Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rechizitoriu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de 07 decembrie 2010, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.D.M. - pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (declarația lui B.N.) și pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (declarația lui V.I.).
Sub aspectul stării de fapt s-au reținut următoarele: Inculpatul M.D.M. are gradul profesional de subcomisar de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș și a avut calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, conform Dispoziției IGPR nr. 4140 din 11 aprilie 2005, cu avizul nr. 1030/C/2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cursul anului 2008 inculpatul și-a desfășurat activitatea în cadrul I.P.J. Maramureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, fiindu-i repartizate, în vederea efectuării cercetărilor, mai multe dosare, printre care și dosarele cu nr. 6811P/2008 și nr. 770/P/2008, înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus.
Dosarul nr. 681/P/2008 îl privește pe numitul B.N., iar dosarul nr. 770/P/2008 îl privește pe numitul V.I., aceștia fiind cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prin emiterea unor file cec fără acoperire.
Inculpatul M.D.M. nu a reușit să-i audieze pe B.N. și V.I., deoarece aceștia erau plecați din țară și pentru a-și justifica activitatea în fața șefului de birou din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor, cu ocazia înregistrării celor două dosare în evidența operativă a luat hotărârea să plăsmuiască în totalitate declarațiile celor doi făptuitori.
În consecință, în cursul lunii octombrie 2009, inculpatul M.D.M. a redactat câte o declarație în numele lui B.N., în dosarul nr. 6811P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus și în numele lui V.I., în dosarul nr. 770/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, consemnând în mod nereal poziția celor doi față de acuzațiile aduse.
Pe cele două declarații plăsmuite în totalitate inculpatul a pus câte o mențiune rezolutivă prin care atesta în mod nereal că declarațiile ar fi fost date în fața sa la data de 05 august 2009 și respectiv, la data de 06 ianuarie 2009.
Ulterior subcomisarul de poliție L.S. din cadrul I.P.J. Maramureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor - șef Birou 1, cu ocazia analizării celor două dosare, a descoperit declarațiile falsificate de învinuit și s-a sesizat din oficiu cu privire la aceste fapte.
În cursul urmăririi penale inculpatul M.D.M. a recunoscut săvârșirea faptelor iar declarațiile de recunoaștere ale acestuia se coroborează cu declarația numitului B.N., potrivit căruia nu a dat declarația în litigiu, cu mențiunea că în luna august 2009 a fost plecat în Spania și cu declarația numitei V.F.D., soția lui V.I., potrivit căreia soțul său a plecat în Belgia în luna mai 2008 și până la data de 5 octombrie 2009 nu a mai revenit în țară, fiind astfel evident că acesta nu avea cum să dea declarația din 06 ianuarie 2009. De asemenea, aceste probe se coroborează și cu rezoluția de începere a urmăririi penale (f. 1); procesul-verbal de sesizare din oficiu (f. 6-7); adresele Serviciului de resurse umane din cadrul I.P.J. Maramureș (f. 9, 11); copiile actelor din dosarul nr. 681/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus (f. 12-22); declarația falsificată a numitului B.N. (f. 23); copia declarației lui B.N. (f. 24-25); procesul-verbal de căutare (f. 26); copiile actelor din dosarul nr. 770/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus (f. 27-42); declarația falsificată a numitului V.I. (f. 43); copia declarației numitei V.F.D. (f. 44-45); procesul-verbal de căutare (f. 46); procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (f. 47).
Audiat în fața instanței de judecată inculpatul și-a menținut declarația de recunoaștere a faptelor însă a făcut anumite precizări invocând dificultățile pe care le întâmpina în desfășurarea activității precum și problemele de sănătate cu care se confrunta la data respectivă.
De asemenea, inculpatul prin apărătorul său a solicitat achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii celor două infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, soluție întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. în susținerea cererii sale inculpatul a precizat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. întrucât obiectul material al acestei infracțiuni poate fi doar un înscris oficial iar subiect activ funcționarul iar din perspectiva art. 150 alin. (2) C. pen. prin „înscris oficial „ se înțelege „orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau care aparține unei asemenea unități. Prin prisma acestor dispoziții legale declarațiile olografe scrise de inculpat dar pretins a fi date de numiții B.N. și V.I. ar putea constitui infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în condițiile în care făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire. Ori, în cauză inculpatul nu a folosit acele declarații cu scopul de a produce consecințe juridice ci a dorit doar să se pună la adăpost față de o eventuală sancțiune venită din partea șefului ierarhic.
S-a reținut că apărările formulate de inculpat sub acest aspect sunt nefondate.
