temere, faptele inculpatei întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Au fost înlăturate și dispozițiile art. 334 C. proc. pen. pentru faptul că procedând la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată printre altele și în două infracțiuni de instigare la furt calificat, prima instanță depășind limitele investirii, analizând și reținând săvârșirea unor fapte de natură penală de către persoane care nu au calitatea de inculpat în dosar, ci de parte vătămată.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciind că o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. este de natură a asigura scopul acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.J.L., întemeindu-și recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei atacate și menținerea soluției instanței de fond în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei, iar cu privire la pedeapsa aplicată să se dispună reindividualizarea pedepsei și executarea acesteia în regim neprivativ de libertate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma cazurilor de casare invocate (art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.), cât și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „ Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi;" iar conform alin. (2) al aceluiași text de lege „ Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi."
Recrutarea, ca modalitate alternativă a infracțiunilor de trafic de persoane, presupune atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit.
Din interpretarea logico - juridică a acestor texte de lege s-a concluzionat că în ambele cazuri este necesar să existe un anumit scop (cel al exploatării unei persoane), însă pentru săvârșirea acestor infracțiuni de trafic de persoane nu este necesar ca scopul să fie și realizat efectiv.
Prin exploatarea unei persoane se înțelege potrivit art. 1 pct. 2 lit. c) din același act normativ „obligarea la practicarea prostituției;” iar potrivit art. 1 pct. e din Legea nr. 678/2001 „efectuarea unor alte activități, prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.”
În cazul minorilor, realizarea elementului material (recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor), fără utilizarea unor mijloace de constrângere (prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane), constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar utilizarea oricăruia din acele mijloace de constrângere atrage aplicarea agravantei prevăzute de alin. (2) al aceluiași act normativ.
Spre deosebire de infracțiunea de trafic de persoane, în cazul infracțiunii de proxenetism, recrutarea și traficul de persoane se fac în scopul obligării la practicarea prostituției, persoana recrutată sau traficată, practicând de bună voie prostituția, iar proxenetismul sub forma constrângerii la prostituție nu presupune recrutarea sau traficul de persoane în acest scop.
Din actele și lucrările dosarului (declarația inculpatei M.J.L., ale părților vătămate P.S.A. și P.C.A., ale martorilor O.C.I., V.M., P.J., din analiza conținutului interceptărilor convorbirilor telefonice) nu a rezultat că părțile vătămate P. și P.D. au fost obligate în vreun fel să practice prostituția în interesul inculpatei, iar recrutarea acestor persoane minore pentru practicarea prostituției nu a îmbrăcat forma traficului de persoane, ci a proxenetismului.
Prin actul de sesizare s-a arătat că în lunile noiembrie-decembrie 2010 inculpata M.J.L. le-a propus prietenelor sale minore P.S.A. și P.C.A. să presteze activități în folosul comun, respectiv partea vătămată P. să întrețină contracost relații intime cu diverși bărbați, iar partea vătămată P.C. să sustragă bani de la un client al său, martorul P.J.. O propunere asemănătoare privind sustragerea de sume de bani de la clienți ar fi fost făcută și părții vătămate P. respectiv aceasta ar fi sustras suma de 200 lei de la un client al inculpatei – C., rămas neidentificat. S-a mai reținut că inculpata ar fi folosit amenințări asupra părților vătămate pentru a săvârși actele de prostituție.
Înalta Curte în baza propriului demers analitic al probelor administrate, constată că în momentul în care inculpata le-a făcut propunerea părților vătămate de a întreține relații sexuale cu diverși bărbați și de a sustrage bani de la clienți, nu a folosit amenințări, acestea de bună voie au acceptat propunerea inculpatei.
Este adevărat că partea vătămată P. în declarațiile date, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond a arătat că a fost amenințată de către inculpată, însă aceste afirmații nu sunt susținute de probe. Martorul O.C. confirmă că această parte vătămată a fost „amenințată și șantajată”, însă acest lucru nu l-a perceput direct, ci l-a cunoscut de la partea vătămată P., declarația acestuia fiind apreciată prin raportare la această modalitate de percepere a faptei.
Partea vătămată P.C. (fila 58 decl. instanța de fond) nu a afirmat în mod expres că ar fi fost amenințată sau constrânsă în vreun fel să săvârșească fapta, ci pur și simplu a acceptat propunerea inculpatei M.J.L. care „m-a rugat să o ajut, însă atunci când am ajuns la garsoniera sa mi-a relatat ce urma să fac. Conform înțelegerii cu aceasta, eu am sustras un portofel din buzunarul de la piept, de la geaca acelei persoane”.
