Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1464 din 20 iunie 2011 a Judecătoriei Botoșani s-au dispus următoarele:
Inculpatul N.D. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. și ped. de art. 246 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de „fals intelectual" prev. și ped. de art. 289 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81, art. 82 art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celor accesorii stabilite pe o durată de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni, acesta constituind termen de încercare pentru inculpat.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83, art. 84 C. pen.
A fost admisă, acțiunea civilă alăturată procesului penal de către partea civilă T.V., și obligat inculpatul N.D., să plătească părții civile suma de 4.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a dispus anularea adeverinței nr. 1336 din 19 iulie 2007 eliberată de Primăria comunei Ripiceni, aflată la fila 92 dosar nr. 1434/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani.
Inculpatul N.D. a fost obligat să plătească statului suma de 165 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
La data de 03 martie 2010, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul N.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen., măsură confirmată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, prin rezoluția din aceeași dată.
Din cercetări s-a stabilit faptul că la data de 01 noiembrie 2007, a fost înregistrată la I.P.J. Botoșani, plângerea părții vătămate T.V., prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului I.I. pentru săvârșirea infracțiunii de „mărturie mincinoasă", prev. de art. 260, alin. (1) C. pen., motivat de faptul că acesta, fiind audiat în calitate de martor, în dosarul civil nr. 1361/193/2007 al Judecătoriei Botoșani, a afirmat în mod mincinos că, în anul 2005, societatea pârâtă SC C.A. SA, al cărei șef de fermă era, nu ar fi exploatat terenul său și că 1-a văzut pe numitul B.L., care i-a dat o cantitate de zahăr reprezentând dreptul de arendă pentru anul 2006, aspect infirmat de acesta din urmă.
De asemenea, partea vătămată a solicitat efectuarea de cercetări față de N.D., sub aspectul comiterii infracțiunii de „fals în înscrisuri" deoarece în timpul aceluiași proces, acesta în calitate de secretar al Primăriei comunei Ripiceni, ar fi emis o adeverință în care T.V. figurează în evidențele primăriei, mai exact în Registrul de Arenzi, pe anul 2006, ca având încheiat un contract de arendă cu SC R.T. SRL Botoșani, înregistrat la nr. 14/2006, contract care însă figura ca anulat, aspect contrar realității.
Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că în cursul anului 2006, partea vătămată T.V., a încheiat un contract de arendare a unei suprafețe de teren, situată pe raza comunei Ripiceni, județul Botoșani, cu SC C.A. SA Botoșani. întrucât societatea menționată nu și-a respectat obligațiile contractuale, respectiv a refuzat să-i achite părții vătămate arenda stabilită, T.V. a formulat o acțiune la instanța civilă, solicitând obligarea arendașului la plata unei sume reprezentând drepturi cuvenite pentru anul 2006, aferente terenului ce a fost dat în arendă.
Deși instanța de judecată a solicitat în repetate rânduri Primăriei Comunei Ripiceni să pună la dispoziție actele care dovedesc existența unui contract încheiat de către T.V. cu SC R.T. SRL, instituția nu s-a conformat solicitării, motivând că arhiva este în reorganizare. Partea vătămată, însă a prezentat instanței contractul de arendă încheiat cu SC C.A. SA și înregistrat la nr. 14 din 23 februarie 2006 în Registrul de Arenzi pentru anul 2006 al primăriei comunei Ripiceni.
Prin sentința civilă 3893 din 09 august 2007, a admis acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de T.V. și a obligat SC C.A. SA Botoșani, la plata către acesta a sumei de 688 lei, cu titlu de arendă aferentă anului 2006, înlăturând astfel declarația martorului I.I.
Acesta a declarat că la data de 09 martie 2006 a înregistrat în Registrul de Arenzi pentru anul 2006, contractul de arendare nr. 53 din 23 februarie 2006, încheiat între T.V. în calitate de arendator și SC C.A. SA Botoșani în calitate de arendaș, pentru suprafața de 3,57 ha pe o perioadă de 5 ani.
Contractul a fost înregistrat la numărul de ordine 14/2006, conform poziției din fila registrului însă inculpatul nu a mai înscris la rubrica corespondentă „Numele și prenumele arendașului/Asociația/Societatea", respectiv S.C. C.A. SA așa cum era corect, ci a lăsat să se înțeleagă că acest contract a fost încheiat cu SC R.T. SRL Botoșani, întrucât începând cu numărul de ordine 2 și până la numărul 13 inclusiv această societate este menționată ca arendaș.