Astfel, dispozițiile art. 289 C. pen. incriminează falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Infracțiunea de fals intelectual nu poate fi săvârșită decât de un funcționar iar inculpatul are această calitate în conformitate cu cerințele art. 147, art. 145 C. pen. Cât privește obiectul material al acestei infracțiuni, contrar susținerilor formulate de inculpat în apărarea sa, cele două declarații olografe scrise de acesta constituie înscrisuri oficiale în sensul prevăzut de textul art. 289 C. pen. Prin incriminarea faptei prevăzute de art. 289 C. pen. legiuitorul a urmărit să apere înscrisurile oficiale împotriva falsificării lor materiale care este de natură să aducă o atingere gravă încrederii publice în aceste înscrisuri.
Ori, plăsmuirea de către inculpat a celor două declarații prin care se atestă în mod nereal poziția făptuitorilor față de acuzațiile aduse este de natură să aducă o atingere gravă încrederii publice în aceste înscrisuri, independent de stadiul procesual în care sunt consemnate aceste declarații. Chiar dacă soluția procurorului a fost dată fără a fi luate în considerare declarațiile plăsmuite de inculpat, cele două declarații au fost cuprinse în sfera actelor premergătoare pe care inculpatul le efectua în virtutea îndatoririlor de serviciu astfel că, acestea pot constitui obiect material al infracțiunii prev. de art. 289 C. pen.
În cauză s-a reținut că sunt incidente însă dispozițiile art. 181 C. pen.
Astfel, potrivit art. 181 C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile ocrotite de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
În speță, fapta inculpatului întrunește condițiile cerute de art. 181 C. pen.
Așa fiind, prin sentința penală nr. 113 din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj s-a dispus:
„în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1 C. proc. pen.., achită pe inculpatul:
M.D.M. fără antecedente penale,
- de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (declarația lui B.N.)
- de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (declarația lui V.I.).
În temeiul art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen. aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei.
Dispune anularea înscrisurilor falsificate aflate la filele 23,24 din dosarul de urmărire penală.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei".
Împotriva acestei hotărâri s-a exercitat calea de atac a recursului de către procuror.
Se invocă că instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt în legătură cu aprecierea gradului de pericol social al faptei, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Faptele săvârșite de inculpat sunt de natură să submineze autoritatea organelor de cercetare penală și să atragă neîncrederea în celelalte autorități ale statului, a organelor de justiție, să creeze rezerve serioase din partea opiniei publice în actul de justiție.
Instanța de recurs reține că plăsmuirea de către inculpat a celor două declarații, raportat la modul în care această faptă a fost săvârșită, cele două declarații fiind identificate cu ușurință de către șeful ierarhic în momentul în care dosarul a fost înaintat spre a fi înregistrat în evidența cauzelor penale, scopul urmărit de inculpat și urmările produse precum și atitudinea sinceră și conduita manifestată de inculpat pe toată durata procesului conduc la concluzia că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 181 C. pen.
Actele existente la dosarul cauzei au relevat faptul că inculpatul și-a desfășurat activitatea anterior timp de 14 ani în cadrul formațiunii cercetări penale iar începând cu luna octombrie 2007 a fost mutat la Serviciul de Investigare a Fraudelor. în cursul lunii decembrie 2009 acesta avea în lucru un număr de 26 de dosare penale aflate în faza actelor premergătoare și 7 dosare în care urmărirea penală era începută. Datorită volumului mare de lucru și datorită faptului că efectuarea actelor de urmărire penală presupunea deplasări în comunele arondate Poliției orașului Vișeu de Sus, deseori această deplasare era efectuată de către inculpat cu ajutorul mijloacelor de transport în comun, pe cheltuiala proprie, întâmpinând dificultăți în găsirea persoanelor cercetate ce urmau a fi audiate. Lipsa unui autoturism cu care inculpatul să se deplaseze în comunele arondate și lipsa logisticii necesare pentru dactilografierea lucrărilor efectuate, deseori inculpatul fiind nevoit să apeleze la colegii de la ale formațiuni, au fost de natură să contribuie la îngreunarea activității de desfășurare a cercetărilor.
Mai mult, începând cu anul 2009 inculpatul a început să se confrunte și cu probleme de natură medicală astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei (filele 27-43 ).
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. instanța de fond în mod cu totul întemeiat a achitat pe inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (declarația lui B.N.) și de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (declarația lui V.I.) apreciind că faptelor săvârșite le lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni și în temeiul art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen. și i-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei.
Așadar, analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, se desprinde concluzia ancorării sentinței atacate într-o deplină legalitate și temeinicie, recursul fiind de privit ca nefondat pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței penale nr. 113 din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori , privind pe inculpatul M.D.M.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2012