Martorul S.V., cunoscut al părții vătămate P.D., în declarația sa dată în fața instanței de fond (fila 60) a arătat că această parte vătămată nu a fost constrânsă în nici un fel să săvârșească fapta: „Am întrebat-o pe P.C. dacă e de acord să fure niște bani de la o persoană. Partea vătămată nici nu mi-a confirmat, dar nici nu a refuzat să săvârșească o astfel de faptă. Mi-a spus că îi era frică de persoana care urma să fie înșelată. A acceptat ca eu să-i pun la dispoziție numărul de telefon al inculpatei, cu atât mai mult cu cât cele două se cunoșteau. P.C. nu mi-a relatat niciodată că inculpata a amenințat-o”.
Dealtfel și martorul P.J. (cel căruia i-a fost sustrasă suma de bani în declarația dată de P.C. (fila 130 dosar instanță) a arătat că după ce a ieșit din baie aceasta era „roșie la față”, stare probabil creată de fapta pe care aceasta o săvârșise.
Cu privire la recrutarea și exploatarea părții vătămate P.S., rezultă din probele administrate, că nu a fost constrânsă să practice prostituția de către inculpată, ci a acceptat de bună voie.
Din conținutul interceptărilor telefonice rezultă că într-adevăr partea vătămată P.S. a fost amenințată de către inculpată, însă aceste amenințări sunt făcute după ce relațiile dintre inculpată și partea vătămată s-au deteriorat ca urmare a faptului că a refuzat să mai întrețină relații sexuale cu clienții pentru că nu a fost plătită. Astfel, aceste convorbiri telefonice nu sunt relevante pentru a contribui la condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. Mai mult înregistrările vizează o perioadă ulterioară momentului la care ar fi fost săvârșite faptele (noiembrie – decembrie 2010), iar notele de redare acoperă discuții telefonice în februarie – martie 2011.
Cu privire la aprecierea sincerității declarațiilor făcute de partea vătămată P.S., instanța reține a fi relevant în acest sens faptul că după ce a depus plângere la parchet (ianuarie 2011) împotriva inculpatei, aceasta ar fi declarat că inculpata nu ar mai fi amenințat-o, fapt contrazis de interceptările convorbirilor telefonice, din al căror conținut reiese faptul că partea vătămată a fost amenințată cu „bătaia” în cazul în care nu-i va restitui inculpatei suma împrumutată.
Din toate probele administrate a rezultat faptul că cele două părți vătămate nu au fost amenințate în nici un fel să întrețină relații intime contracost cu diverși clienți indicați de inculpată, relațiile dintre părți s-au tensionat ca urmare a faptului că partea vătămată P.S. nu a prestat servicii mulțumitoare pentru clienți, cât și pentru faptul că nu a fost plătită integral pentru serviciile prestate.
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt probe în ceea ce privește exploatarea părții vătămate P.S. în sensul obligării acesteia la săvârșirea infracțiunii de furt, persoana căreia i s-ar fi sustras suma de bani nu a fost identificată.
Din analiza materialului probator a rezultat că partea vătămată P.C. nu a fost constrânsă în vreun fel să săvârșească vreo faptă prevăzută de legea penală, aceasta a acceptat să desfășoare o activitate infracțională, fără amenințări din partea inculpatei.
Față de aceste probe, în sarcina inculpatei M.J.L. în mod corect s-a reținut infracțiunea de proxenetism și nu cea de trafic de persoane, recursul inculpatei fiind fondat cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei de către instanța de prim control judiciar.
În ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică realizată de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că în funcție de elementele noi care au apărut în cursul cercetării judecătorești această operațiune reprezenta un act procesual necesar, instanța nefiind ținută de încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. :
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță, cât și modalitatea de executare aleasă, sunt apte să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Raportat la gradul de pericol social al faptei reținute, la urmările produse, ținând seama și de circumstanțele favorabile ale inculpatei (este tânără, se află în continuarea studiilor, are posibilitate de reintegrare socială, nu este cunoscută cu antecedente penale), pedeapsa de 1 an închisoare este aptă să contribuie la reeducarea inculpatei, neimpunându-se modificarea cuantumului și nici a modalității de executare.
Inculpata a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei, însă raportat la fapta săvârșită, Înalta Curte apreciază că numai executarea pedepsei în regim privativ de libertate este aptă să asigure reeducarea acesteia.
Față de aceste considerente, Înalta Curte conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpata M.J.L., va casa decizia penală și va menține sentința penală.
Examinând cauza și prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte constată a nu fi incident alt motiv de reformare al hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata M.J.L. împotriva deciziei penale nr. 5 din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 214 din 31 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția penală, ca legală și temeinică.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata prevenției de la 30 iunie 2011 la 5 aprilie 2012.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpata M.J.L. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru intimatele părți civile P.S.A. și P.C.A. în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 5 aprilie 2012.