Din cercetări s-a mai stabilit faptul că la data de 19 iulie 2007, inculpatul în aceeași calitate, la cererea verbală a numitului I.I., a întocmit, semnat și eliberat în fals, adeverința nr. 1336, în care a consemnat în mod nereal că partea vătămată T.V. figura în Registrul de Arenzi pe anul 2006, ca având încheiat un contract de arendă cu SC R.T. SRL Botoșani, înregistrat sub nr. 14/2006.
Partea vătămată T.V. a declarat că nu a încheiat niciodată vreun contract de arendă cu SC R.T. SRL Botoșani, despre existența acestei societăți aflând pe timpul procesului civil, când a studiat dosarul și a luat la cunoștință despre adeverința emisă în fals de către inculpatul N.D.
Analizând probatoriul administrat în cauză, raportat la faptele reținute în sarcina inculpatului N.D., instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și prev. și ped. de art. 246 alin. (1) C. pen. și fals intelectual prev. și ped. de art. 289 alin. (1) C. pen. și avându-se în vedere încălcarea relațiilor sociale privitoare la buna desfășurare și realizare a activității de serviciu, activitate care presupune executarea îndatoririlor de serviciu în mod cinstit și corect precum și încălcarea relațiilor sociale privind sentimentul comun de încredere în valabilitatea și autenticitatea înscrisurilor oficiale și a activității desfășurate de funcționari pentru întocmirea acestor înscrisuri.
La individualizarea judecătorească a pedepselor care au fost aplicate inculpatului N.D., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social al acestora precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului care este în vârstă de 55 de ani, nu figurează cu antecedente penale și a avut o conduită bună anterior comiterii prezentelor infracțiuni. Față de circumstanțele reale și personale reținute mai sus, instanța de fond a apreciat că, pentru reeducarea și coerciția inculpatului este suficientă aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, în temeiul art. 76 C. pen. ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.D. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru ambele infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 978 din 11 octombrie 2011 Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva sentinței penale nr. 1464 din 20 iunie 2011 a Judecătoriei Botoșani. A casat în parte sentința recurată, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. b/1) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 18/1 alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei și a obligat pe inculpat să-i plătească părții civile T.V. suma de 1.000 lei, reprezentând daune morale, în loc de 4.000 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei.
A reținut instanța de recurs că activitatea desfășurată de inculpat în exercitarea atribuțiilor de serviciu în legătură cu înregistrarea contractului de arendă și eliberarea adeverinței nu îndeplinesc condițiile de existență ale infracțiunilor prev. la art. 246 și art. 289 C. pen.
Astfel, pentru existența celor două infracțiuni sub aspectul laturii subiective legea cere forma de vinovăție a intenției, însă în cauză nu s-a dovedit faptul că inculpatul a acționat cu știință în neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a actului, respectiv a înregistrării în registrul de arenzi. S-a observat mai degrabă că inculpatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu defectuos datorită atitudinii neglijente a acestuia care a determinat apariția erorilor de înregistrare.
În ceea ce privește latura obiectivă a celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, textele incriminatorii cer ca prin acțiune sau inacțiune să se cauzeze o vătămare a intereselor legale ale unei persoane în cazul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., cât și atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări în cazul infracțiunii prev. de art. 289 C. pen.
A constatat instanța de recurs că din situația de fapt prezentată nu rezultă că înscrierea eronată a contractului de arendă a cauzat la data înregistrării mențiunilor sau ulterior o vătămare a intereselor legale ale părții vătămate.
Starea litigioasă dintre partea vătămată și SC C.A. SA a apărut ulterior pe fondul neexecutării obligațiilor contractuale neavând legătură directă cu mențiunile efectuate de inculpat în registrul de arenzi.
Așa cum s-a mai precizat adeverința eliberată de inculpat a consemnat datele înscrise în registrul de arenzi fără a fi efectuate alte mențiuni contrare registrului.
La data de 12 decembrie 2011, nemulțumit de această hotărâre, partea civilă T.V. a formulat recurs împotriva deciziei definitive nr. 978 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Suceava, fila 4, și a depus motive de recurs aflate la filele 13 și 16.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de partea civilă T.V. este inadmisibil.
Curtea de Apel Târgu Suceava a dispus în sensul menționat ca instanță de recurs, cauza aflându-se în etapa judecății căii de atac a recursului.
Or, potrivit dispozițiilor art. 385/1 C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs:
a) sentințele pronunțate de judecătorii;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare;
c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală a Înalta Curte de Casație de Justiție;
d1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel;
f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.
În consecință, față de cele reținute, având în vedere că partea civilă a formulat recurs împotriva unei decizii ce a fost soluționată, ca instanță de recurs, de către Curtea de Apel Suceava, prin decizie definitivă, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de partea civilă T.V. ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă T.V. împotriva deciziei penale nr. 978 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat N.M.D.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.M.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțata în ședință publică, azi 5 aprilie 2012.